Archive

Arhiva autor

Unde-i lege, e tocmeală!

7 octombrie 2015 18 comentarii

sexy-robot

Cu 2 ani în urmă, din Codul Penal a dispărut infracţiunea de prostituţie.

Cu 6 luni în urmă, anuntul.ro a fost urmărit penal fiindcă promovează infracţiunea inexistentă de prostituţie.

Cu 5 zile în urmă, că aşa evoluează lucrurile la noi, mai lent, doamna Dollo explică de ce prostituţia trebuie să fie legalizată, aşa cum au mai spus nişte sectanţi d-ăştia liberaşti anti-Putin, pe care îi chema Amnesty International.

Motivul foarte neortodox (sau ne-putinist) invocat de la înălţimea tastaturii este, ca de fiecare dată în ultimii 25 de ani, faptul că prostituţia e o activitate ca oricare alta, dar unii au hotărât că ea nu trebuie să fie legală / morală / acceptabilă etc. Însă într-o democraţie legile se mai şi schimbă, şi dacă se schimbă…

Argumentul ăsta, al respectului absolut, robotic, faţă de litera legii,  funcţionează, pe lângă România, în China.

Surprinzător, nu? În China, unde casa unui Dorel de-al lor a rămas în mijlocul unei autostrăzi fiindcă au fost nişte mici nereguli la condiţiile exproprierii. Şi tipul n-a cedat. Aşa cum nu cedează românii dacă nu văd toate documentele cu care trebuie să umble Garcea de la Rutieră la el, inclusiv avizul metrologic al radarului.

Când spunem că legea ne protejează, înţelegem că autorităţile care o aplică sunt formate din roboţi: apeşi pe butonul legal, iar dacă nu merge, pe butonul şpăgii. Dacă n-a mers nici aşa, pe butonul contestaţiei. După care facem Ctrl-Alt-Del şi intră justiţia, care e un fel de Task Manager.

Ceea ce e destul de departe de realitate.

Legile, sistemul fiscal, administraţia contează destul de puţin în viaţa socială obişnuită. Chestia care îi motivează pe românii noştri e ideea statutului social: să fii cea mai nobilă maimuţă din cârd. Cum spunea un comentac de-al lui Zoso: pentru relicvele comuniste e important să aibă un loc de muncă stabil, la care îi văd vecinii plecând în fiecare dimineaţă la 8, salariul e o problemă secundară. Sau, când e întrebată la instanţă, relicva să poată spune ca Simona Sensual: sunt un cetăţean paşnic cu un loc de muncă stabil. Fiecare lucru pe care îl faci într-o societate represivă ca a noastră, de la sex până la arhitectura casei, trebuie să fie conformist. Să comunice non-verbal privitorilor calitatea de cetăţean nobil şi respectabil. Nobil, respectabil, abstinent şi virgin ca la Ministerul Educaţiei Naţionale.

Aşa încât sunt cam greu de înghiţit pentru publicul obişnuit ideea de a avea rubrica din CV în care ar scrie „perioada xxxx – xxxx,  escortă”, sau oferta de loc de muncă „servicii erotice” de la ANOFM. E o activitate ca oricare alta, pentru roboţi. Când nu e vorba de roboţi, legile, hotărârile, ordonanţele şi normele de aplicare nu fac mare brânză. Nici mama legilor, care, potrivit proverbului strămoşesc, e mereu gravidă, nu poate înlătura caracterul de monştri subumani dezgustători atribuit în cultura populară practicantelor celei mai vechi activităţi din lume. Din pricina asta, angajatorii, profesorii, poliţiştii, Fiscul sau presa şi comentacii ei înţeleg activităţile la orizontală un pic diferit faţă de oricare altă activitate. Indiferent cât de legale ar fi. La fel de legale ca etnobotanicele.

Un elev de-al lui Caragiale spune către profesor: „Tata a zis că să-i spui de câte ori ne baţi sau tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră.” În ultimii 120 de ani, s-a vorbit şi la Cameră, şi la Guvern, şi la Ministerul Educaţiei, şi la Inspectorat, de către toţi fraierii, de la demnitar la opincă. Dar elevul a rămas la fel de bătut, tras de ureche, luat cu rigla la palmă şi în cele din urmă, luat şi de păr şi dat cu capul de tablă. Conform obiceiului pământului.

De unde se vede că oamenii legii vorbesc, cum ar fi zis Marin Preda, mai mult ca să facă praf.

Vaccinurile, maşinile şi Generaţia „N-am!”

Motto: Un nebun ridică o maşină şi 10 înţelepţi n-o mai pot recupera – proverb bucureştean.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis luni recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi a stabilit că procedura de aplicare a măsurii de ridicare a vehiculelor oprite neregulamentar pe partea carosabilă nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.

În mare, asta nu înseamnă că vehiculele nu mai pot fi ridicate. Înseamnă că deciziile în privinţa ridicării vehiculelor se iau prin lege. Nu prin mica înţelegere între cine ştie ce hoţoman de primar cu nişte hoţi -mai mari decât el- de la firmele de ridicări.

Publicul nostru foarte inteligent şi cult face gălăgie precum o ceată de macaci, când cu amenzile, când cu bicicleta, când cu ridicările, când cu dreptul de proprietate care e de fapt o bazaconie. Cam la fel de multă gălăgie precum au făcut în chestiunea vaccinurilor, când au vrut s-o oprească (sau să vină cu platformele şi s-o ridice?…) pe marea nevindecătoare Activia Ştir. Pe motiv că ar fi nebună. Fiindcă a spus că oamenii care mănâncă sănătos, fără produse procesate, rafinate, semipreparate, au puteri magice, nu se îmbolnăvesc niciodată, nu au nevoie nici de medicamente, nici de vaccinuri.

Untitled-1-copy

De fapt nebuna a zis ceva foarte raţional şi pragmatic: oamenii care au fost obişnuiţi din copilărie să mănânce dietetic, să nu fumeze, să nu bea decât foarte puţin alcool sau deloc, să nu bea sucuri dulci, să nu se joace cu aparate electrice, să nu conducă în viteză, să nu facă acrobaţii ca drifturile sau burnouturile, să fie fideli partenerului sau partenerei, să nu facă sporturi care le distrug progresiv articulaţiile, să nu ia droguri, să nu fie agresivi sau provocatori cu şeful etc au mult mai puţine şanse să aibă vreodată nevoie de îngrijiri medicale.

E adevărat că în ochii Generaţiei „N-am!” asta nu sună prea bine. Generaţia „N-am!”, care de-abia a avut o cheie de gât, că erau puţine centre de copiat chei sub Împuşcatu’, a avut parte de atâtea restricţii, lipsuri, palme şi curele, încât a devenit alergică la aşa ceva. Nu mai e capabilă să audă „n-ai voie, nu pune mâna!”

Pentru ei, partizanii Activiei Ştir sunt nişte spălaţi pe creier care au o viaţă la fel de restrictivă ca a unui puşcăriaş. Ba chiar în unele cazuri mâncarea de la închisoare e mai puţin rea decât târboseala verde de spanac sau urzici, mucilagiul de cereale, zeama de ştevie sau alte alimente de-astea pentru raţe, cu care se hrănesc ei.

Dar, aşa spălaţi pe creier cum sunt, mai sunt şi ferm conştienţi de ceva: că stilul lor de viaţă face să fie nevoie de un ghinion puţin întâlnit ca să devină accidentaţi, canceroşi, electrocutaţi, reumatici, arşi, cirotici, bătuţi, să se îmbolnăvească de inimă sau să ia HIV.

Îndrăzneala, mândria, calitatea de macho, riscul, sexul pentru plăcere, sportul extrem sunt pentru unii care au crescut în condiţii de stabilitate şi confort, n-au suferit de foame niciodată şi nici de lipsuri în prezent, şi nu fiindcă ar avea ei vreo calitate. Ci fiindcă ştiu că au venituri din care plătesc 5,5% la CNAS, la un telefon distanţă stă SMURDul, la farmacia din colţ se găsesc prezervative, RCAul îţi repară maşina sau motorul dacă l-ai înfipt în stâlp, Leroy Merlin îţi vinde scule şi Carrefour detectoare de radar. Bravada de cocalar se bazează pe o plasă de siguranţă formată din mii de oameni pe care nu îi cunoşti şi pe care mecanismul birocratic i-a pus acolo unde trebuie ca să te ajute. Să te ajute atunci când faci ceva în afara bunului simţ. Fiindcă e evident că, atunci când duci mâna la buzunar să cumperi un prezervativ sau un detector de radar, ştii în mod subconştient că îl vei folosi la ceva ilicit, un păcat în ochii religiei şi o imoralitate în ochii celor conservatori. Altfel de ce ai avea nevoie de ele să te protejeze, dacă nu pui nimic rău sau imoral la cale? Dar la instituţiile de Stat de ce ai apela să te protejeze, dacă ai fi absolut sigur că nu parchezi niciodată undeva pe unde pot trece chiar şi întâmplător hingherii de maşini?

Dacă ar dispărea peste noapte toate acele invenţii care te protejează, antibioticele şi automobilul, ITul şi apa caldă, medicina modernă şi telefonia, electricitatea şi avocaţii, poliţia modernă şi prezervativul, ar mai supravieţui Generaţia „N-am”?

Cu câţiva ani în urmă, un rabin a spus cam aşa: girls who eat only kosher food don’t get pregnant. They learn very early in life to say no.

Geek Of All Trades

7 octombrie 2014 6 comentarii

Motto: A geeky guy was going to buy a fridge. He chose a small one, barely bigger than an Xbox, and he was already planning how to fit it inside furniture and how to stack juices, beer and snacks into it. The saleswoman, an older lady, asked rather puzzled: „Isn’t it just a bit too small? How are you going to fit raw food inside, for when you cook?”

mini-fridge

What Is A Geek?

A computer scientist. A master mechanic. A brilliant mathematician. An art expert. A sci-fi reader who even tried to write himself or herself a few stories. A champion gamer. A history buff.

At least nowadays.

The original meaning of the geek (incidentally, at the time, the word geek applied only to a male…) has been an eccentric carnival freak show performer, who ate glass and bit the heads of living chicken. What most people disregard is the fact this was the only dictionary meaning of the word, as late as 1976. Less than two generations back. At the human history scale, yesterday. The computer or engineering geek raised to wealth and power is a modern invention.

As late as 2006, the geek was „a bright young man turned inward, poorly socialized, who felt so little kinship with his own planet that he routinely traveled to the ones invented by his favorite authors, who thought of that secret, dreamy place his computer took him to as cyberspace—somewhere exciting, a place more real than his own life, a land he could conquer, not a drab teenager’s room in his parents’ house”.

Emphasis is mine. In the dull job market post-crisis, people outline the bright intelligence, computer talent, devotion to his work and school, for these are the things which make people usefully employed and fed. You bully the geeks until you work for one. You bash them until you’re patching the tires for their Porsches.

But even as the guy (see above, a bright young man…) pushes himself through school and work, these change little of the fact he is still a geek.

Do You Believe In Yourself?…

Tony RobbinsOne can easily learn sciences and crafts. It’s a matter of self-discipline, far more important than intelligence or talent. There are people who changed career plenty of times in their lives. Went to school as late as early retirement age. Trained madly in sports and games. Theodore Roosevelt himself, the archetype of machismo, built himself brick by brick from a gangly youth afflicted with asthma to the war hero and President. Who graduated from Harvard and Columbia and published his first historical treatise when he was 24. The motivational speakers post-1980 bombard us day by day with examples of hard work raised from the bottom. Their trade flourishes as long as people are seeking to raise themselves to higher station in life, to earn and spend, save and invest, learn and work, read and improve. Earlier in human history people who were born low stood low, now they strive upwards.

…You’re Wrong

Training only gives you mastery in technical matters, from sports to astrophysics. Matters where the rules are both clearly defined and consistent. There is a set of movements one does in football, a number of rules and formulas in maths, a set of rules in engineering and others in fencing or baseball. Practice and study do the rest, thousands of hours spent. Hours during which the geek can retreat from the outside world in a world of people like himself, work or club mates.

Do you say geeks run only in the field of computers, as Hollyweird taught you? You’d be surprised to meet a geeky guy who earned the black belt in karate. Or who turned himself into a master mountaineer, able to spend the night on Everest. Or who can teach lessons in sex to porn actors. What can stop him from training? Can you compete with him, when he invested a truckload of money and time into training? Would you do the same effort? Most likely not.

But, as a guy who learned the human nature by knife, bullet and fist on his own skin used to say, just because the geek achieves brilliant results and surrounds himself with a small group of like-minded people doesn’t mean he isn’t still dysfunctional.

Training gives you skills and crafts. It’s a bit less successful into teaching you how to be human.

As the basketball coaches used to say „you can’t teach someone how to be 7 ft tall”.

A poorly socialized guy may get the technical stuff right. And yet there are some other details which still betray him as …a bit off. He is only half there. He may say perfectly rational things about his passion and his handiwork. A lifetime of bullying taught him how to hide the real motivations behind. But being poorly socialized, he can’t hide them 100%. Even as there are some people who teach you how to understand the world around by reading cues, this is still a bit useless when the geek’s mind processes the cues differently from the everyman. Talking to them gives the annoying feeling they are a different species, one who plays a role to fit in. They are more like someone who learned a lot about sex by watching porn for years… or they even did just that, but they are ashamed to tell. (And their attitude tells it better than words. Their movements are nearly perfectly timed, their flexibility is good, muscle development nice, they are usually very gentle and polite. Too good. The fact they are never spontaneous in regards to sex, not even when they’re wrong, is a bit unsettling. Especially for a woman.)

You know, when you’re about to decorate your home, the choice of materials may be right, just as craftsmanship. But the guest, even better when the guest is female, may ask some other unpleasant questions. She may be put off by the fact you have absolutely no family photo around. Or by seeing that your computer is the only object carefully and meticulously dusted. Or by the fact you have no visible fridge for when you need to cook. Don’t you ever cook?

Legendele toamnei

29 septembrie 2013 7 comentarii

Motto: „Dacă până la 30 de ani nu crezi în legende nu ai inimă, iar dacă după 30 de ani mai crezi în legende nu ai cap” (Pe asta nu a spus-o Petre Ţuţea. El nu credea decât într-o singură legendă până la 30 de ani, adică în justeţea cauzei comunismului. După aia şi-a amintit că are cap.)

Anticii aveau legende eroice, medievalii aveau legende cavalereşti, americanii au legende urbane, iar noi, fiindcă nu suntem urbani, dar de la colectivizare încoace nici rurali nu mai suntem, avem legende mai puţin urbane, mai mult de mahala urbană, ca în „D’ale carnavalului”.

D-ale_carnavaluluiSă începem cu câteva din cele mai răspândite…

  • „Gagica stă cu tine cât ai bani şi pula tare, după aia te lasă şi caută pe altul mai potent”

Sursa: nu e Florin Salam. Nici Guţă de maimuţă. De fapt, cu multe decenii înainte de naşterea lor, a pus-o pe hârtie… Panait Istrati.

„…se câștigă bine! Salepul tău n-o să mă facă niciodată să câștig destul pentru ca să pot, la fiecare șase luni, să adaug un nou galben la salba de galbeni imperiali ai frumoasei mele Miranda; și atunci, dragul meu, ea se va duce cu altul, căci, vezi tu, dragostea e schimbătoare!”

Mă rog, prin zilele noastre (2002), alde Liviu Guţă -care nu puneau problema să rămână vreodată fără bani, că numărul fraierilor e în creştere- au adaptat-o un pic epocii moderne. Adică: „Dacă nu-i faci toate plăcerile o dată şi încă o dată, din pat dezbrăcată pleacă şi te lasă baltă.”

Pe lângă faptul că isteţul nostru manelist ar face un efort mai mic dacă ar ţine pe lângă el o pastilă de Viagra şi atunci n-ar mai pleca nimeni de lângă el, mai ales dacă plouă afară ca acum, teoria e niţeluş falsă. Sau, cum zicea unu’ David Mikkelson de la Snopes, are multiple truth values.

De fapt, milioanele de oameni obişnuiţi ştiu foarte bine că poţi să ai luni bune şi proaste, să câştigi sau să pierzi, să ai nevoie de Viagra sau nu, dar cuplurile nu se rup aşa peste noapte. Mai aproape de adevăr e „gagica unui manelist / cocalar pleacă şi îl lasă baltă”.

Cum arată de obicei manelistul nostru? Un tip neîngrijit, fără carte, urâcios la caracter, a uitat drumul spre duş, îngâmfat fără motiv, are dinţii în gură ca pietrele de mormânt, îşi învineţeşte partenera pe la ochi ca pe ursul panda …imaginea clasică a cocalarului. Genul cu care ar sta o tipă numai atunci când ea ştie că altă şansă în viaţă nu are – n-are job deloc sau are unul prost, carte nu prea, n-are casă, e venită de curând la oraş şi nu are cum să se descurce, sau are altă problemă.

Ori dacă manelistul nostru rămâne pe uscat, ea mai e dispusă să îi suporte defectele, ca înainte?.. Nu prea. Băetzaşul nostru dă cartier şi-a pierdut ultima resursă cu care mai negocia, adică banii (cu ajutorul cărora îi oferea ei un anumit grad de confort). De, ar fi trebuit să ştie că nu te poţi baza pe o singură resursă, şi încă pe aceea pe care ţi-o mănâncă atât de uşor criza.

Ceea ce ne duce la…

  • „Când negociezi ceva, trebuie să fii ferm, să nu cedezi şi să ştii să spui nu”

Sursa: Preşedintele Nicolae Ceauşescu („nu cedaţi nimic, să nu vă pună Dracu’ să ziceţi ca ei, noi avem coloană vertebrală, suntem un popor viteaz şi independent, ne tragem din doi bărbaţi, Decebal şi Traian”)

ceascaDe fapt asta e prima prostie pe care o faci într-o negociere. Când spui „nu”, deja ai pierdut, ţi-ai tăiat singur craca de sub picioare.

Fiindcă dacă ai spus „nu”, te gândeşti de fapt la „da”. „Nu” vrei ceva fiindcă partenerul „nu oferă destul în schimb”, sau „pune condiţii proaste”, sau alte motive. Nu există „nu”, pur şi simplu, într-o discuţie. Răspunsul „nu” trebuie să fie motivat, şi când există un motiv, există şi metode mai simple sau mai complicate de a înlătura acel motiv. Când un tip „nu” vrea să îţi vândă o marfă, oferi mai mult, şi mai mult, când „nu” vrea să facă ceva îi oferi o recompensă, îl ameninţi, insişti, te încăpăţânezi, alternezi morcovul cu băţul până când ai câştig de cauză. Un răspuns cu „nu” naşte imediat întrebarea: „Ce vrei să îţi dau ca să spui da?..”

Când vrei să închei discuţia cu cineva şi să scapi de el sau ea, eviţi pe cât posibil să spui „nu”. Pui condiţii absurde, faci pe nebunul, te poceşti ca maimuţa, dispari cu săptămânile, te ascunzi, îţi schimbi numărul de telefon, când îl vezi te cerţi cu el fără motiv aparent, dar fără să spui vreodată că „nu” eşti de acord cu el sau cu ea. Mai pe scurt, faci ca discuţia sa cu tine să devină atât de stânjenitoare încât să nu mai vrea să te întâlnească vreodată, cu atât mai puţin să mai vorbească de tranzacţia pe care o propusese la început.

  • „Gagica trebuie să stea cu tine din dragoste şi nu pentru bani, dacă e curvă n-o să stea lângă tine când eşti bolnav şi să-ţi facă supă de roşii”

Sursa: un comentac. De-al lui Arhi, cred. Fiindcă era un tip atât de lipsit de importanţă încât nu m-am ostenit să ţin minte unde a comentat.

De fapt lătrăul de bloguri şi forumuri nu făcea decât să citeze poporul prieten şi frate soviet… american, fiindcă lumina vine de la Răsă… Vest: „a prostitute who would probably leave me dying in the street rather than help”.

Da, foarte probabil pe comentacii din specia asta toată lumea şi nu numai fetele „din branşă” i-ar lăsa să crape, fiindcă n-au prea multe în cap şi deci dispariţia lor nu e o pierdere pentru omenire. Cum ar fi dispariţia lui Hawking, în care se investesc sute de mii de euro pentru tratamente în fiecare an, fiindcă e prea preţios ca să moară, chiar aşa, invalid cum e acum.

În schimb, cei care ştiu cum să vorbească şi cum să se poarte şi să acţioneze în toate împrejurările, inclusiv în ale patului (vorba lui Mircişor Pene în Fund, „au tehnică”) se bucură de foarte multe avantaje şi privilegii. Chiar şi din partea fetelor din cea mai veche branşă din lume. Avantaje de natură erotică, dar şi de natură financiară, de natură socială şi informaţională, şi altele. La nevoie, chiar şi o supă de roşii.

Uneori, indiferent cum ai fi negociat tranzacţia şi cât de jmecher şi macho te crezi, primeşti de la tipa în cauză exact atât cât meriţi, nici mai mult, nici mai puţin.

  • „Sexul ajută sănătăţii, inimii, hormonilor, creierului, ficatului, înlăturării stresului şi altor chestii, după cum a demonstrat Virinel Columbeanu cu Hormonica lui”

Sursa: prietenii noştri, cerşet… cercetătorii britanici. (Care au descoperit între timp şi avantajul sclerozei: în fiecare zi descoperi lucruri noi. Spre exemplu, cum te cheamă şi unde locuieşti.)

6 avantaje ale sexului

7 avantaje ale sexului

10 avantaje ale sexului

14 avantaje ale sexului

55 de avantaje ale sexului…

Nici unul dintre ele nu este, nu a fost vreodată şi nu are cum să fie adevărat, dintr-un motiv extrem de simplu şi uşor de înţeles:

Dacă ar fi fost adevărate, la fiecare examinare medicală periodică, fie la angajare, fie la dobândirea permisului de conducere, fie la dobândirea permisului de armă, fie în orice altă împrejurare, ar fi sărit în ochi un grup de oameni care au analize excepţional de bune faţă de restul populaţiei. Nerealist de bune. Analize de cosmonaut. Ori asta nu se întâmplă.

Astfel încât s-ar putea să dea rezultate mai bune supa de roşii.

Dorel Juan, macho de Dâmboviţa

19 iulie 2013 18 comentarii

Viteazul Dorel al nostru este după cum o spune el însuşi foarte potent şi viril, un adevărat macho. E bine să îl crezi pe cuvânt. Altfel va ţine să o demonstreze fluierând după orice femeie între 12 şi 112 ani, de la înălţimea schelei pe care îşi antrenează muşchii 10 ore pe zi ridicând saci de ciment.

Eu una aş fi mai puţin tentată să îl cred… fiindcă după ce ai fost prins de prea multe ori cu minciuna când îţi povesteşti isprăvile vânătoreşti şi pescăreşti, parcă nu mai eşti foarte credibil.

Ceva mă face să bănuiesc că nici crapul pe care l-ai prins astă vară nu era Monstrul din Loch Ness. Nici de ursul carpatin n-ai scăpat făcând pe mortul. Aşa încât atunci când povesteşti că ai pus-o toată noaptea cu o moldoveancă-fierbinte-90-60-90-blondă-ca-păpuşa-Barbie sunt şanse foarte mari ca tipa în cauză să nu fi fost nici amantă, nici curvă, nici escortă ci să fi fost doar o combinaţie între mâna dreaptă şi o poză de pe un site porno.

Ori de câte ori Dorel începe cu poveştile lui vânător… erotice pe forum sau la o bere la terasă şi oricâte pretenţii de realism ar avea, după primul paragraf o dă în scenarii de film porno.

1. În prima fază, a făcut sex ora… deep-throat, DT, încercări de DT, accente de DT, oral adânc, sau, mai pe româneşte fiindcă Dorel e patriot, a băgat-o până în gât, sau a adus-o cu nasul până la buric.

Nu are cum să fi făcut toate astea, fiindcă e tehnic imposibil ca o femeie să fi făcut aşa ceva dacă nu e înghiţitoare de săbii de la circ, şi până acum nu s-a aflat ca vreo tipă de la Circul Globus să fie în branşa cu „anunţuri pentru domnii generoşi”. Marea majoritate a scenelor porno cu aşa ceva sunt simulate, făcute să pară aşa datorită unghiului din care sunt filmate. Cine nu crede, să încerce singur, în faţa oglinzii, cu o banană, poate câştigă un Darwin Award.

2. În a doua fază a meciului său la orizontală, Dorel a dat la buci ca surdu-n tobe, în toate poziţiile – poate dacă el e unul din cei care trag în jos media naţională de 12,73 cm, iar Marghioliţa lui Dorel e imigrantă africană. Altfel ar fi venit de mult SMURDul după viteazul nostru cuplu, gata să trateze o ruptură de perineu sau ceva mai grav.

3. Pentru Dorel, timpul se dilată şi se contractă după voie, de parcă ar avea puteri supranaturale. Întotdeauna o repriză a meciului trebuie să dureze minim 30-40 de minute, dar să poată juca 2 reprize într-o oră, fără pauză. (Mă rog, ca reprizele să dureze atât ar trebui şi ca Dorel să fie capabil de mari eforturi de voinţă şi să aibă un autocontrol perfect, ori rromânii noştri n-au autocontrol nici în alte împrejurări…)

4. Singura metodă de comunicare a lui Dorel în pat e cea de pe vremea lui Homo erectus, adică prin gemete (deşi de la Dorel ne aşteptam la grohăit şi guiţat). Întotdeauna partenera trebuie să geamă, sau să facă alte zgomote, ca să îl convingă pe Dorel că îşi face bine datoria. Dacă nu îl aud vecinii de la 3 etaje mai jos, nu e satisfăcut – chiar dacă e conştient că tipa se preface şi că nu are cum să dea prea multă atenţie acţiunii dacă e ocupată cu vocalizele.

Dorele, mai taie din peni… coada vulpii, că nu ţine.

Cum citesc cocalarii – „Profesorul Unrat”

29 noiembrie 2012 22 comentarii

O renumită editură de-a noastră, care a scăpat de faliment cu mari eforturi, s-a gândit să mai scoată de la naftalină unul din clasicii secolului care tocmai s-a dus, şi a reeditat romanul lui Heinrich Mann din 1905. Bineînţeles, au adaptat niţeluş titlul la epoca noastră, în care marketingul e şi el o artă, astfel încât l-au redenumit Îngerul Albastru, după filmul din 1930. La urma urmei, dacă vrei să se vândă cartea, trebuie să înţelegi că publicul obişnuit ar cumpăra mai degrabă ceva ce în mintea lor se asociază cu Marlene Dietrich. Comuniştii nu aveau treabă cu marketingul pe vremea lor, şi nici atâtea scrupule.

Însă în epoca modernă, fără Marlene Dietrich, Profesorul Unrat, povestea profesoraşului care îşi ruinează cariera şi viaţa în relaţia cu dansatoarea de cabaret şi prestatoarea la orizontală Rosa Fröhlich, nu mai are ecoul din vremurile trecute. De fapt, e greu să înţelegi din perspectiva modernă cum şi de ce e considerat Heinrich Mann vreun talent literar. Poate că pentru generaţiile trecute „social-democratul căruia i s-au ars cărţile de către nazişti” să fi părut o figură eroică, împreună cu frate-său Thomas, dar… unde-i talentul? De fapt, dacă stai să priveşti mai îndeaproape, întregul roman e de fapt un truism, de la un capăt la celălalt. Personajul, profesorul Raat, oricum l-ai lua, nu are nici pe departe vreo figură de erou tragic, înşelat sau nedreptăţit: e un incompetent şi fiecare oră de curs în care se luptă să îşi impună voinţa nu îl face decât ridicol, e renumit pentru urâţenia sa, e neîngrijit, soios şi slinos, invidios şi duşmănos ca un comunist al „epocii raţiilor şi cozilor”, turnător, tiran cu elevii şi milog cu superiorii, îşi merită pe deplin porecla de „Unrat” – „Scârnăvie”. Calea sa în viaţă, pierderea funcţiei, umilirea şi exploatarea sa de către Rosa, recursul la cariera de interlop pentru a-şi câştiga traiul, par a fi fost prezise încă dinainte de primul moment în care mizerabila sa figură apare în paginile cărţii, aşa cum toate acţiunile elevilor săi sunt la rândul lor truisme, fenomene prea evidente pentru a merita să deschizi discuţia despre ele. De fapt nici nu îţi poţi imagina că ar fi putut să fie şi altcumva.

S-a spus la noi despre scriitorii-politruci răsăriţi de prin cloacele comunismului că erau artişti în ale minciunii, că puteau face din alb negru şi că orice ar fi scris ei, spre exemplu după noapte a venit dimineaţa, era fals, dimineaţa lor semăna mai degrabă tot a noapte făcută să le acopere rahaturile.E foarte posibil, dar şi minciuna e o artă. În timp ce dacă scrii ceva prea evident pentru a merita efortul de a-l discuta, ceva la fel de sigur pe cât e de sigur că mâine va răsări Soarele, parcă trezeşte mai puţin interes decât minciuna.

Noile fantezii erotice din ţara lui Dorel

21 septembrie 2012 2 comentarii

1. Un Dorel al intelectului, cu muşchii antrenaţi pe tastatură, ne prezintă măreţili realizărili ale proiectului Hysterical Literature – sau, mai precis, cum pui o fată să citească povestiri erotice atunci când un vibrator o lucrează acolo unde trebuie, până la orgasm, cam aşa:
 

 

 
Din 20 de Dorei care au comentat, unul singur realizează că pare fake. Este. Regizat 100%. Oricine trăieşte printre oameni şi nu în pădure ar trebui să ştie că femeile îşi păstrează autocontrolul atunci când vor, strâng din dinţi şi rezistă, nu se lasă duse de val. Chiar dacă generaţia anterioară de Dorei credea că se rezolvă cu ceva cantaridă.
 

 
2. Lucian Viziru – cunoscut publicului nostru foarte cult pentru muşchii lui de star porno şi câteva filmuleţe siropoase pentru gospodine – se laudă că ar fi făcut-o în trei cu Tania Budi şi o tipă a cărei identitate e mai puţin importantă pentru bizonii noştri. Care mugesc la el că un bărbat şi un gentleman nu îşi povesteşte activităţile la orizontală în public. Păi de când e ţopârlanul cu muşchi bărbat adevărat şi gentleman?.. Până şi de la Radu Mazăre poţi avea mai multe pretenţii.

3. Nişte cercetători care se plictiseau au aflat că femeile puţin rotunjoare trăiesc mai mult. Acum, totuşi nu trebuie să vă puneţi soţia sau partenera la îngrăşat.
 
4. O variantă feminină şi englezoaică a lui Bebe Sexologul pretinde că i se poate face sex oral cu chiloţeii pe ea. Probabil datorită excesului de alcool nu a realizat că atunci o făcuse de fapt cu un furnicar.

Categorii:Mahalaua de lux, Sex Etichete:,
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 192 de alți urmăritori