Archive

Arhiva autor

Soţul imperfect

17 Noiembrie 2016 8 comentarii

Erau cândva la judecătorie două personaje, pe care e politically incorrect să le numim Rashela şi Iţic, gata să divorţeze…

Judecătoarea: – De ce vreţi să divorţaţi?

Rashela: – Îhmmmh…

Judecătoarea: – A fost violent fizic sau verbal faţă de dumneavoastră?

Rashela: – Dimpotrivă, soţul meu e foarte delicat şi politicos cu femeile!

Judecătoarea: – Aveţi probleme financiare?

Rashela: – Dimpotrivă, soţul meu e foarte generos cu femeile!

Judecătoarea: – Are o problemă cu consumul de alcool?

Rashela: – Dimpotrivă, soţul meu bea foarte puţin, mai ales când sunt de faţă femeile!

Judecătoarea: – Există o incompatibilitate sexuală?

Rashela: – Dimpotrivă, soţul meu e foarte priceput la asta, cu femeile!

Judecătoarea: – Şi atunci, daţi-mi un motiv logic, de ce vreţi să divorţaţi?

Rashela: – Cum am spus, e foarte dornic de relaţii cu femeile, în general. Şi cu o parte din bărbaţi. N-am curaj să îl las singur cu mama. Iar în ultima vreme se uită ciudat şi la căţelul meu!

Cum ar fi zis un tip mai trecut prin treburile nasoale ale vieţii: unul de care femeile fug nu e cel care nu ar avea calităţile necesare… e unul care nu poate rata nicio gaură din drumul său, de parcă ar fi Tiger Woods după o ladă de Red Bull!

friendswomen

Românii sunt un popor bun şi cinstit

21 Octombrie 2016 17 comentarii

Calitate Made in Romania

9 August 2016 3 comentarii

Motto: ştiţi care e antidotul la Viagra?…

9fdbc0699fa7cbf9436419198ddc6a2a

Un băiat dăştept pe nume Ozzy Osbourne a descoperit de curând Viagra. Se zice că prima zi a fost nemaipomenit de fericit, a doua zi fericit, a treia zi îngrijorat, şi tot aşa până s-a dus la doctor.

– Cu ce vă supără Viagra?

– Cu nimic, dar… şi nevasta, şi vecina, şi coafeza, şi nu pot să mă mai opresc!


Ca el se întrebau şi nişte români verzi, daci liberi
: ce nu e, dom’le, în regulă cu noi, de nu merg treburile patului nici măcar cu Viagra? Nu sunt lider, n-am deja o maşină, o casă, un salariu, un bideu?

Ceea ce e foarte raţional şi foarte nerealist, în acelaşi timp. E raţional fiindcă aşa ne învaţă băeţaşii din seduction community: că totul ţine de calităţile tale personale, pe care trebuie să le demonstrezi. Să dai impresia, prin atitudine, obiceiuri, modul de a vorbi, de a te îmbrăca şi de a te purta, că eşti un lider, frumos, deştept, amuzant, spiritual, elegant, cu şcoală şi carieră. Şi cu bideu. Ca un mare politician român, căruia de la asta i s-a tras şi porecla.

Şi asta e o mare înşelătorie. Fiindcă toate “calităţile personale” puse la un loc nu ajută la nimic atâta vreme cât fraierul nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a funcţiona în societate. Nu e măcar atât de conservator cât să se poată integra.

Spre exemplu, e o idee proastă să pomeneşti de o fantezie care presupune sex în grup cu hobbiţi. E proastă în general, dar şi mai proastă atunci când posibila parteneră te sondează tot timpul cu apropouri legate de familie, soacră, copii sau relaţie de lungă durată. Chiar dacă tu nu crezi în aşa ceva şi poate nici ea nu crede.

Faptul că ai calităţi personale e irelevant. Chiar dacă ai fi făcut din aur şi împodobit cu diamante. Nu astea contează.

Poţi să întâlneşti pe la mall tot felul de cupluri bizare precum Familia Addams şi lumea se întreabă: ce caută ăia doi împreună, tipa aia bună cu urâtul sau ţiganul ăla în trening? Are bani? Are vilă? E lider interlop, sau ce pula elefantului?

Se întreabă aşa fiindcă gândesc în sistemul fals, băgat pe gâtul fraierilor, al calităţilor personale.

Nu pentru calităţi l-a luat tipa. Şi nici pentru casă, nici pentru maşină, nici pentru Viagra. L-a luat fiindcă îi trebuia neapărat, dincolo de orice, unul care să stea cu ea şi să aibă familie. În lipsă de altceva, ar fi luat un aurolac de pe stradă, l-ar fi spălat, îmbrăcat şi parfumat.

După cum ar fi zis răposatu’ George Coşbuc, din perspectiva asta n-ai decât să-ţi pupi calităţile-n bot, îmbătrânind cu Viagra cu tot.

PS Dacă mâine ar fi alegerile şi ar trebui să alegi între 3 candidaţi din care:

Primul e un bolnav în cărucior, se asociază cu politicieni corupţi şi a avut numeroase aventuri extraconjugale făcute publice.
Al doilea bea în fiecare seară o sticlă de coniac, fumează ca o locomotivă şi se poartă porceşte cu subalternii.
Al treilea e un veteran de război decorat, bun orator, nu fumează şi ocazional bea câte o bere.

Pe cine ai alege?

Dacă judeci după calităţile personale ale fiecăruia, l-ai ales pe Hitler dintre Roosevelt şi Churchill…

BIAS 2016 Băneasa

30 Iulie 2016 4 comentarii

Soarele-n ochi, Red Bull la îndemână, umbrela în cap ca să nu leșinăm, și mergem întins la mitingul aviatic de la …Băneasa. Dacă n-ar fi fost nenea Voiculescu la bulău, cine știe pe la ce Adunații-Copăceni am fi mers, fiindcă pe locul unde e acum Băneasa ar fi fost ceva vile.

Vedeta showului, Boeing E-3A Sentry AWACS. De, când știi ce fel de măgării se fac dincolo de granița de est, e o idee bună să fii cu ochii-n 4 și cu antenele în 4×4.

AWACS

Red Bull și-a luat aripi – de pe vemea bombardamentelor de la Ploiești și București. Cu mica precizare că B-25 Mitchell nu a zburat niciodată pe frontul românesc, iar Vought Corsair a fost tot timpul războiului un avion cu baza pe portavion, care nu avea treabă cu campaniile terestre.

echipaRedBull.jpg

Bătrânul MiG-21 Lancer și-a dat și el silința, singur și în grup, să facă o figură onorabilă, chiar dacă aici nu s-a mai dat cu BMWuri ca la Cluj. Moșule, ce tânăr ești!

LancerC

Grecii au venit cu Mirage 2000. Cum ar fi zis un anume Ceaușescu A. Nicolae, tovarășii ăștia au făcut niște miliarde bune datorii, pe care nu le plătesc, dar măcar știu pentru ce!

mirage2000

La vremea lui, Henri Coandă n-a zburat. 106 ani mai târziu, niște băieți ambițioși de la RELOC repetă experimentul, după planurile originale. Oare de data asta va zbura?

coanda-.jpg

Prietenii noștri bulgari au pus pe pistă Su-25 Frogfoot, care nu a zburat. Doar a pus piciorul (de broască) în România.

frogfoot

Unde-i lege, e tocmeală!

7 Octombrie 2015 18 comentarii

sexy-robot

Cu 2 ani în urmă, din Codul Penal a dispărut infracţiunea de prostituţie.

Cu 6 luni în urmă, anuntul.ro a fost urmărit penal fiindcă promovează infracţiunea inexistentă de prostituţie.

Cu 5 zile în urmă, că aşa evoluează lucrurile la noi, mai lent, doamna Dollo explică de ce prostituţia trebuie să fie legalizată, aşa cum au mai spus nişte sectanţi d-ăştia liberaşti anti-Putin, pe care îi chema Amnesty International.

Motivul foarte neortodox (sau ne-putinist) invocat de la înălţimea tastaturii este, ca de fiecare dată în ultimii 25 de ani, faptul că prostituţia e o activitate ca oricare alta, dar unii au hotărât că ea nu trebuie să fie legală / morală / acceptabilă etc. Însă într-o democraţie legile se mai şi schimbă, şi dacă se schimbă…

Argumentul ăsta, al respectului absolut, robotic, faţă de litera legii,  funcţionează, pe lângă România, în China.

Surprinzător, nu? În China, unde casa unui Dorel de-al lor a rămas în mijlocul unei autostrăzi fiindcă au fost nişte mici nereguli la condiţiile exproprierii. Şi tipul n-a cedat. Aşa cum nu cedează românii dacă nu văd toate documentele cu care trebuie să umble Garcea de la Rutieră la el, inclusiv avizul metrologic al radarului.

Când spunem că legea ne protejează, înţelegem că autorităţile care o aplică sunt formate din roboţi: apeşi pe butonul legal, iar dacă nu merge, pe butonul şpăgii. Dacă n-a mers nici aşa, pe butonul contestaţiei. După care facem Ctrl-Alt-Del şi intră justiţia, care e un fel de Task Manager.

Ceea ce e destul de departe de realitate.

Legile, sistemul fiscal, administraţia contează destul de puţin în viaţa socială obişnuită. Chestia care îi motivează pe românii noştri e ideea statutului social: să fii cea mai nobilă maimuţă din cârd. Cum spunea un comentac de-al lui Zoso: pentru relicvele comuniste e important să aibă un loc de muncă stabil, la care îi văd vecinii plecând în fiecare dimineaţă la 8, salariul e o problemă secundară. Sau, când e întrebată la instanţă, relicva să poată spune ca Simona Sensual: sunt un cetăţean paşnic cu un loc de muncă stabil. Fiecare lucru pe care îl faci într-o societate represivă ca a noastră, de la sex până la arhitectura casei, trebuie să fie conformist. Să comunice non-verbal privitorilor calitatea de cetăţean nobil şi respectabil. Nobil, respectabil, abstinent şi virgin ca la Ministerul Educaţiei Naţionale.

Aşa încât sunt cam greu de înghiţit pentru publicul obişnuit ideea de a avea rubrica din CV în care ar scrie „perioada xxxx – xxxx,  escortă”, sau oferta de loc de muncă „servicii erotice” de la ANOFM. E o activitate ca oricare alta, pentru roboţi. Când nu e vorba de roboţi, legile, hotărârile, ordonanţele şi normele de aplicare nu fac mare brânză. Nici mama legilor, care, potrivit proverbului strămoşesc, e mereu gravidă, nu poate înlătura caracterul de monştri subumani dezgustători atribuit în cultura populară practicantelor celei mai vechi activităţi din lume. Din pricina asta, angajatorii, profesorii, poliţiştii, Fiscul sau presa şi comentacii ei înţeleg activităţile la orizontală un pic diferit faţă de oricare altă activitate. Indiferent cât de legale ar fi. La fel de legale ca etnobotanicele.

Un elev de-al lui Caragiale spune către profesor: „Tata a zis că să-i spui de câte ori ne baţi sau tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră.” În ultimii 120 de ani, s-a vorbit şi la Cameră, şi la Guvern, şi la Ministerul Educaţiei, şi la Inspectorat, de către toţi fraierii, de la demnitar la opincă. Dar elevul a rămas la fel de bătut, tras de ureche, luat cu rigla la palmă şi în cele din urmă, luat şi de păr şi dat cu capul de tablă. Conform obiceiului pământului.

De unde se vede că oamenii legii vorbesc, cum ar fi zis Marin Preda, mai mult ca să facă praf.

Vaccinurile, maşinile şi Generaţia „N-am!”

Motto: Un nebun ridică o maşină şi 10 înţelepţi n-o mai pot recupera – proverb bucureştean.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis luni recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi a stabilit că procedura de aplicare a măsurii de ridicare a vehiculelor oprite neregulamentar pe partea carosabilă nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.

În mare, asta nu înseamnă că vehiculele nu mai pot fi ridicate. Înseamnă că deciziile în privinţa ridicării vehiculelor se iau prin lege. Nu prin mica înţelegere între cine ştie ce hoţoman de primar cu nişte hoţi -mai mari decât el- de la firmele de ridicări.

Publicul nostru foarte inteligent şi cult face gălăgie precum o ceată de macaci, când cu amenzile, când cu bicicleta, când cu ridicările, când cu dreptul de proprietate care e de fapt o bazaconie. Cam la fel de multă gălăgie precum au făcut în chestiunea vaccinurilor, când au vrut s-o oprească (sau să vină cu platformele şi s-o ridice?…) pe marea nevindecătoare Activia Ştir. Pe motiv că ar fi nebună. Fiindcă a spus că oamenii care mănâncă sănătos, fără produse procesate, rafinate, semipreparate, au puteri magice, nu se îmbolnăvesc niciodată, nu au nevoie nici de medicamente, nici de vaccinuri.

Untitled-1-copy

De fapt nebuna a zis ceva foarte raţional şi pragmatic: oamenii care au fost obişnuiţi din copilărie să mănânce dietetic, să nu fumeze, să nu bea decât foarte puţin alcool sau deloc, să nu bea sucuri dulci, să nu se joace cu aparate electrice, să nu conducă în viteză, să nu facă acrobaţii ca drifturile sau burnouturile, să fie fideli partenerului sau partenerei, să nu facă sporturi care le distrug progresiv articulaţiile, să nu ia droguri, să nu fie agresivi sau provocatori cu şeful etc au mult mai puţine şanse să aibă vreodată nevoie de îngrijiri medicale.

E adevărat că în ochii Generaţiei „N-am!” asta nu sună prea bine. Generaţia „N-am!”, care de-abia a avut o cheie de gât, că erau puţine centre de copiat chei sub Împuşcatu’, a avut parte de atâtea restricţii, lipsuri, palme şi curele, încât a devenit alergică la aşa ceva. Nu mai e capabilă să audă „n-ai voie, nu pune mâna!”

Pentru ei, partizanii Activiei Ştir sunt nişte spălaţi pe creier care au o viaţă la fel de restrictivă ca a unui puşcăriaş. Ba chiar în unele cazuri mâncarea de la închisoare e mai puţin rea decât târboseala verde de spanac sau urzici, mucilagiul de cereale, zeama de ştevie sau alte alimente de-astea pentru raţe, cu care se hrănesc ei.

Dar, aşa spălaţi pe creier cum sunt, mai sunt şi ferm conştienţi de ceva: că stilul lor de viaţă face să fie nevoie de un ghinion puţin întâlnit ca să devină accidentaţi, canceroşi, electrocutaţi, reumatici, arşi, cirotici, bătuţi, să se îmbolnăvească de inimă sau să ia HIV.

Îndrăzneala, mândria, calitatea de macho, riscul, sexul pentru plăcere, sportul extrem sunt pentru unii care au crescut în condiţii de stabilitate şi confort, n-au suferit de foame niciodată şi nici de lipsuri în prezent, şi nu fiindcă ar avea ei vreo calitate. Ci fiindcă ştiu că au venituri din care plătesc 5,5% la CNAS, la un telefon distanţă stă SMURDul, la farmacia din colţ se găsesc prezervative, RCAul îţi repară maşina sau motorul dacă l-ai înfipt în stâlp, Leroy Merlin îţi vinde scule şi Carrefour detectoare de radar. Bravada de cocalar se bazează pe o plasă de siguranţă formată din mii de oameni pe care nu îi cunoşti şi pe care mecanismul birocratic i-a pus acolo unde trebuie ca să te ajute. Să te ajute atunci când faci ceva în afara bunului simţ. Fiindcă e evident că, atunci când duci mâna la buzunar să cumperi un prezervativ sau un detector de radar, ştii în mod subconştient că îl vei folosi la ceva ilicit, un păcat în ochii religiei şi o imoralitate în ochii celor conservatori. Altfel de ce ai avea nevoie de ele să te protejeze, dacă nu pui nimic rău sau imoral la cale? Dar la instituţiile de Stat de ce ai apela să te protejeze, dacă ai fi absolut sigur că nu parchezi niciodată undeva pe unde pot trece chiar şi întâmplător hingherii de maşini?

Dacă ar dispărea peste noapte toate acele invenţii care te protejează, antibioticele şi automobilul, ITul şi apa caldă, medicina modernă şi telefonia, electricitatea şi avocaţii, poliţia modernă şi prezervativul, ar mai supravieţui Generaţia „N-am”?

Cu câţiva ani în urmă, un rabin a spus cam aşa: girls who eat only kosher food don’t get pregnant. They learn very early in life to say no.

Geek Of All Trades

7 Octombrie 2014 6 comentarii

Motto: A geeky guy was going to buy a fridge. He chose a small one, barely bigger than an Xbox, and he was already planning how to fit it inside furniture and how to stack juices, beer and snacks into it. The saleswoman, an older lady, asked rather puzzled: „Isn’t it just a bit too small? How are you going to fit raw food inside, for when you cook?”

mini-fridge

What Is A Geek?

A computer scientist. A master mechanic. A brilliant mathematician. An art expert. A sci-fi reader who even tried to write himself or herself a few stories. A champion gamer. A history buff.

At least nowadays.

The original meaning of the geek (incidentally, at the time, the word geek applied only to a male…) has been an eccentric carnival freak show performer, who ate glass and bit the heads of living chicken. What most people disregard is the fact this was the only dictionary meaning of the word, as late as 1976. Less than two generations back. At the human history scale, yesterday. The computer or engineering geek raised to wealth and power is a modern invention.

As late as 2006, the geek was „a bright young man turned inward, poorly socialized, who felt so little kinship with his own planet that he routinely traveled to the ones invented by his favorite authors, who thought of that secret, dreamy place his computer took him to as cyberspace—somewhere exciting, a place more real than his own life, a land he could conquer, not a drab teenager’s room in his parents’ house”.

Emphasis is mine. In the dull job market post-crisis, people outline the bright intelligence, computer talent, devotion to his work and school, for these are the things which make people usefully employed and fed. You bully the geeks until you work for one. You bash them until you’re patching the tires for their Porsches.

But even as the guy (see above, a bright young man…) pushes himself through school and work, these change little of the fact he is still a geek.

Do You Believe In Yourself?…

Tony RobbinsOne can easily learn sciences and crafts. It’s a matter of self-discipline, far more important than intelligence or talent. There are people who changed career plenty of times in their lives. Went to school as late as early retirement age. Trained madly in sports and games. Theodore Roosevelt himself, the archetype of machismo, built himself brick by brick from a gangly youth afflicted with asthma to the war hero and President. Who graduated from Harvard and Columbia and published his first historical treatise when he was 24. The motivational speakers post-1980 bombard us day by day with examples of hard work raised from the bottom. Their trade flourishes as long as people are seeking to raise themselves to higher station in life, to earn and spend, save and invest, learn and work, read and improve. Earlier in human history people who were born low stood low, now they strive upwards.

…You’re Wrong

Training only gives you mastery in technical matters, from sports to astrophysics. Matters where the rules are both clearly defined and consistent. There is a set of movements one does in football, a number of rules and formulas in maths, a set of rules in engineering and others in fencing or baseball. Practice and study do the rest, thousands of hours spent. Hours during which the geek can retreat from the outside world in a world of people like himself, work or club mates.

Do you say geeks run only in the field of computers, as Hollyweird taught you? You’d be surprised to meet a geeky guy who earned the black belt in karate. Or who turned himself into a master mountaineer, able to spend the night on Everest. Or who can teach lessons in sex to porn actors. What can stop him from training? Can you compete with him, when he invested a truckload of money and time into training? Would you do the same effort? Most likely not.

But, as a guy who learned the human nature by knife, bullet and fist on his own skin used to say, just because the geek achieves brilliant results and surrounds himself with a small group of like-minded people doesn’t mean he isn’t still dysfunctional.

Training gives you skills and crafts. It’s a bit less successful into teaching you how to be human.

As the basketball coaches used to say „you can’t teach someone how to be 7 ft tall”.

A poorly socialized guy may get the technical stuff right. And yet there are some other details which still betray him as …a bit off. He is only half there. He may say perfectly rational things about his passion and his handiwork. A lifetime of bullying taught him how to hide the real motivations behind. But being poorly socialized, he can’t hide them 100%. Even as there are some people who teach you how to understand the world around by reading cues, this is still a bit useless when the geek’s mind processes the cues differently from the everyman. Talking to them gives the annoying feeling they are a different species, one who plays a role to fit in. They are more like someone who learned a lot about sex by watching porn for years… or they even did just that, but they are ashamed to tell. (And their attitude tells it better than words. Their movements are nearly perfectly timed, their flexibility is good, muscle development nice, they are usually very gentle and polite. Too good. The fact they are never spontaneous in regards to sex, not even when they’re wrong, is a bit unsettling. Especially for a woman.)

You know, when you’re about to decorate your home, the choice of materials may be right, just as craftsmanship. But the guest, even better when the guest is female, may ask some other unpleasant questions. She may be put off by the fact you have absolutely no family photo around. Or by seeing that your computer is the only object carefully and meticulously dusted. Or by the fact you have no visible fridge for when you need to cook. Don’t you ever cook?