D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi

Impozitul nostru, cu drag şi spor îl plătim

Cristian Orgonas ne explică azi cum stau impozitele pe proprietăţi în diverse state europene şi americane, şi de ce le avem mici (precum speranţa de a ieşi din criză) şi ar trebui să fie mari (ca scula lui Arhi Terente şi orgoliul lui nea Trăienel). Cu obişnuitele lătrături de comentac la adresa „pensionarilor care este nesimţiţi că are ei case”.

1. Impozitul pe o proprietate imobiliară, în orice stat european, reprezintă un anumit procent din valoarea proprietăţii.

2. Această valoare trebuie stabilită de cineva. Aceeaşi proprietate poate costa 400 000 RON în timpul unei bule imobiliare şi 180 000 RON anul următor, iar peste încă un an poate creşte la 200 000 RON ca să scadă iar la 150 000. Deci trebuie să existe „o valoare” fixă faţă de care oamenii Statului să poată stabili impozitul.

3. Din motivele #1 şi #2, Guvernul prin Codul Fiscal a decis că valoarea a 1 mp de construcţie din cărămidă cu toate utilităţile este de 806 RON, care se înmulţeşte în funcţie de oraş, municipiu, zona de la A la D în interiorul oraşului şi alţi factori cu un coeficient. Rezultă o cifră Z la care se stabileşte impozitul, ca Z x 0,1%.

4. Impozitul pe proprietăţi, ca şi cel pe autovehicule, ambarcaţiuni etc se face venit la bugetul local. Autorităţile locale au dreptul de a modifica cotele de impunere în limita a +/- 20% faţă de cota stabilită prin lege.

5. Dacă autoritatea locală ar avea nevoie de venituri mai mari, există posibilitatea ca prin negocieri politice să fie modificat procentul de 0,1% sau să fie majorată valoarea de referinţă a 1 mp de construcţie. Pornind de la valoarea mică din prezent, o majorare nesemnificativă în ochii unui cetăţean mediu (să zicem de la 150-200 RON la 500 RON/an) ar reprezenta, înmulţit cu numărul de locuinţe dintr-un oraş ca Bucureşti, dublarea veniturilor la bugetul Primăriei, sute de milioane de euro în plus.

(CGMB a votat în 2011 şi 2012 cote de impozitare egale cu cele din iulie 2010 la orice impozit local, realizând că sunt deja mari, iar atâta vreme cât nu se întrevede o creştere a veniturilor majorităţii populaţiei, a le mări însemna că nu le va mai plăti nimeni şi n-ai cum să te judeci cu 2 milioane de oameni ca să-i execuţi silit, nu există atâtea judecătorii şi tribunale. Ei aşteaptă ca veniturile medii să crească pentru a avea de unde să mai stoarcă în viitor.)

6. Odată ce am stabilit modul în care funcţionează „circuitul banului”, rămâne cealaltă problemă spinoasă născută sub semnul „creşterii economice”, acea problemă care a dus la fierberea dintre 2006-2009 şi la scandalurile de după. Şi anume „distribuţia puterii în societate”.

Această „distribuţie a puterii” este motivaţia din spatele planurilor de genul: „să umflăm impozitele să-i dăm pă ăia afară din case”, „să interzicem mutarea în Bucureşti”, „să confiscăm proprietăţile şi maşinile” şi alte perle ale gândirii de gâscă postac. (Chestiunea „distribuţiei puterii” datează de la alde Ceaşcă, nu degeaba a început el valul de repartiţii la ţară şi interdicţii de mutare în municipii.)

Ceea ce nu convenea nici lui Diliboc, nici Cheliosului, nici altor jigodii cu diplomă politicieni, era faptul că populaţia civilă (odată cu umflarea bulei imobiliare şi cu oportunităţile apărute în viaţa profesională de la lopata lui Dorel la tastatura şi cravata lui Costel) prin liberalizarea societăţii în general a căpătat posibilitatea de a se bucura de orice nu-şi putuseră permite membrii ei între 1945-2004, fără să aibă niciun fel de restricţie şi fără să fie obligaţi în vreun fel să acorde vreo consideraţie celor care n-o fac. Ai un apartament cumpărat pe nasturi în 1990? Îl vinzi pe zeci de mii de euro. Nu te împiedică nimeni, nu ţi se impun decât nişte taxe şi autorizaţii, pe care oricum ţi le permiţi. Îţi iei o maşină de lux, îţi faci o casă mai mare la ţară, faci o excursie prin Brazilia ca Mazăre… oportunităţile îţi sar în drum la tot pasul, bani să ai, şi Statul nu are niciun mijloc de presiune la îndemână. Amenzile rutiere în 2006 când s-a început umflarea bulei imobiliare erau de 300-500 RON maxim. Vizele pentru călătorii în străinătate nu mai existau. Tranzacţiile cu proprietăţi nu erau limitate în niciun fel de către lege. Creditul era la îndemână doar cu buletinul. Poliţia îţi putea opune cel mult un Garcea burtos într-un Vento ruginit. Datorită încetinelii birocratice specifice a administraţiilor financiare, cu dificultatea de a urmări fiecare contribuabil în parte, până şi plata impozitelor e opţională, de asta Cheliosu’ insistă pentru o integrare informatică a instituţiilor de Stat, ca să se asigure că nimeni nu scapă prin ochiurile plasei.

Nu este politically-correct să fii mai puternic decât Statul. E principiul de bază, cheia de boltă a organizării Statului comunist sub Ceaşcă, pe care au moştenit-o comuniştii în blană de oaie de azi. Adevăratul scop al “jocului impozitelor”, de la Boc-poc-diliboc şi de la Ialomiţianu la Popescu şi retur, a fost tot timpul menţinerea unor relaţii sociale mai restrictive, pe placul unor socialişti ca ei, ieşiţi din PCR şi UTC. Dacă vrei să scapi de taxe aberante şi nedreptăţi pe care o ţară cu apă caldă nu le are, trebuie să fii de bunăvoie la fel de disciplinat ca atunci când ai trăi într-o ţară cu apă caldă şi să recunoşti că nu trebuie să ţi se numere ouăle, cum ar fi zis un mare politician de-al nostru.

2 gânduri despre „Impozitul nostru, cu drag şi spor îl plătim

  1. Impozitele AU urmatoarele REZULTATE BUUUUUNE: Mai putini COCALARI si PITZIPOANCE in mertzane si bemveuri care NU au respect Cine are demnitate si bun simt. Isi ia ce il reprezinta, ce isi permite sa intretina, sa plateasca asigurarile, taxele impozite si sa poate sa alimenteze de cate ori este nevoie. Dar pe aici snobismul este in floare. Intr-o zona de inculti, cocalarii isi i-au masini cu 1000 eur, le inmatriculeaza pe bulgaria ca nu au bani de taxe, mai baga 500 eur in jenti cateva sute in vopsea si ceva led-uri, apoi se lauda ca a bagat 10000 eur si ca au masina de 50000. Deh meteahna veche . Trist e faptul ca oamenii de acest gen sufera de jena financiara cand vad statia de carburanti SINGURA METODA SA-I EDUCI PE ROMANI e BICIUL

    1. Probabil nu ai nimic împotrivă să guşti din propriul tău medicament şi să plăteşti câteva mii de lei impozite, acolo, să-l îmbogăţeşti pe domnu’ Stat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s