Prima pagină > Crize, Energie, Presa noastră cea de toate zilele > Energia noastră, care ne furnică în buzunar

Energia noastră, care ne furnică în buzunar

Dacă pe vremea duduirii economiei (până a crăpat) industria noastră energetică era cam şchioapă (fiindcă îi puseseră prea multe tălpi băieţii deştepţi), odată cu criza se pare că a început să alerge.

În primul rând energia eoliană s-a mişcat după cum bate vântul (acesta fiind singurul domeniu în care e un fapt demn de laudă să procedezi aşa) şi a ajuns din urmă domeniul energetic nuclear, pe care îl va devansa până la începutul lui 2013.

Evoluţia producţiei de energie pe cale eoliană în ultimii 3 ani a fost spectaculoasă.

În acelaşi timp, ponderea combustibililor fosili în generarea de energie s-a redus, lucru care nu poate decât să ne bucure atunci când se vorbeşte de o criză a combustibililor, iar energia nucleară nu stă nici ea pe loc, în ciuda piedicilor care apăreau brusc atunci când se vorbea de extinderea capacităţilor în domeniul nuclear – e interesant faptul că oricine ar fi vorbit despre potenţialele noastre centrale nucleare, începând cu Ceauşescu şi trecând prin Boc-poc, afla imediat că e o oarecare problemă, „e scump”, „terenul nu e potrivit”, „studiile” sunt cam scumpe şi puţin relevante, energia nucleară „e periculoasă”, mai pomenea vreunul „de Cernobâl”, „de Fukushima”… ca şi cum nu i-ar fi plăcut cuiva de noi şi reactoarele noastre… la fel cum în zilele noastre nu le plac unora (aceiaşi?) eolienele noastre, îi mănâncă precum un ardei iute în cur…

Criză sau nu, companiile energetice, de la Gaz de France până la Petrom Service, aruncă bani în dreapta şi în stânga (ştiind că şi dreapta şi stânga pun botul la câte un ciubuc cu băieţii deştepţi din energetică) oriunde vine vorba de construit vreun parc eolian, mai ceva ca în vremurile goanei după aur. Dacă pe vremea bulei imobiliare se băteau investitorii şi fraierii, fără a se deosebi prea tare unii de ceilalţi, pe „terenuri pentru proiecte imobiliare” în mijlocul câmpurilor, acum se bat pe aceleaşi câmpuri „pentru energia verde şi regenerabilă”.

E adevărat că energia eoliană e scumpă, construcţia generatoarelor eoliene e costisitoare, dar, cum spunea economia nr. 1 din lume, aia cu un IQ mediu puţin mai mare ca al nostru, there is no such thing as a free lunch – trebuie să investeşti ca să ai energie şi trebuie să investeşti şi să-i convingi şi pe alţii să investească, să circule banul, să scoţi economia din impasul în care se află după ce a pocnit bula imobiliară. Nici bula dot-com-urilor de la finalul anilor ’90 nu avea în totalitate o justificare, dar, cum spuneau profii noştri tot cam pe atunci, odată ce industria clasică, mecanică, îşi atinsese limitele, statele occidentale trebuiau să facă orice ca să genereze creştere economică şi locuri de muncă, iar o ramură a economiei care produce bani şi McMansionuri cu aspect de closete de lux fără să consume petrol, ciment, fier şi alte materiale e prea tentantă ca s-o ignori. De fapt, cu 10 ani în urmă nu dădea nimeni impresia că ar şti ce e aceea o bulă, şi chiar dacă ar fi ştiut, ar fi ignorat-o atâta vreme cât făcea economia să duduie.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: