Prima pagină > Crize, Politică > Stânga tuşeşte, dreapta are febră, amândouă au halucinaţii

Stânga tuşeşte, dreapta are febră, amândouă au halucinaţii

„Promotorii capitalismului îşi  condamnă idolul capitalist la  moarte. E ca şi cum un bolnav ar refuza să ţină un regim alimentar, preferând să se bucure de plăcerile care vin o dată cu lipsa de limitări şi restricţii, neştiind că acest hedonism îl va costa viaţa.”Victoria Stoiciu

Bineînţeles, nu întârzie replica: „Nu exista o abundenta de socialisti in randurile lor, oricat ar vrea chiar unii autori de pe Criticatac. In schimb sunt o gramada de tineri ultra-educati care, in special prin taierile masive din educatie, cultura si administratie isi vad distruse sperantele de a reproduce standardul de viata al parintilor lor. Nu cred sa existe multi insi care sa vrea sa intre intr-un colectiv de productie si consum, in schimb sunt tone de insi care ar vrea sa-si schimbe masinile la 4-5 ani si sa-si faca un credit de casa. Iar reflectiile despre violenta… sper ca autoarea nu se gandeste la radicalizarea in sensul Fractiunii Armata Rosie sau a Brigazilor Rosii Italiene ca benefica in vreun fel. N-ar duce decat la represiune si delegitimare” …tot de la vechiul nostru prieten, Critic Atac

Există un singur motiv pentru care într-adevăr nu există o mişcare socialistă capabilă să pună mâna pe armă în prezent, oricât de mult şi-ar dori-o: faptul că socialismul de tip sovietic în prezent nu funcţionează. A funcţionat cândva, şi atunci şi-a avut şi revoluţionarii săi, sponsorizaţi sau nu. Azi limbajul său e la fel de mort ca limba egipteană antică, pe care o mai înţeleg, şi nu 100%, doar arheologii şi istoricii de profesie. Dintr-un anumit punct de vedere, socialismul tradiţional sovietic a funcţionat întocmai ca o companie-fantomă capitalistă, spunând adevărul fără s-o ştie atunci când minţea şi minţind când pretindea că spune adevărul. Ceea ce e destul de ciudat.

În condiţiile (destul de proaste) ale epocii post-1945 şi epocii decolonizării, atât vesticii, cât şi esticii, sub diverse pretexte, manevrând şi mituind, aruncând cu bani în dreapta şi în stânga, au încercat să se impună în toate locurile care i-au tentat pe Glob, fie că au fost primiţi, fie că nu, fiindcă atunci când încerca cineva să îi dea afară pe uşă intrau pe fereastră. Dar în acele condiţii băieţii veseli din Blocul Estic au avut întotdeauna câştig de cauză, oricâte piedici li s-au pus şi oricât de dezavantajaţi ar fi fost ei din punct de vedere financiar sau al resurselor, fiindcă era firesc să îl aibă. Ei reprezentau sistemul politic care a preluat o ţară cu pluguri de lemn şi a înarmat-o cu arme atomice, care a făcut ceva din nimic şi a câştigat atunci când trebuia să piardă. În 1941, Germania era a doua economie din lume, imperiul tehnologic al avionului-rachetă, al tancului greu şi al primei televiziuni publice funcţionale – în 1945 era inexistentă, dispăruse ca stat, şi Rusia Sovietică inferioară din mai toate punctele de vedere domnea peste pământurile ei. Demonstraseră că se poate, cum avea să spună câteva decenii mai târziu un Preşedinte negru cu urechile mari.

Pentru cine îşi mai aminteşte un anume citat cu condiţiile în care se crează un lider, mai erau şi cele cu „existenţa unui model şi obţinerea unui succes”. Spre cine putea privi Cuba anilor ’50, sărăcită, tiranizată şi înapoiată? În niciun caz spre ţara care îi produsese pe baronii Mafiei, care o exploatau, asta e sigur. Erau statele africane eliberate de acelaşi calibru cu fostele puteri coloniale europene? Nici măcar nu puneau problema. Puteau ele să devină peste noapte societăţi democratice, capitaliste şi civilizate când majoritatea populaţiei era analfabetă şi incapabilă să facă vreo meserie modernă? Capitalişti fără capital, ingineri fără şcoală, arhitecţi fără pix şi democraţi analfabeţi? Ridicol. Pentru toţi liderii politici răsăriţi în aceste ţări, răspunsul la întrebarea leninistă „Ce e de făcut?” nu se putea găsi decât în ţara care îl născuse pe Lenin. Remediul sărăciei şi subdezvoltării era socialismul militarist-birocratic al Uniunii Sovietice. Dacă defuncta putere colonială care era Marea Britanie a spus cândva „It takes 3 years to build a ship. It takes 300 years to build a tradition”, pentru un adevărat socialist cei 300 de ani se comprimau în 3 (pe măsură ce se comprima şi „cincinalul în trei ani jumate”).

E cam greu să ai un model de urmat când imperiul militarist-birocratic sovietic s-a dus pe lumea cealaltă, încă şi mai greu să obţii nişte „succesuri” pe frontul politicii când până şi ale lor sunt moarte şi îngropate, la fel de greu pe cât e să compari un hipstăraş modern cu eşarfă şi iPod cu un african al anului 1960. Pentru primul, faptul că „socialismul a preluat o ţară cu pluguri de lemn şi a înarmat-o nuclear” e foarte puţin relevant atâta vreme cât el nu a văzut niciodată un plug de lemn, nici măcar la Muzeul Satului.

„Cand vorbim despre criza stangii vorbim de fapt despre criza pseudo stangii consumeriste. Consumerism care sta la originea actualei crize globale. Daca dreapta pare a fi mai convingatoare este pentru ca solutiile ei, desi proaste, sunt autentice. Solutiile stangii politice (nu solutiile recomandate de ideologia stangii) sunt pseudo-solutii, non-solutii. Cine este de fapt aceasta stanga? Prezidiul Partidului Socialistilor Europeni este ostatecul unei majoritati de aparatcici prafuiti, deopotriva incapabili de viziune si de generozitate. Liderii partidelor de stanga din statele-natiune europene sunt prizonierii celui mai desantat electoralism. Pe deasupra, atunci cand sunt la putere, nu au nici instrumentele spre a controla guvernarea economica oculta transnationala de tip oligarhic. Partidele stangii din Occidentul european sufera de un acut sovinism al bunastarii care circumscrie si fenomenul “stangii-caviar”. Ele au furnizat Parlamentului European o masa de submedicritati lase, ipocrite si demagoge, formate din cei care nu si-au gasit utilizare pe plan national” – Adrian Severin (?), aceeaşi sursă.

E 100% adevărat, dar pe cât e de adevărat pe atât e irelevant, fiindcă nimeni nu aşteaptă de la politicienii de stânga soluţii practice, măsurabile în bani sau alte „realizări măreţe”. Nu le-au aşteptat nici în trecut. Submediocrităţi laşe, ipocrite şi demagoge erau mai toţi politicienii comunişti de marcă de la noi, şi în epoca raţiilor şi cozilor şi înainte, şi asta nu a împiedicat populaţia să trateze vremea lor ca pe o epocă a civilizaţiei, onoarei şi demnităţii. În epoca noastră, submediocri pe măsură de laşi, ipocriţi şi demagogi sunt conu’ Sataniel Preafericitu’ Minune şi un „mare politician european cu cruce aurită” care îi pupa mâna la propriu şi la figurat de câte ori avea ocazia, dar asta nu împiedică aceeaşi populaţie să îi pupe pe amândoi în partea dorsală.

De la stânga se aşteaptă lucruri mai complicate decât „realizărili măreţe” – nişte realizări mai greu de văzut cu ochiul liber, legate de distribuţia puterii şi a prestigiului în societate, de relaţiile sociale şi familiale, de ordinea socială…

„Cu câteva decenii în urmă, oamenii încă mai dezbăteau viitorul politic al umanităţii – va învinge capitalismul, sau va fi el înlocuit de comunism, sau vreo altă formă de „totalitarism”? – acceptând tacit că viaţa socială va merge, cumva, mai departe. Astăzi, ne putem ușor imagina extincţia întregii rase umane, dar ne e imposibil să ne imaginăm o schimbare radicală a sistemului social – chiar dacă viaţa pe pământ va dispărea, într-un fel sau altul, capitalismul va continua să existe. În această situaţie, stângiștii dezamăgiţi,  convinși că schimbarea radicală a sistemului capitalist democratico-liberal nu mai este posibilă, dar incapabili să renunţe la atașamentul lor pasional faţă de schimbarea globală, își investesc excesul de energie politică în poziţii moralizatoare abstracte și excesiv de rigide”Slavoj Zizek, (unde altundeva decât pe) Critic Atac

Îşi investesc excesul de energie politică devenind corecţi-politic, anti-naţionali, partizani ai chinezilor şi ai alimentului chinezesc care e câinele (maidanez), eco-nazi, rucsacişti-biciclişti… dar îşi pierd energia (probabil din motive de criză a petrolului şi altor resurse) când e vorba de Catedrala Bântuirii Neamului Mântuirii Geamului. Cam până acolo se întinde lesa radicalismului lor de trei parale.

PS Cu sau fără excese de energie (alimentate cu HELL şi Rienergy, că Red Bull e de 2 ori mai scump şi e numai pentru parveniţi…), „ei” nu sunt chiar atât de dezamăgiţi, fiindcă îşi pot totuşi imagina dispariţia totală a sistemului capitalist, ceea ce înseamnă că au mai multă imaginaţie decât Slavoj Zizek: e suficient să dispară în totalitate o anumită resursă necesară pentru ca viaţa modernă să existe. Petrolul, cuprul, fierul, solul fertil sau orice altceva. Cum spuneam mai sus despre Rusia Sovietică şi ţările decolonizate, capitalismul presupune resurse. Iar în lipsa lor poate exista cel mult comunismul de război al lui Troţki sau revoluţia socialistă a lui nea Fidelu’.

Anunțuri
  1. geomarz
    25 Decembrie 2011 la 15:37

    Interesant comentariu.
    Interesanta atitudine.
    Voi mai reveni.

  2. 24 Ianuarie 2012 la 6:44

    La o ţară atât de mare e cam greu să vorbim de un sistem centralizat, însă tot au făcut mai mult decât nimic.

  3. 14 Ianuarie 2014 la 11:06

    Cred ca-i putin cam departe dus P.S-ul, dar undeva inteleg linia logica (sunt pana la urma civilizatii care au disparut din mai putin).

    • 14 Ianuarie 2014 la 11:31

      De obicei când pierzi o resursă o înlocuieşti cu altceva, dar e puţin probabil să o pierzi în totalitate – spre exemplu petrolul. Despre care acum 40 de ani (1970-1972) se spunea că se va termina în 20 de ani 😉

  4. 15 Ianuarie 2014 la 10:04

    Ultimele rezerve descoperite au mai prelungit cu vreo 100 de ani „data limita”, dar nu si in viziunea ecologista (nu ca n-as fi pentru eliminarea dependentei de combustibili fosili, dar totusi…).

    • 15 Ianuarie 2014 la 10:14

      Utilizarea petrolului drept combustibil şi materie primă industrială durează doar de 150 de ani şi utilizarea pe scară largă doar de vreo 90 de ani. În viitorii 100 de ani se pot întâmpla multe.

      Însă atunci când dispare o resursă sau mai multe necesare pentru bunul mers al societăţii (exemplu: Rusia anilor 1917-1920 – industrie ciuciu, administraţie publică pula, pământurile fertile nelucrate cu anii, se omorau oamenii între ei pentru un bolovan de sare, cum povestea Isaac Babel) răspunsul natural este ca deţinătorul puterii, cel care îşi permite să-i împuşte pe alţii ca să se ridice în frunte, să se transforme într-un tiran care ţine într-o gheară de fier puţinul care a mai rămas, şi lumea îl va susţine în mod entuziast. Lev Troţki, Fidel Castro, etiopienii lui Mengistu, comuniştii lui Mao între 1945-1949… scenariul se repetă cu foarte mici variaţiuni: unde e sărăcie şi mizerie, apare câte un Vlad Ţepeş de-al lor.

      Să fii capitalist, liberal şi democrat costă. De asta ţările în care raportul PIB / persoană creşte se liberalizează în timp.

  5. Bobby the Man
    15 Ianuarie 2014 la 15:42

    Saracia ii impinge pe oameni spre credinta. Cei saraci au fost aproape intotdeauna mai credinciosi decat bogatii. Opulenta in care traiesc cei bogati ii indeparteaza de Dumnezeu. Prea multe tentatii, vile, masini, sex, porneturi, de asta ajung niste drogati si perversi. Comunistii credeau sincer in misiunea lor, la fel ca si crestinii, caci primii crestini erau si ei comunisti. Popimea a strambat sensul crestinismului originar. Lucrurile elementare ale vietii erau decent asigurate de regimul militarizat al comunistilor, asa incat nu era nevoie sa fii interlop, curva sau pervers ca sa iti castigi traiul. In vremea in care nimeni nu avea bemveuri si vile, nu erau tentatii. Atat crestinismul cat si comunismul predica impotriva materialismului. Regimul comunist a adus bunastarea in saracia primitiva a satelor rusesti si romanesti, a cladit o societate libera si prospera printr-un regim militarizat si strict. Cand a disparut regimul, lumea a devenit lacoma, fura ca sa aiba mai mult decat isi poate permite, e curva si nesimtita. Africanii si cubanezii si chinezii nu aveau ce invata de la occidentali, doar ticalosia, hotia, exploatarea, ateismul si curvasaria. Cuba era bordelul si haznaua americanilor, nu o tara civilizata.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: