D-ale României de ieri şi de azi · Românii noştri cu care ne mândrim

Clubul proştilor la o bere şi-un antibiotic

Rotundul nostru prieten Arhi se miră de obiceiul foarte românesc de a te îndopa cu antibiotice  de fiecare dată când te doare ceva. Sau te ceartă şeful, s-a uitat urât la tine vecina de la 7 sau pur şi simplu te mănâncă în fund. (În ultimul caz s-ar putea să ai oxiuri, care se tratează cu altceva.)

Fiindcă românii e dăştepţi, cum spunea Camil Petrescu cu 4 generaţii în urmă şi n-au evoluat de atunci, grăsunelul nostru bloggăr cu valoare primeşte nişte răspunsuri pe măsură. Aşa, pentru informarea unora care sunt mai dăştepţi decât străbunicii lor de pe vremea lui Camil Petrescu, nu există „gripă bacteriană” sau „răceală bacteriană”. Răceala e produsă de unul din zecile de subtipuri ale unui virus, ca şi gripa. Dacă ai o infecţie bacteriană a căilor respiratorii, cu streptococ sau gonococ, nu se va rezuma doar la simptomele de răceală şi gripă. O să ajungi singur la doctor când o să delirezi de febră cu amigdalele cât sâmburii de piersică şi ganglionii umflaţi cât nucile.

Folosirea antibioticelor pe post de leac băbesc are de-a face cu nişte doctori mai comunişti de felul lor, care se adaptaseră la mediul „blocurilor gri” precum parazitul la organismul gazdă, construind în jurul lor o întreagă subcultură a bolii, medicamentului şi şpăgii. În care, din motive evidente, ei credeau, ca într-o religie.

Primul exemplu: „bolile copilăriei”. Rujeolă, scarlatină, rubeolă, oreion, varicelă etc. Dacă stai să asculţi un comunist, erau date de la Dumnezeu. (Pentru ei, probabil Dumitru Popescu-Dumnezeu.) Trebuia să le fi făcut cândva, după el, preferabil pe toate. În prezent, se întâlnesc destul de rar la copii şi din ce în ce mai des la adulţi. Dar în mediul „blocurilor gri”, în care stăteau claie peste grămadă în apartamentul muncitoresc confort II toţi Doreii cu nevasta, copiii, mama soacră şi tuşa Marghioala de la ţară, cu clasele de 30-40 de elevi la şcoala de cartier şi cu taberele, vrând-nevrând tot strănuta un Gigel în nasul lui Costel. Doctorii de la policlinicile de cartier vorbeau în termeni de „oreion în blocul X” sau de „varicelă în şcoala Y” de parcă ar fi vorbit de epidemii într-un lagăr sau într-o puşcărie. (Ştiind cum arătau „blocurile gri”, începi să îţi pui întrebări despre ce ştia un doctor despre lagăre şi ce nu…)

Al doilea exemplu: prescrierile de antibiotice. Antibiotic la orice. De obicei, favoritele doctorului comunist, Britney Spears şi Christina Aguilera ale antibioticelor: eritromicină şi penicilină-V. În 2012 nici nu prea le mai vezi prin farmacii. În 1982, ai fi mâncat eritromicina ca pe bomboane, de parcă încercau să compenseze faptul că bomboane nu se găseau. Uneori le prescriau şi fără ca pacientul să se plângă de ceva. În doze făcute mai degrabă pentru medicina veterinară: dacă medicii americani tratează o infecţie cu o doză unică injectabilă de 2,4 milioane de unităţi de penicilină, ai noştri se simt obligaţi să prescrie 5 (cinci) doze similare, în zile diferite, pentru aceeaşi boală. Iar când confratele lor mâncător de hamburgeri recomandă doxiciclina în doze de 100 mg, doctoraşii noştri nu se simt bine dacă nu prescriu 300 mg, şi îl mai cheamă pe pacient şi la analize din 3 în 3 luni, ca să nu rămână ei fără plocon.

Ceea ce ne duce la al treilea exemplu: controlul la unghiuţe. Comuniştii făcuseră o adevărată obsesie pentru bătutul oamenilor la cap să se spele  pe mâini. De la învăţătoarea de la şcoala de cartier şi mergând în sus foarte probabil până la Ceaşcă însuşi, aveau grijă să repete ca papagalii: ai grijă ce mănânci, ce bei, ce vorbeşti, cu cine te culci, pe unde treci strada …şi nu uita să te speli pe mâini.

În subcultura în care trăiau, băieţii ăia simpatici cu halat şi stetoscop îşi creaseră convingerea că publicul nostru este murdar, că nu trece pe la duş, că nu foloseşte săpunul (Cheia 🙂 ) şi nici şamponul (de urzici 🙂 ), că fuge de spălat ca Dracul de tămâie, că are boli cronice, mănâncă toate porcăriile şi că oricum sfaturile lor cu şi despre folosirea săpunului nu vor fi ascultate de nimeni.

Astfel încât, ca să scape de răspundere în faţa tovarăşilor care le cereau rezultate măreţe în profilaxia bolilor în sistemul de sănătate socialist, mergeau pe linia minimei rezistenţe şi foloseau cea mai la îndemână soluţie: s-a îmbolnăvit Dorel? eritromicină la fiecare 6 ore, băieţi! Nu ştiu exact ce are, dar la mutra lui smochinită îl bănuiesc a avea toate bolile din lume, aşa încât mai bagă, Dorele, şi nişte penicilină-V. Şi marchează plicul, că mă mai aşteaptă lume la uşă.

Chiar dacă eritromicina nu e chiar atât de eficientă, se vede treaba că unii au descoperit nişte întrebuinţări ale streptomicinei de care n-a auzit încă vreun medic. Sunt numai buni de Premiul Nobel.

7 gânduri despre „Clubul proştilor la o bere şi-un antibiotic

    1. Când microbii devin rezistenţi la antibiotice, asta e mai puţin amuzant.

      http://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-13335980-ministerul-sanatatii-lansat-plan-national-preventie-tratare-tuberculozei-multidrog-rezistente.htm

      Când s-au început tratamentele tuberculozei pe scară largă, se foloseau antibioticele „de linia întâia”. Pe măsură ce boala a devenit rezistentă, în anii ’70 au fost introdusă şi „a doua linie de tratament”, după apariţia MDR şi a infecţiilor cu HIV care fac tratamentul şi mai dificil, a treia linie şi deja se vorbeşte în presă de a PATRA linie. În cele din urmă bacilul va deveni atât de rezistent încât va fi de nevindecat.

  1. Până acum, cel puţin 20 de inşi au ajuns să citească ce scrie aici fiindcă au căutat pe Google „antibiotice cu bere”.

    Cu ocazia asta ţin să precizez:

    Băi, boule, care sprijini uşa blocului cu PETul de bere proastă în mână, antibioticul e incompatibil cu alcoolul. De altfel, puteai afla asta de la orice doctor, înainte sau după plasarea plicului cu şpaga.

    😀 😛

  2. ^Altfel, antibioticele nu-s chiar ”incompatibile” cu alcoolul, dar in general e bine sa te abtii de la a-ti ataca ficatul cu alcool cand iei medicamente care ataca ficatul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s