Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

Când s-au întâlnit hoţul cu prostul

Dacă te aştepţi numai la fomişti, de ce te miri când îi ai la uşă?...

Un investitor călător, proaspăt ca o floare de cicoare, dur cu scaunul de şef sub cur, caută angajaţi frumoşi, ca din hazna scoşi, dornici de muncă precum peştele de bicicletă. Şi face asta de prin august 2013 încoace, ca Farfuridi: „eu am, n-am clienţi, la zece trecute fix mă duc în târg.” Să pun anunţuri.

După care acelaşi investitor generos se plânge precum puştiul căruia i s-a luat jucăria. De manierele de maidan şi eleganţa de mahala a candidaţilor care îi vin la uşă, precum muştele la c… miere. După laptop de serviciu, maşină de serviciu şi telefon de serviciu. Mai pui o raţie standardizată de mâncare de serviciu la casoletă şi un costum de serviciu şi deja eşti cu un picior în comunism.

Telefonul de serviciu şi maşina de serviciu aveau sens pentru o anumită categorie de candidaţi, într-o anumită perioadă de timp. Pentru categoria săracilor cu fiţe, pişcotari. Întâmplător, numărul lor era maxim tocmai în perioada în care angajatorii aruncau cu telefoane de fiţe în săracii cu fiţe, dovadă că legea cererii şi ofertei funcţiona.

Mai precis, sărac cu fiţe era un provincial sau ţăran, cu studiile făcute pe jamboane de porc aduse la profesori, costum de 150 de lei din Carrefour, presat de foame, că în oraşul lui mort şi monoindustrial au dus ţiganii uzina la fiare vechi. Şi de mă-sa, că nu se mai poate lăuda la cafea cu vecinele dacă fiu-său nu e minim Network Printers Menajer (adică ăla care umple imprimantele cu hârtie) pe 800 de lei. (Dacă ar fi fost şofer de TIR, ar fi scos probabil de vreo 5-6 ori mai mult.)

Specia asta de sclav se recunoaşte de la distanţă, în orice job îl pui, prin tot felul său de a fi, de la freza dată cu gel şi până la limbajul miorlăit în faţa şefilor. Oscilează între o obedienţă absolută, de nevertebrat, în orice chestiune de natură profesională, şi o agresivitate de cimpanzeu furios acolo unde se simte sigur pe el. Când îl întâlneşti în trafic, e de obicei în Matiz, Spark, C1 sau Fabia (ultimii sunt de la Murfatlar. Firma, nu localitatea 🙂 ) colantat pe jumătate din suprafaţă cu un logo imens. Nu se uită pe unde merg, fac zig-zaguri ca o curcă beată, călăresc toate gropile şi bordurile, te tamponează fără regret şi atât ţi-ar trebui, să le zici ceva.

I-a mai calmat după 2010 perspectiva reclamaţiei la şefi şi a demiterii, că au şi ei rate de plătit. În 2005-2007 erau în stare să îţi ia gâtul în stradă: “bă, cocalarule” (dacă era femeie, “fă, curvo şi paraşuto cu sclipici), “io muncesc, d-aia îmi dă firma maşină şi CASCO, nu bat străzile ca tine în BMW (sau VW / 206 CC / Tigra…) pă banii lu’ tac’tu, nu umblu după piţipoance pă la terase” (dacă împricinatul era femeie, “după bărbaţi”) etc

Aşa încât e oarecum ciudat faptul că investichiorul nostru se aşteaptă la altfel de candidaţi sau candidraci, după caz, pentru un post de agent de vânzări cu bonusuri, telefon de serviciu şi maşină de serviciu.

Bucureştenii băştinaşi se bagă rar la aşa ceva (de asta şi sunt dispreţuiţi de ţărănoiul fiţos…) Lor le trebuie bani rapid, să îi spargă pe alcool, benzină, ieşiri în cluburi. Dacă nu s-au omorât cu cartea, se angajează la terase, hoteluri, sau cazinouri, service auto sau de calculatoare. Genul de job din care îţi poţi lua BMW Pisicuţă sau 206CC cu piese de schimb din Autovit, sau din care îţi poţi face un leasing la un Polo, cât stai cu părinţii. Cineva care mai stă şi cu chirie şi vede cum i se duc din buzunar numai pentru asta 900-1000 de lei, mai plăteşte şi curentul, întreţinerea, realizează rapid că de la un anumit punct telefonul de serviciu nu mai compensează găurile din buget. E mai profitabil să se apuce de videochat sau să bage nişte anunţuri pentru domnii generoşi, care probabil nu sunt şi investitori.

Parcă era un proverb despre nebunul care face mereu aceeaşi prostie şi se aşteaptă la rezultate diferite…

8 gânduri despre „Când s-au întâlnit hoţul cu prostul

    1. Pentru un post de agent de vânzări cu telefon de serviciu pentru vorbit cu bunica de la ţară, laptop de serviciu pentru pornache şi maşină de serviciu pentru hărţuit lumea în trafic.

      Asta, bineînţeles, până vor apărea la Ştirile de la Ora 5 nişte agenţi de vânzări care au hărţuit în trafic vreun lider interlop şi ăla le-a băgat smartphonele de serviciu în cur, le-a spart capul cu laptopul de serviciu, după care i-a călcat pe degete cu Matizul de serviciu 😀

  1. Sunteti asa smecher pe internet futuva in gura de gunoaie , ca tiganu nu mergeti la munca, stiti numa sa radeti de unu si de altu oameni care muncesc 8-20 sa mearga firma bine, mars mah, mai du-te pe la scoala pana sa vi sa ne dai tu lectii de viata aici.

  2. In general, munca in vanzari a ajuns la ora actuala sa fie remunerata disproprtional fata de efortul depus. in momentul in care te duci la interviu si ti se ofera 500 ron salariu fix + 1 % comision „daca” reusesti sa depasesti target-ul, ti se ofera 30 ron combustibil / zi si daca nu iti ajunge trebuie sa bagi din buzunarul tau cum sa nu pleci injurand de mama focului.

    1. N-ai decât să-l înjuri de mama focului pe cel care îţi dă 500 de lei.

      Nu văd de ce „cocalarul” sau „curva cu sclipici” care nici măcar nu te cunosc trebuie să îţi suporte ţie în trafic frustrările, nervii şi agitatul bâtei de baseball pe post de înlocuitor de penis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s