Banul, democraţia şi Roşia Montană

La noi, fiindcă suntem o ţară europeană, Vlad Mixich se întreabă ce vor protestatarii cu Roşia Montană.

Ceva mai la sud, egiptenii mai puţin alfabetizaţi îşi pun mai puţine întrebări retorice, mai întâi dau în cap şi după aceea se întreabă ce vor: ori Fraţi Musulmani, ori veri musulmani, ori mătuşa de la ţară, mai musulmană şi mai îmbăsmălită decât toţi la un loc. Deşi s-ar putea să fie şi ortodoxă, pe undeva pe sub toate cârpele.

Deci, cine câştigă? (În afară de George Soros. El câştigă întotdeauna. E un fel de Chuck Norris.)

AfricanBusinessAugSept2013Un cuplu de economişti expaţi de la Renaissance Capital au pus întrebarea: ce determină evoluţia unei ţări spre dictatură sau democraţie? Mai ales în Africa, terenul favorit de joacă al băncii RenCap, banca de investiţii a ţărilor emergente? Partidele? Băncile? Resursele? Liderii politici? Altceva?

Din ce au descoperit cei doi, Charles Robertson şi Renda Rundle, citaţi de ultimul număr din African Business, niciuna dintre variante nu este corectă.

De fapt, examinarea a mai mult de 80 de ţări, de la ultimul război mondial încoace, a demonstrat că există o legătură foarte strânsă între raportul PIB/locuitor şi democraţie, atât de strânsă încât se poate calcula cu precizie de două zecimale momentul în care o ţară va deveni democratică, sau invers, momentul în care regimul democratic va fi doborât – prin forţă sau prin alte mijloace.

Indiferent cine sunt şefii politici, indiferent de regimul economiei, indiferent de jocul partidelor, în momentul în care sunt atinse anumite praguri ale PIB/locuitor, mişcările spre democraţie (liberalizarea pornită de sus, mişcările de stradă, revoluţiile, loviluţiile etc) au existenţa garantată, şi de obicei succesul asigurat.

Fiindcă, după câte spunea un francez, istoria care nu se bazează pe date precise nu poate avea pretenţii de ştiinţă, cei doi de la RenCap au calculat (în moneda epocii contemporane, dolarul anului 2011) şi pragurile de la care tranziţia spre democraţie e inevitabilă.

Mai bine zis, dacă PIB/locuitor este de 800 USD, există şanse rezonabile ca sistemul democratic să fie înlăturat prin forţă, chiar dacă PIB şi veniturile populaţiei sunt în creştere, iar dacă sunt în scădere, şansele cresc şi ele, la 11% pe an. Mai pe scurt, dacă PIB/locuitor e sub 800 USD şi în scădere, ar fi o minune ca regimul democratic să mai reziste 10 ani.

Însă dacă PIB/locuitor e în regiunea 2000-3500 USD, şansele ca sistemul democratic să cadă scad rapid la 4%. Iar dacă s-a atins pragul critic de 6000 USD, pe care Egiptul, în ciuda încăierărilor de stradă, îl va atinge în 2014, fiindcă a avut o creştere economică destul de zdravănă, şansele de a mai înlătura sistemul democratic scad sub 1% – adică numai dacă se întâmplă ceva cu totul ieşit din comun se va mai reveni la o dictatură ca pe vremea lui Nasser sau Mubarak.

Iar dacă PIB/locuitor a atins 10 000 USD, din punct de vedere statistic şansele de a mai înlătura vreodată democraţia sunt egale cu zero. Fiindcă nu s-a mai întâmplat până acum într-un sistem democratic împământenit şi cu PIB/locuitor peste 10 000 USD vreo loviluţie care să aducă la putere o dictatură. (Invers s-a întâmplat – chiar şi în monarhiile medievale ale Golfului, când s-a atins pragul critic au început mişcările violente spre altceva. Ceva fără tăieri de capete şi aruncat cu pietre.)

Ce învăţăminte putem trage din asta?

În primul rând ar trebui să ne gândim foarte bine dacă o formă de violenţă politică merită efortul – fiindcă atunci când sistemul democratic a fost împământenit, sunt şanse foarte mici ca o lovitură de stat să mai aibă şanse de reuşită. Schimbarea liderilor politici nu afectează fundamental sistemul social, legile, drepturile cetăţeneşti şi cea mai mare parte a economiei continuă să funcţioneze cvasi-independent.

În anul 2013, PIB/locuitor în România este de 5553 EUR (7514 USD), ceea ce înseamnă că suntem mult peste pragul critic de 6000 USD şi că şansele ca publicul alegător şi plătitor de impozite să mai susţină vreo mişcare împotriva sistemului democratic (în loc să iasă la o bere) reprezintă o fracţiune măruntă şi neglijabilă dintr-un procent. Ca o curiozitate, o singură regiune (6 judeţe) are un PIB/locuitor sub 6000 USD. Unul din judeţele ei cuprinde comuna Tanacu. Nu intru în alte amănunte 🙂

În acelaşi timp, în Bucureşti şi Ilfov, PIB/locuitor este de 13 213 EUR (17 881 USD), ceea ce înseamnă că pentru nimic în lume alegătorii bucureşteni (10% din populaţia electoare) nu vor face vreun gest în favoarea unui sistem, partid sau om politic pe care îl văd drept anti-democratic sau anti-liberal. Şi acum, ca şi în trecutul regal, comunist, socialist sau de altă natură, ca şi în cel mai negru moment al anilor 1982-1989, Bucureştiul este nucleul liberal şi democratic al ţării.

Din acest punct de vedere, ideea unui protest contra proiectului Roşia Montană poate să facă multe valuri şi să scuture multe bărci. Ca şi solicitările de piste pentru biciclişti şi biciclizde. Ca şi chestiunea maidanezilor. Uneori din bărci mai cad şi lideri politici care au călărit un val prea mare pentru ei.

Dar cu toate astea, şi pista de biciclete, şi cianura, şi mineritul în galerii, şi eutanasierea câinilor sunt chestiuni tehnice şi se rezolvă prin metode tehnice stabilite prin negociere. Caracteristicile generale ale sistemului (regimul proprietăţii, al creditului, al justiţiei, al alegerilor, al formării profesionale) nu sunt afectate.

Cu toate că unii ar fi vrut să iasă din UE (nu pentru motive raţionale de natură economică, fiscală sau strategică, ci mai degrabă pentru nişte motive bizare) calitatea de stat democratic şi european e mai greu (spre imposibil) de pierdut. Aşa încât, cel puţin până nu se întâmplă o nouă criză, care să provoace sărăcirea generalizată a populaţiei la un nivel „african”, Executorul Pe Stadioane îşi poate pune puşca în cui.

În lumea modernă, nu puşca, ci banul dictează.

Anunțuri
  1. 23 Septembrie 2013 la 11:44

    Dar nu cred ca s-a pus serios problema „inlaturarii regimului”, ci mai degraba a inlaturarii unor figuri politice (a „intregii” clase e mai greu, mai ales ca nu oamenii care apar la TV formeaza grosul clasei politice).

    • 23 Septembrie 2013 la 11:59

      Nu s-a pus acum problema înlăturării regimului.

      Cu o vară în urmă se punea problema „înlăturării regimului băsist prin demitere”, în 2009 se punea problema revenirii la o formă de comunism sau socialism, în decembrie 2008 se punea de către Cel Mai Premiat Bloggăr Din România problema introducerii unor miliţieni care să bată cu rotisorul, în 2007 se vorbea (de către nişte comentaci) de anularea tuturor diplomelor universitare şi trimiterea tuturor angajaţilor cu diplome la Canal (indiferent ce fel de Canal), în 2006 se vorbea de confiscarea maşinilor dacă trec pe roşu şi distrugerea lor cu toporul, în 2005 de condamnări la moarte şi nu pentru crimă, ci pentru nişte chestii mărunte…

      …mergând înapoi pe fir, în 2000 se vorbea de execuţii pe stadioane, iar în 1999 au venit minerii lui Cozma la Stoeneşti.

      Deci se vede că ne îmblânzim pe măsură ce ne cresc veniturile, cum scriau cei doi în African Business 😛

      • 18 Martie 2014 la 9:00

        Jos cu hotia capitalista care ne fura resursele si ne exploateaza ca pe sclavi!!!!!!!! Trebuie sa fim nationalisti!!!!! Sa fim iubitori de patrie!!!! Aceasta este salvarea!!!! La gunoi cu mizeriile occidentului nelegiuit: capitalism, comunism, fascism, sectarism, ateism, masonerie, democratie, multiculturalism, nonconformism, pornografie, droguri….!!!!!! Afara cu babilonia ue!!!! Afara cu terorismul nato!!!! Afara cu strainii din tara!!!!! Jos capitalismul!!!!! Jos bancherii!!!!! La inchisoare pe viata cu politicienii vinzatori si tradatori de neam!!!!!! Vrem tara inapoi!!!!!!

  2. 23 Septembrie 2013 la 13:18

    Acum depinde. Cred ca mai avem sanse sa vedem miscari de strada, daca se lasa cu bere, mititei si reduceri la Mega Image.

  3. 24 Septembrie 2013 la 2:36

    You commit an error. Let’s discuss. Write to me in PM, we will talk. nike air max http://www.airmax90er.com.

    • 24 Septembrie 2013 la 6:30

      LOL 😀

      Fundaţia Soros la lucru?.. 🙂

  4. 26 Septembrie 2013 la 5:32

    Nimeni nu stie ce vrea … si mai ales de ce vrea.

    Nimeni nu explica … de ce ar face’o?

    Dintr’o tara laudata ca una agrara … am ajuns ca spicele de aur sa cresca ca bananele pe plantatii. O treaba e clara: singurii care stiu ce sa faca cu aurul au fost si raman evreii. Deci … da’ti evreului ce este al evreului.

    • 26 Septembrie 2013 la 6:07

      În privinţa asta cel mai bine se descurcă evreul Bernanke. Tipul a făcut să apară din senin 2300 de miliarde USD fără să se producă inflaţie, şi când i-a venit bine a făcut să dispară într-o singură zi vreo 570 de miliarde fără ca nimeni să se plângă că a sărăcit. Şi tot el a făcut ca în timp de criză profiturile companiilor americane să fie cele mai mari din 1947 încoace. Ceea ce reprezintă un fel de magie neagră cum fac Melissa şi Vanessa 🙂

      Însă pe lângă evreul nostru, ruşii şi americanii de la RenCap au descoperit şi metoda de a scăpa de dictachiori fără a trage un foc: vrei ca o ţară să devină liberală şi democratică?.. Bagă nişte bani acolo: cumpără tricouri vietnameze, electronice chinezeşti sau flori etiopiene. Vinde acolo maşini germane, utilaje japoneze sau avioane americane. Şi în câţiva ani, pe măsură ce veniturile majorităţii populaţiei cresc, societatea se liberalizează…

      Ei au prezis şi că până în 2017 se va liberaliza semnificativ China.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: