Crize · Energie

Energofagii noştri de ieri şi de azi

După Cristian Orgonas, deşi preţul carburanţilor este unul record, cifra de afaceri din comerţul cu carburanţi şi-a revenit faţă de momentul de panică (pentru ei) şi de economii cu forţa (pentru noi) din ianuarie. Deşi este evident din acelaşi articol că şi-a revenit doar parţial şi nicidecum la nivelul avut înainte de micul nostru oil shock din noiembrie.

După datele INS şi British Petroleum, importurile de petrol şi consumul naţional de petrol au scăzut în semestrul I 2011 sub cifra din 2010, care nici ea nu impresiona prin nimic în comparaţie cu 2008.

În prezent, economia României este puţin consumatoare de petrol, având un consum zilnic de mai puţin de jumătate din cel al Greciei şi de 2,72 ori mai mic decât al Poloniei, dar ne situăm totuşi înaintea Ungariei din acest punct de vedere, în jocul în care mai puţin înseamnă mai bine.

Evolutia consumului de petrol 1980-2011

În perioada 1980-prezent, au existat două vârfuri ale consumului mediu zilnic de petrol la nivel naţional, în 1980 şi 1990. În ciuda oscilaţiilor de la un an la altul, tendinţa generală a fost de scădere.

Între anumite limite, tendinţa este uşor de înţeles – industria „energofagă” nu era numai energofagă, ci şi ineficientă, deoarece aşa-zisa „industrializare Ceauşescu” nu a mai văzut investiţii în tehnica modernă după 1980, iar sistemul de transport nici atât. De fapt, locomotivele cu abur (care foloseau atât cărbune, cât şi păcură) au fost retrase la finalul anilor ’70, ultima dintre ele a rulat prin 1984, locomotivele electrice erau relativ puţine faţă de surorile lor motorizate Diesel, aviaţia folosea în principal aeronave de concepţie sovietică, niciodată prea renumite prin economia de carburant, o parte din centralele termice funcţionau cu petrol, motoarele camioanelor vizibile de la distanţă prin „norul de fum demn de un vapor” nu erau nici ele vreo minune a tehnicii.

Evident, anumite segmente ale publicului abia aşteaptă să dea vina pe maşini, cocalari, valoroşi, bemveuri, pasaje suspendate, primari, asfaltări, audiuri, fără număr, fără număr… numai că dacă şi-ar fi folosit mai mult puţinii neuroni pe care nu i-a consumat vodca ieftină ar fi realizat două lucruri importante:

1 – că autoturismul personal este cel mai mic consumator posibil, alături de motocicletă şi scuter, datorită consumului individual mic şi a numărului mic de kilometri pe care îi parcurge un şofer obişnuit într-un interval de timp;

2 – că preţul carburanţilor practicat după 2006 a fost întotdeauna, cu excepţia unui interval scurt în 2009, atât de ridicat încât scumpirile-record din prezent afectează foarte puţin buzunarul unui cetăţean mediu: deşi carburantul s-a scumpit cu 50-60 de bani pe litru, în funcţie de staţie, faţă de toamna 2010, era deja atât de scump încât diferenţa, la o alimentare de 100 RON, este de 2 litri (20,4 litri la 4,90 RON/litru faţă de 18,34 litri la 5,45 RON/litru cât costă, în medie, benzina de 95. Există şi cu 5,30 sau 5,27 RON).

Adevărata pagubă nu este în prezent de 2 litri de carburant la o alimentare, ci mult mai mare, datorită scumpirii alimentelor şi totalităţii mărfurilor care depind de transportul rutier şi feroviar. De 2 litri de benzină ne putem lipsi, dar, după cum spunea proverbul strămoşesc, brânza e pe bani.

Dl. Dan Popa are ceva mai multe de spus despre evoluţia preţurilor la alimente din ultimii ani. Numai lucruri neplăcute de auzit şi de citit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s