D-ale României de ieri şi de azi

Penibilii, muzica şi meritocraţia

Lorena -cu talentul ei de a pune sare extrafină pe rănile pe care ni le-am făcut singuri, ca nişte emo adevăraţi- ne aminteşte obiceiul artiştilor noştri din generaţia de aur de a-i imita ca maimuţa pe idolii lor din afara lagărului comunist. Cum a zis cu nişte ani în urmă Cristi Chivu: „care generaţie de aur, băi!?…” Dacă ar fi fost numai ei, şi penibilul ar fi fost limitat – unde a scăpat un profesor şi şef de clinică basma curată după un plagiat, mai scapă şi câţiva dintre zdrăngănicii noştri de TVR şi Electrecord.

Din fericire sau din nefericire, ei erau doar nişte biete bomboane Cibo-Cip pe coliva lui nea Ceaşcă, cel mai chinez dintre conducătorii noştri, deşi a sfârşit-o în coşciug şi nu în geamantan. Amestecătorii de onoare la colivă erau mai mulţi şi mai graşi, începând bineînţeles cu răposatul Bard de la Bârca – al cărui titlu de onoare nu provine de la vechii poeţi-cântăreţi ai celţilor, cum ar crede publicul crescut cu Istoria culturii şi civilizaţiei la loc de onoare în casă, ci mai degrabă de la barzii Uniunii Sovietice, alde Vladimir Vâsoţki şi Alexandr Galici, al căror imitator fidel a fost, cu permisiune de la stăpânire… până l-au lăsat fără permisiunea de a-şi mai ţine happening-urile şi a rămas bietul de el fără coledzi. Şi continuând cu toţi „academicienii de renume mondial”, profesoraşii, politrucii, jurnaliştii, intelectualii şi ingineraşii noştri cu care ne mândrim şi care se mândreau şi ei la rândul lor cu creaţiile lor de genul HCului 85/91 (adică un Spectrum ceva mai prost apărut cu o întârziere suspectă de câţiva ani faţă de original). Sau seria Cireşarii a lui Constantin Chiriţă, care oricât de originală ar părea face ce face şi tot seamănă cu povestea „tânărului detectiv Kalle Blomqvist”, apărută cu numai câţiva ani mai înainte. Sau ARO 240 cu suspensie independentă pe faţă, apărut în 1970, după ce în mod foarte interesant şi puţin cunoscut de public acelaşi Ceaşcă importase în 1965 câteva Jeep Wagoneer… cu suspensie independentă pe faţă. Sau prototipul ARO din 1987, care semăna al Dracului de bine cu Rayton Fissore Magnum.

Din punctul de vedere al masei alegătorilor cu micul şi găleata, întotdeauna imitaţia penibilă a câştigat în faţa creativităţii şi meritului, până şi atunci când a fost vorba de campanii electorale în stil american condimentate cu ocări reciproce în stil dâmboviţean. Meritocraţia trebuia să dispară în faţa prostiei şmechereşti, iar deţinătorul talentului să fie ţepuit sistematic în favoarea descurcăreţului nemerituos.

Nu fiindcă descurcăreţul nemerituos ar fi extraordinar de inteligent, de multe ori e prost de tună, dar prostia şi incultura sunt în avantajul său: nu ia decât ceea ce este la nivelul lui, ceea ce îşi permite.

E un şacal care se hrăneşte cu oasele ce le cad leilor.

Pentru alegătorii cu micul şi găleata, România este suportabilă în faţa alternativelor căpşunăreşti tocmai pentru că nu este meritocratică. Fiindcă e o ţară de şacali. Într-una de lei, alegătorul micului şi al găleţii ar deveni prânzul leului cu MBA şi servietă Louis Vuitton. Sau cina leopardului cu Porsche, care are mai multe diplome universitare decât pete. Sau, mai pe româneşte, ar fi un Ghiţă din Moara cu Noroc, care ar vedea cum i-o ia înainte un merituos pe nume Lică Sămădăul.

Într-o ţară de nemerituoşi, meritocraţia echivalează fascismul, iar un mare senator şi imitator al Hollyweirdului a avut grijă să ne bage în cap la fiecare 23 August cum stăteau lucrurile cu marea revoluţie antifascistă de eliberare socială şi naţională. (De fapt denumirea ei era ceva mai lungă.)

PS Descurcăreţii nemerituoşi de la răposata uzină ARO aveau motive să facă un prototip care să semene cu Rayton Fissore Magnum, fiindcă nea Secu’ nu dormea nici el, dar urmaşii lor pretind contrariul, şi anume că italienii le-ar fi furat proiectul ARO CN1. Faptul că Magnum avea componentele mecanice de Iveco WM40-10 şi caroseria lui a fost proiectată de Tom Tjaarda, care este încă în viaţă, şi că schiţele originale care se află în posesia acestuia o pot dovedi sunt doar mărunte şi nesemnificative detalii din conspiraţia putredului capitalism împotriva noastră…  🙂 😛

7 gânduri despre „Penibilii, muzica şi meritocraţia

    1. Să înţelegem că exista şi aici o conspiraţie internaţională, nişte oameni de la „agenturili” japoneze erau infiltraţi la ARO Câmpulung, furau cândva înainte de 1984 nişte schiţe, le trimiteau în SUA, unde Tjaarda, capitalist hoţ, le copia, după care se întorceau la Iveco, şi de acolo ieşea Rayton Fissore. Care avea structura UNIVIS a caroseriei brevetată în Italia. Deci şi echivalentul italian al OSIMului, UIBM, participa la furtişag 😀

      Ai Dracului românii noştri de la ARO, 3 ţări din G8 (pe atunci G7) nu erau în stare să facă asta de capul lor şi trebuiau să ne fure nouă proiectul 😛

    1. Mă ofer eu. O furăm pe bucăţi, câte 10 cărămizi pe zi.

      Dar unde o vindem?.. Sau, mai bine zis, cine e interesat de ea, din lumea asta de 7 miliarde de oameni?.. 😮

  1. In Comunismul autohton a existat o perioada de „gratie”, cea a anilor ’70, cand populatia era relativ multumita. Ce ne-a adus Capitalismul tot de tip dambovitean? Polarizarea bunastarii in zona unui segment minoritar. mod ideal de conducere a societatii de catre entitati secrete ( cea mai mare tarie a lor,precum si a luciferului care-i conduce ),prin manipulare mediatica,psihoza in masa,educatie,etc…. prin care oamenii sint pacaliti cam la fiecare 4-5 ani sa aleaga partidele de dreapta,centru si stinga ale aceluias Partid,partide care se vor roti la putere corespunzator votului popular. Comunistii autentici au vrut sa evite revenirea banditismului capitalist de aceea pedepseau pe cei ce subminau socialismul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s