Prima pagină > Crize, Politică, Presa noastră cea de toate zilele > Ce ne fură mafioţii ăştia cu CHFul lor!…

Ce ne fură mafioţii ăştia cu CHFul lor!…

Cineva e fericit că va ajunge francul elveţian la paritate cu euro, deşi s-ar putea ca alţii, câteva zeci de mii la număr, să fie mai puţin fericiţi când li s-a dublat rata la credit.

Bineînţeles, când e vorba de o problemă atât de simplă încât o poate pricepe orice sămînţo-berar pasionat de fotbal şi politică, toată lumea ştie cât de prost o duc elveţienii, cum nu se mai vinde ciocolata lor, cum nu mai merge turismul, aproape că îţi vine să le plângi de milă. Cam aşa cum ziarele epocii Ceauşescu ne explicau ce sărăcie e în America şi Japonia şi ce bine trăim noi în raiul comunist.

Atâta vreme cât îţi iei toate informaţiile despre ce înseamnă „elveţieni” din ziare de scandal, poveşti ieftine cu mafioţi şi nazişti şi filme cu James Bond, e o performanţă chiar faptul că faci diferenţa între elveţieni şi marţieni.

Practic tot timpul vieţii ultimelor 3 generaţii, din 1945 până în 2005, mediul social izolat a creat şi un anume sistem cultural specific, un mod de gândire specific, deosebit chiar şi de al celorlalte state comuniste. Noi eram cei mai deştepţi, cei mai muncitori, noi aveam de toate, de vină pentru tot ce se întâmpla erau „cei care ne fură, ăilalţi”. Categoria “ăilalţi” cuprindea orice, de la jidani, unguri, ruşi, ţigani, arabi, şeici, elveţieni, mafioţi, bancheri, până la KGBişti şi securişti. Pavel Coruţ inventase un calificativ universal pentru “ăilalţi” – bubulii.

Era foarte uşor în ipocrizia generalizată a comunismului, condimentată cu Dinastia sau Dallas în cele câteva ore de program TV, cu Nobila Casă cumpărată pe sub mână la librăria Creţulescu şi cu ziarul Magazin, să crezi că bubulii de orice gen, specie şi subspecie formează un fel de mafie universală care îl iradiază pe Ghiţă Dej, îl sapă pe Ceaşcă, cumpără fabrici de la Iliescu pentru a le dezmembra, răpesc oamenii cu ambulanţa, îi asasinează  şi le fură organele, iar la Loviluţie “au otrăvit apa la Sibiu şi Timişoara”. Ei erau bogaţi, noi săraci, ei aveau libertatea de a acţiona, noi nu, ei erau în Vest, noi în Est, ei aveau computere, noi aveam hackeri şi clonatori de carduri, ei aveau petrol, palate şi maşini de lux, noi apartamente, Dacii şi Antena 1, ei erau clasa de sus, noi (toţi, vorba lui Conu’ Leonida, “într-o egalitate”) cea de jos.

Era ceva mai greu de priceput, şi după numai ieşirile “la căpşunărit” după 2004-2005 şi implantarea aici a corporaţiilor a devenit posibil de priceput, realitatea.

Şi anume că “jidanii”, ca şi “ţiganii” noştri, sunt împărţiţi în multe grupări (care se urăsc între ele), că purtătorul de pălărie neagră şi barbă e cu totul altceva decât purtătorul de costum de 2000 USD de pe Wall Street, că băieţii de la KGB au lăsat lupta de clasă comunistă şi au trecut pe afaceri şi că “mafiot” poate să însemne multe lucruri care se exclud reciproc. Fiindcă un baron sud-american al drogurilor e cu totul altceva, prin educaţie, limbă, relaţii, mediu de viaţă, inclusiv prin ticăloşiile pe care le poate face, faţă de un Bernard Madoff, iar un Dinel Staicu şi alţii ca el pot fi multe – dar în niciun caz nu sunt acelaşi lucru ca Bercea Mondialu’. Simplul fapt de a-i imagina unul lângă altul, vorbind în acelaşi timp, face să te bufnească râsul.

„Imperiul bancar cu conturi anonime numerotate” e mai degrabă o invenţie. „Secretul bancar” este mai puţin secret când justiţia şi serviciile „lor” vor să ştie ceva, de fapt Legea Bancară din 1934 prevede asta în mod explicit – băncile au datoria să păstreze secretul faţă de toată lumea, inclusiv autorităţile de Stat elveţiene, în afară de cazul în care informaţia e solicitată de justiţie în cadrul unui proces. „Conturile bancare numerotate” nu fac publice datele personale ale titularului, dar preşedintele şi funcţionarii superiori ai băncii le cunosc.

Până la urmă, cu şi fără anonimat, secrete, conspiraţii şi figuri dubioase, băieţii ăştia simpatici -despre care numai Gaddafi, fiindcă era şi este nebun, avea curaj să spună că sunt o mafie mondială- nu fac decât să îşi urmeze interesul lor: să atragă într-o ţară aparent sigură fonduri ale unor economii mult mai mari, dar care sunt pe muchie de cuţit. În limbajul de specialitate aşa ceva se mai cheamă şi capital flight, din punctul de vedere al păgubaşilor.

Anunțuri
  1. Raoul
    25 Decembrie 2013 la 9:09

    Mafia mondiala este coordonata din Elvetia , locul unde se ascund banii murdari , desi Elvetia da impresia de tara curata , corecta , unde sunt respectate drepturile omului , dar de fapt , cultura elvetiana este de a da impresia de corectitudine oricarei afaceri murdare. Este cultura falsului , a deciziilor arbitrare , e ilegalitatii. Elvetia este o democratie cum era democratica si Romania lui Ceausescu , tot de democratie se vorbea. Cu exceptia , ca banii furati din Romania si alte tari ajung aici si au banii sa inchida fleanca lumii si fac mare publicitate numelui tarii , o prezinta altfel decât este in realitate. Este tara cea mai parsiva din lume , mie mi-au farat si bani la banca postei , PostFinance din Berna , cu protecxtia politiei si justitiei levetiene. Daca se fura si bani de la oameni cu falsuri evidente , ce garantie mai este sa tii banii aici? Mi-au furat si alte chestii , dar tin unii cu altii , precum tiganii , legati intre ei.

    • 25 Decembrie 2013 la 9:18

      Mda. Numai că vezi cum unii (nu puţini. Milioane) fac ce fac şi trag spre România lui nea Ceaşcă, „atunci, când ierea ruşine şi respect şi demnitate”. Sau aşa părea, dacă te făceai că nu ştii cum ai stat ore în şir la coadă în frig.

      Şi băetzaşii ăştia cu ceasuri şi ciocolată ştiu cum să facă să pară o ţară sigură, în care fondurile sunt la adăpost.

      Chiar dacă ştii că ei la un loc sunt o mafie, îţi inspiră mai multă încredere un mafiot cu diplomatul sub braţ şi care ştie să se exprime elegant, în comparaţie cu un Bercea Mondialu de la noi.

  2. 30 Ianuarie 2014 la 9:14

    Pagubasii nu sunt cei care-si pun la adapost averile in CH ci oamenii de rand care au de tras pentru plata datoriilor create de cei dintai. Si cum orice tara are mafiotii ei de frunte, indraznesc sa spun, ca toata populatia planetei, contribuie indirect la „bunul mers al lucrurilor” pentru „elvetianul de rand”

    • 30 Ianuarie 2014 la 9:40

      De, adevăratul talent de interlop şi mafiot nu stă în a produce, comercializa sau fura ceva, ci în a face să ţi se aducă la nas ceva fără ca tu să munceşti sau să faci efort. Cum ar fi taxele de protecţie.

  3. 30 Ianuarie 2014 la 10:11

    Bancile elvetiene ofera „protectie” in schimbul unei taxe. Cei ce iti trimit banii acolo (si pe care nu trebuie sa-i plangem), se considera privilegiati. Sa-i faci pe oameni sa se simta in felul asta atunci cand iti dau bani, trebuie sa fie un fel de arta 🙂

    Cum ma zis mai sus, taxele alea tot de prostime sunt platite…

    • 30 Ianuarie 2014 la 10:25

      Deponenţii îşi dau (din buzunarul lor) banii, în sensul propriu al expresiei, fără exagerare.

      Adică, de când sunt elveţienii pe lume, dobânzile lor au fost real negative (mai mici decât rata inflaţiei). În termeni reali nu pui banii la banca lor ca să obţii o dobândă, ci le laşi lor, din banii tăi, un tarif (taxă de protecţie) în schimbul căruia ei îi ţin acolo. E un fel de înţelegere între două soiuri de mafioţi, unul îi păstrează / spală banii celuilalt, iar primul ştie că trebuie să plătească pentru asta ca să nu i se pună întrebări de către DNA sau IRS.

      Diferenţa între cele două categorii stă în faptul că şviţerianul mâncător de ciocolată cunoaşte arta de a nu părea mafiot, şi deci îţi inspiră încredere („ăştia sunt oameni civilizaţi, n-o să-mi fure banii ca Dinel Staicu de la BIR”). Acting is being.

  4. 30 Ianuarie 2014 la 10:57

    Si acu’, de cand au si accelerator de particule, le-au crescut „actiunile” adica par si mai de incredere :)))

  5. 30 Ianuarie 2014 la 11:12

    Dar tre’ sa recunosc ca mi-ar place sa traiesc in Elvetia. E in top 3 preferinte (ale mele)

  6. Katy
    30 Ianuarie 2014 la 13:20

    In Elvetia este uzual ca vecinii sa sesizeze organele de control cand observa manifestari de opulenta anormala.Elvetienii sunt civilizati dar nu nejustificat de bogati. Ne-am obisnuit cu mizeria, cu tiganii shi nu mai reactionam. Aviz celor care din prost gust isi expun ostentativ opulenta ,de altfel nejustificata.

  7. 3 Octombrie 2014 la 20:39

    Sa inteleg ca recenta lege cu fixarea ratei de schimb la cea din momentul imprumutului ti-a reamintit de articol?

  1. 2 August 2011 la 21:08

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: