D-ale României de ieri şi de azi · Droguri · Mahalaua de lux

Cum citesc cocalarii – „Oraşele nopţii purpurii”

BurroughsDisclaimer: cine nu ştie cine era William S. Burroughs află că era un autor pe placul lui Cheloo. Adică american, deci automat suspect în ţărişoara noastră de daci liberi ortodocşi, şi în plus un mare poponar, curist, lache, fundaş, homalău. Fără să fie bulangiu, onoarea asta n-o are decât Cheloo însuşi.

Fiindcă era un duşman al orânduirii socialiste (nu numai la noi, în Blocul Estic. Tipul era un duşman al orânduirii socializde şi la el acasă, de asta timp de jumătate din viaţă a fost fugărit, când în Mexic, când prin alte ţări sud-americane mai calde, când prin Africa de Nord, când sărind de la Paris la cartierele mai păcătoase din New York), Burroughs a fost convenabil ignorat la noi până prin anii 2000. După aia a venit epoca mai liberală dintre 2000 şi 2004, când nu îţi mai riscai capul dacă publicai ceva mai riscant. Aşa că pe salata de Boris Vian, Chris Simion şi Lorena Lupu de atunci mai mergea şi un praf de chili Burroughs. Fără să apară vreun bărbos de popă aurit ca maneliştii, care să te afurisească, precum se face azi.

Dar, până la urmă, ce e atât de interesant la Burroughs?

Păi, după cum ar fi zis un prieten d-al nostru, „intervenţii extraterestre, conspiraţii guvernamentale, scene de sex homosexuale, ocultism, prăpăd carnal, revoluţii din alte lumi, creaturi infernale ieşite de sub paturile copilăriei, toate acestea curg pe retină, violentează creierul, ochiul, sufletul e captat în plasa irealului dureros de prezent şi manipulator. Limbajul folosit produce explozii. Cuvintele explodează rupînd bucăţi întregi de conştiinţă, negînd carnea şi transformînd credinţele în biete castele de nisip. Burroughs se joacă de-a marele Dumnezeu, înghiţind valori, norme etice şi învăţături, transformîndu-le într-o mare de fecale care ard plămînii, ucid sinapse, nasc fibirilaţii din care sufletul nu are cum să iasă altfel decît nesigur, trist şi murdar.” 

(Ceea ce ne face să credem că şi Răposatul Ceaşcă era un fel de Burroughs pe vremea lui, fiindcă a dobândit nişte rezultate foarte apropiate cu sufletele noastre. Cine ştie, poate zvonurile despre el şi Ghiţă Dej erau reale şi scorniceşteanul trecuse şi el prin şcoala fundaşilor de la duşurile din Doftana.)

De fapt, ceea ce e foarte interesant la Oraşele nopţii purpurii (şi la celelalte două cărţi din serie, Ghemul fundăturilor şi Tărâmurile vestice), e faptul că nu e nici SF şi nici altceva.

Oraşele nopţii purpurii e o parodie. De fapt chiar motto-ul lui Burroughs sugera asta: „nimic nu este adevărat şi totul e permis”. Chiar nimic nu e „adevărat”, în sensul în care se aşteptau cititorii să fie. Romanul e o ironie. O înţepătură la adresa culturii populare a epocii în care a fost conceput, a anilor Războiului Rece.

La ce fel de literatură populară se aştepta publicul acelei vremi? Ce clişee şi motive căutau ei? Ce însemna ficţiune pe gustul lor? E uşor de aflat. Poveştile lor poliţiste ale epocii „hard-boiled”, cu anti-eroi macho, cinici şi niţeluş alcoolizaţi. Poveştile transpuse şi pe ecran ale superspionilor cu Aston Martin şi smoking. Soldaţi Universali cu muşchi, tatuaje, bocanci şi M16, bătând junglele. Conspiraţii ale bărbaţilor de stat şi baronilor industriali. Gagici care par coborâte din Playboy şi care întotdeauna cam pe la jumătatea filmului trebuie să fie salvate de eroul nostru macho şi seducător. Şi care asta fac cam tot restul filmului, se lasă salvate de undeva. Piraţi fioroşi, cu butelcuţa de rom la cingătoare şi papagalul pe umăr. Lumi dispărute scoase la suprafaţă de vreun Indiana Jones, după ce s-a pensionat Profesorul Challenger, cu locuitori care seamănă suspect de bine cu albii moderni. Finalul previzibil, cei buni îi bat pe cei răi de la sună apa-n cap. Estul şi Vestul împreună, cultura populară a Hollywoodului şi cea a comunismului, deosebiţi şi totuşi la fel.

Burroughs nu face decât să culeagă toate motivele şi clişeele vremii, să le coacă, să le consume şi să le vomite înapoi. Piraţii lui se dovedesc a fi până la urmă nişte homosexuali care vor să creeze o societate democratică şi liberală în vremurile renumite pentru revoluţii burgheze, democratice şi liberale (care erau ale Dracului de sexiste, victoriene şi religioase în practică). Oraşele utopice ale lumii dispărute de acum 100 000 de ani sunt populate de o rasă superioară neagră, iar albii nu sunt decât un accident genetic provocat de un meteorit. Detectivul hard-boiled Clem Snide nu e nici macho, nici erou, e un cinic care ştie prea bine cum merge lumea şi cum drogurile şi relaţiile ilicite se ascund sub faţada respectabilă pe care o arată clienţii săi lumii. „Baronii industriali şi oamenii de stat corupţi” sunt două femei (chiar aşa, câte femei în roluri de super-eroi negativi aţi văzut în poveştile obişnuite cu superspioni!?). Răii sunt buni, iar cei buni sunt răi.

Cam departe de lumea lui James Bond, a lui Mike Hammer şi a lui Indiana Jones, nu!?…

De, uneori trebuie să vină un drogat proscris care să ne trezească din iluziile basmelor moderne.

9 gânduri despre „Cum citesc cocalarii – „Oraşele nopţii purpurii”

  1. Romanilor nu le e frica de homalai ci le este SCARBA!
    Mie mi s-ar intoarce stomacul pe dos daca as vedea doi barbati bagandu-si limba in gura unul la altul.
    de-astia sunt si pe-aici destui, prea multi inca-niste partzari cu anusul zdrentze. Observ ca anormalul a devenit normal si viceversa.In ziua de azi daca esti barbat si nu o iei…de la alt barbat, nu mai esti om.si daca am face toti asa; barbatii cu barbatii si femeile cu femeile ce s-ar alege de rasa umana? Homoxexualii nu vor fi niciodata bine vazuti sau agreati in vreun fel in Romania din simplul motiv ca, cu buna stiinta, incalca niste legi sfinte ale crestinismului deci si ale acestei natii, ei sigur, homoxexuali se fac ca ploua si ca n-ar fi nicio problema, totu-i de la civilizatia care nu exista in Romania….!

  2. E foarte interesant de unde provine inchizitorul nostru gata să îi ardă pe rug pe toţi cei care le dau peste potcap nas bărboşilor noştri.

    Din Grecia. Împreună cu moldovenii lui Putin Voronin, grecii se luptă să li se facă uitate obiceiurile dosnice pe care le aveau cu ceva secole în urmă 😀

    1. Vor conduce?… Adică asta se va întâmpla în viitor?

      Şi până acum cine a condus?

      Adică alde Ceauşescu, Năstase, Băsescu, Carol al II-lea (care avea şi maşini de lux şi gagici 🙂 ) erau altceva decât cocalari?

      1. Cam tot aia este insa acum este mult mai pe fata plus ca astia bubuie si refuleaza la fiecare pas prostie. Nu ma refer doar la conducere ci mai mult la populatie. Ce-l omoara pe roman la modul inima crapata? Niste mici in spatele blocului cu bere, seminte si caterinca:)) + manele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s