Maşinile noastre pe care le iubim

Saab nu vrea să moară

Saab

 Pe 8 iulie aflăm că Saab Automobile AB, care nu mai avea bani nici măcar de salarii, va relua producţia pe 9 august, după ce s-au salvat de la faliment vânzând o parte din proprietăţi. Până acum au negociat cu o companie rusească şi vreo 3 companii chinezeşti şi au obţinut praful de pe tobă, deci se pare că nici pretenţiile unora de a căpătat ajutor de la poporul chinez prieten şi frate nu se bazează pe ceva solid.

Situaţia lor e cam curioasă, fiindcă din 2009 încoace firma şchioapătă inexplicabil. Dacă pot supravieţui firme care fabricau mai mult conserve de lux ambalate frumos, Saab n-a fost tocmai un model de profitabilitate nici măcar sub umbrela GM. Nu că ar fi fost cine ştie ce şi de capul GM, doar tocmai ei, vasul-amiral al capitalismului, erau pe punctul de a se scufunda ca o coajă de nucă…

De când există ei pe lume ca producător de automobile, Saab au fost un exemplu de originalitate – începând cu aerodinamicele seriilor 92-96, capabile de performanţă deşi erau motorizate cu râşniţe în 2 timpi, cu seria micilor sportive Sonnett, cu motoarele turbo moderne şi chiar cu proiectele bizare ale anilor ’90 („motoare fără bujie” sau „motoare cu compresie variabilă”).

Saab 99 Turbo

De fapt, au demonstrat că şi o companie mică -practic un manufacturier la nivelul anilor ’70 şi ’80- este capabilă să treacă peste deficienţe folosindu-şi ingeniozitatea. Modelul 99 şi-a câştigat faima în raliuri folosind ceea ce în anii ’70 era nemaiauzit în lumea maşinilor civile, un motor turbo pe benzină. Renumitul 900 Classic folosea o punte spate rigidă făcută să funcţioneze ca o suspensie semi-independentă printr-un montaj ingenios al braţelor care o susţineau – în timp ce prietenii noştri mâncători de croissante de la Renault se mulţumeau cu o punte rigidă clasică şi frâne pe tamburi ca la camioane. Izolaţia termică şi fonică, ventilaţia şi aerul condiţionat au fost tot timpul demne de laudă, doar era vorba de maşini gândite să ofere confort în climatul Scandinaviei. Ergonomia bordului era demnă de un fost producător de avioane: butoanele şi celelalte comenzi erau plasate în funcţie de frecvenţa utilizării lor în bord, astfel încât timpul în care se iau mâinile de pe volan să fie minim.

Întotdeauna au fost o marcă excentrică şi pentru excentrici. Quirky. Nu semănau cu nimic.

E foarte posibil ca tocmai caracterul lor excentric să-i fi dus în cele din urmă de râpă.

Fiindcă într-o lume globalizată, în care cocalarismul automobilistic nu mai e limitat de graniţele unei ţări sau a unui continent, spiritul de turmă se întinde mai rău ca o plagă – dacă vecinul are Audi, trebuie să ai Bemveu, dacă el are Bemveu, trebuie să ai Merţulan sau Maibah, iar dacă are el Maibah (lucru foarte posibil când speculaţi amândoi proprietăţi şi staţi în Pipera) poate că ţi-ar trebui Veyron.

Ieşirea din turmă e un păcat grav, care se pedepseşte cu exorcizarea prin stropirea cu bere sfinţită.

Saab 900 Aero

3 gânduri despre „Saab nu vrea să moară

  1. Si ce daca intra in faliment. Masina de hipsteri si pitipoance care n-au bani de Prius. Metrosexuali si poponari care dezgroapa tot ce e mai rau in moda ultimilor 20 de ani sunt „feshan”. Sa ramana la biclele lor hipstarii,vai, ai parcat pe pista lu Oprescu, ai deranjat hipsterul care o sa planga. Sa-i futa cainii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s