Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele

Mezelul nostru favorit

Doamna Alina Glucidu-Lippidi Mungiu-Pippidi într-un articol din România Liberă legat de înmormântarea „regelui mezelurilor din Călăraşi” ne sugerează cu fineţea unui rinocer şi distincţia academică demnă de tovarăşele de la Cultură cât de respingătoare şi mitocăneşti sunt măruntele lucruri cum ar fi averea, asociate, după părerea dumneaei, cu incultura, fără să uite să ne aducă aminte la fel de voalat proverbul favorit al bloggerilor, „adevăraţii bogaţi sunt cei care se îmbracă în zdrenţe”.

Se înscrie astfel în distinsul club din care mai fac parte figuri ilustre ca autorul cel chelios al articolului Sindromul Huta Certeze şi piticul atomic al presei noastre, Titanul din Găgeşti, alături de simpaticul ţine-cal al clubului, Băiatul cu Muşchi şi Pene în Fund de la Antenă.

Există un truc care nu ar putea funcţiona într-o ţară de oameni normali, dar care aici dă rezultate spectaculoase: îţi urmăreşti clientul şi îl vezi că are bani, iar atunci când vine la tarabă cauţi un pretext să îl ponegreşti, batjocoreşti, umileşti, făcându-l ţăran prost, analfabet, cretin, nemâncat, rupt în fund, dobitoc, poponar etc. După o ţigăneală cu un schimb de replici demn de şatră, te faci că te calmezi şi că eşti de acord să-i vinzi piersicile cu 5 RON ca şi cum i-ai face o mare favoare, deşi el venise în speranţa că le vinzi cu 4,5 RON.

Funcţionează şi în alte domenii, în special atunci când „clientul” e plasat undeva sus (prin avere, funcţie politică, titluri universitare etc) – după ce l-ai umilit făcându-l analfabet, incult, ţăran, în cazul de faţă cârnăţar, ameninţându-l cu închisoarea, cu comuniştii şi cu altele, te prefaci că „vrem să fim prieteni, am glumit, de fapt aşa e în presă, am zis şi eu acolo… nu-mi dai ceva publicitate pentru numărul viitor?”

Până acum însă, exista o măruntă regulă de bună-cuviinţă: umilirea era rezervată unor personaje în viaţă, care se puteau apăra şi cu care se putea negocia.

Cum spunea un banc favorit al americanilor, diferenţa dintre un avocat american şi o lipitoare stă în faptul că o lipitoare se desprinde şi nu te mai suge dacă simte că ai murit.

2 gânduri despre „Mezelul nostru favorit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s