Prima pagină > D-ale Bucureştiului > Autostrăzile noastre, toate

Autostrăzile noastre, toate

Simpaticul primar cunoscut şi ca Dr. Cârnat are planuri mari în ceea ce priveşte autostrăzile suspendate (deşi, după cum ne arată el însuşi, e mai profitabil să fie îngropate, dar noi facem lucrurile cu susul în jos, prin tradiţie).

Evident, un astfel de proiect stârneşte cuibul de viespi, mai ceva ca o descindere cu mascaţi într-o şatră de conlocuitori. Deşi nici nivelul discuţiilor nu sare prea mult peste cel al respectivilor. (Mascaţi, nu conlocuitori. Ţiganii au totuşi un fel de inteligenţă şi umor.) Argumentele se învârt în jurul „cocalarismului”, „maşinilor care poluează”, „bicicletei”, „nordicilor şi fraţilor lor mai mici olandezii, popoare civilizate şi bicicliste”. Eventual, cine ar putea avea vreun argument contrar trebuie să fie şi el conlocuitor bronzat, cu ceafa de o grosime comparabilă cu o anvelopă, cu burtă ş.a.m.d.

Poluarea la nivelul Bucureştiului şi probabil la nivelul întregii ţări este un moft. De la introducerea certificatelor de emisii de carbon, România le-a vândut de fiecare dată fiindcă nu avea cum să polueze suficient pentru a-şi atinge cotele stabilite, iar ultima tranşă de certificate stă şi adună praful, deşi ar fi putut fi vândute cu vreo 3 miliarde de euro. Dacă marele lider politic Poluaceanu-Vodă cel Taxator nu ar fi avut anumite planuri protecţioniste legate de Renault şi Ford, n-ar fi pomenit nimeni de poluare şi restricţii. Iar traficul autoturismelor e cel mai mic poluator posibil, fiindcă e puţin evident că Logan 1.4 nu va polua cât o basculantă sau un excavator, oricâte eforturi ai face să sari peste revizii şi să foloseşti cele mai proaste tipuri de carburanţi şi uleiuri care există.

Evident, argumentul aglomerării centrelor urbane prin trafic auto nu este o stupizenie. Aglomerarea nu este de dorit. Provoacă ambuteiaje, stress, consum de carburant şi alte neajunsuri. De aceea, anumite zone trebuie protejate, iar centrele istorice sunt protejate de diverse municipalităţi estice şi vestice prin diverse metode: cartiere şi străzi închise cu bariere, interzise traficului, zone pietonale, ocolirea lor prin rute alternative. Exemple: tunele (Paris – zona din jurul lui Jardin de Tuileries, Madrid – Palacio Real), bariere (Bucureşti – centrul vechi), traficul redirecţionat în exterior printr-o centură şi centrul lăsat drept cartier pietonal şi biciclist (Amsterdam), şosele suspendate (China, SUA).

S-a vorbit de interdicţii, restricţii, impozite colosale pentru maşini, dar nicio guvernare din vreun Stat modern nu crede în mod realist că ar exista “capitală fără maşină” (“maşină” înseamnă atât autoturism, cât şi autobuz, camion, papuc. Oamenii pot să nu aibă autoturism, dar cu autobuzul tot vor trebui să meargă la serviciu şi magazinele vor trebui aprovizionate cu ceva). E un nonsens, ca şi cum ai spune “bancă fără dobândă”. Cel puţin cât va mai fi petrol pe lumea asta, dar mai există etanolul, uleiurile vegetale, curentul electric…

Totuşi, de ce noi ar trebui să avem o autostradă suspendată, iar veselii noştri postaci ne tot bat la cap cu bicicletele vesticilor? (Nu e o plăcere să fii bătut în cap cu o bicicletă, dar cioroiul care a furat-o pe-a mea de Valentine’s Day ar merita asta.)

În momentul de faţă, situaţia Bucureştiului este una mai specială, deosebită atât faţă de Bucureştiul Regatului, cât şi de cel al lui nea Ceaşcă şi de cel al epocii 1990-2004. Şi de majoritatea capitalelor vestice.

În vest, populaţia a crescut exploziv în deceniile ce au venit imediat după Al Doilea Război Mondial. Capitalele s-au extins, au înghiţit suburbiile. Autorităţile au fost nevoite să investească în sisteme moderne de transport – căi ferate suburbane, autostrăzi, şosele, poduri, tuneluri. Dar în prezent lucrurile nu mai stau la fel. Ratele de creştere a populaţiei nu mai sunt impresionante, imigraţia -în ciuda spaimelor de o invazie arăbească sau africană- nu e suficient de numeroasă pentru a înclina balanţa.

Şi nu în ultimul rând stabilitatea socială aparentă şi costul uriaş şi stabil al locuinţei închiriate sau cumpărate în capitala unei ţări dezvoltate ţin lucrurile pe loc: populaţia capitalelor şi oraşelor mari nu va creşte radical în viitorul apropiat.

Pentru cei care trăiesc deja acolo, sistemul de transport din prezent -cu toate ambuteiajele care se produc uneori- este o soluţie convenabilă.

Conform statisticilor, în anul 2010, “regiunea economică Bucureşti” (înţelegând aici municipiul propriu-zis, care făcea vreo 25% din total, plus judeţul Ilfov judeţele învecinate) genera cam 40% sau mai mult din PIBul întregii Românii. În 2007, se vorbea de 85% (optzeci şi cinci la sută). Cam nerealist datorită bulei imobiliare, dar parcă figura din 2010 e mai apropiată de realitate. În ciuda crizei.

Nu e rezonabil să credem că populaţia ţării în următoarele decenii îşi va păstra răspândirea în teritoriu menţinută cu forţa de către bunul nostru prieten Ceaşcă, autorul repartiţiilor la ţară şi al interdicţiilor de stabilire în oraşe de peste 100 000 de locuitori. Orice om raţional hotărât să aibă parte de o carieră va face exact contrariul. Se va îndrepta spre polul care concentrează 40% din PIBul ţării, sau spre oraşele provinciale mari care îşi împart restul între ele. În anii ’90, şomajul a determinat o migraţie a populaţiei urbane la ţară. În prezent se întâmplă contrariul.

Populaţia totală a ţării a scăzut după 1990, dar puţin. (Populaţia totală a multor ţări europene e cam în aceeaşi situaţie, deci nu e un fenomen care să ne alarmeze.) Dar orice s-ar întâmpla la nivelul ţării, populaţia Bucureştiului va creşte în următoarele decenii în mod accelerat. Şi dacă sistemul actual de transport s-a mai „aerisit” datorită costurilor carburanţilor, returnărilor de la leasing, scăderii numărului de autoturisme, marilor proiecte de lucrări publice date în folosinţă, care au dus la un trafic mai civilizat, pentru anul 2015 sau 2020 sau 2030 este insuficient. O picătură într-un ocean.

Indiferent cine va fi primar după 2012, că va suspenda autostrăzile sau le va îngropa, că se va da cu bicicleta prin Herăstrău sau cu maşina prin pasaje, că va fi primar bestial sau animalic, Bucureştiul va creşte în teritoriu şi populaţie. Zvonurile care vorbeau de extinderea sa până la Ploieşti nu sunt fanteziste.

După cum spunea proverbul românesc, să batem fierul cât e cald.

Anunțuri
  1. anti-psd
    21 Iunie 2013 la 9:31

    Un om cu demnitate,onoare si inteligenta nu are nevoie sa mearga in Bucuresti pentru a descoperi succesul.
    Moldoveni,olteni,tigani tot ce este mai rau in tara asta se aduna in fermecatorul MITICESTI.
    Vrem o noua capitala!
    Vrem schimbare!
    Avem orase frumoase,civilizate avem o capitala EUROPEANA nu o groapa de gunoi!
    Avem nevoie de o revolutie pentru a starpi aceasta pata neagra in societatea romaneasca.
    Ardealul si Banatul invadeaza MITICESTIUL ori va omoram pe toti ori ajungeti voi Bulgari si lasati Romania noastra.
    In Ardeal si Banat este cultura,libertatea si civilizatia romaneasca.

    • Kathy Bates
      21 Iunie 2013 la 9:35

      Bravo. Hai să mutăm capitala în judeţele ţuicii din găinaţ de gâscă.

  2. 9 Octombrie 2013 la 7:52

    Cu toate că în Vest stabilitatea socială aparentă şi costul uriaş şi stabil al locuinţei închiriate sau cumpărate în capitala unei ţări dezvoltate ţin lucrurile pe loc, adică populaţia capitalelor şi oraşelor mari nu ar fi trebuit să crească radical în viitorul apropiat, lucrurile se vor schimba în curând.

    Exemplu: Stockholm. Şi acolo se umflă bula imobiliară, fiindcă şi acolo a avut loc o migraţie a populaţiei spre capitală. 164 400 de oameni s-au mutat în oraş în 5 ani, iar de construit abia s-au construit 4165 de apartamente în ultimul an. În afară de cazul ipotetic în care ai putea caza 40 de suedezi (care sunt mai mari şi mai zdraveni decât chinezii) într-un apartament, you’re in big trouble, man.

  3. 3 Aprilie 2014 la 10:27

    2 ani mai târziu a realizat asta până şi Arhi:

    „Există o anumită limită, pentru fiecare proprietar de apartament vechi, sub care pur și simplu nu mai poți să cobori. Cel puțin pentru capitală, indiferent de contextul socio-economic, pământ nu se mai face iar apartamente nu mai au unde să construiască decât spre periferie.”

    Mai punem la socoteală şi faptul că orice companie mare, capabilă să creeze locuri de muncă şi să producă impozite se va orienta în primul rând spre capitală, fiindcă aşa e natural. 71% din toate veniturile bugetului de Stat, din toate sursele, se strâng în Bucureşti, şi încă 2,13% în Ilfov. Restul judeţelor puse la un loc sunt firimituri.

    Astfel încât alte regiuni ale ţării pot să se ridice sau să cadă în sărăcie, dar Bucureştiul, vrând-nevrând, merge tot în sus. Şi când se întâmplă asta, e nevoie şi de infrastructură.

  4. lory
    7 Aprilie 2014 la 13:31

    Era de asteptat sa vian la bucuresti. cretine machiate cu ciocanul si canciocul , umflate cu burta mai mare decat tatele si analfabeti crescuti langa soba care n-au avut privilegiul de a invata sa numere pana la 2 dar au euro si sute de lei . numai la bucuresti poate nu-ti crape obrazul sa iesi pe strada in halul asta

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: