D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Un-Cool Old-Young Guys

Disclaimer: a fost odată un băiat care avea un scuter Piaggio verde. Pe vremea aia, era ca și cum ai avea, în zilele noastre, Tesla P100D. Fiindcă avea scuter Piaggio verde, puștiul călărea în toate sensurile posibile, cruciș și curmeziș, toate străzile, șoselele, benzile și trotuarele. De parcă era la raliul Paris-Dakar. Când l-am văzut, am întrebat dacă în ritmul ăsta o să dea un TIR peste el. În aceeași vară, a intrat cu Piaggio cel verde sub un TIR. Pe la mijloc, între capul tractor și remorcă. A scăpat cu ceva fracturi și fără Piaggio. Sunt de atunci 20 de ani.

radioerevanLa Vice lucrau două fete deștepte. Care se remarcau fiindcă nu mâncau porc și se închinau cu fundu-n sus. Adică făceau parte din neamul care poartă hijab și chador. Din pricina asta, era ceva foarte ciudat să facă o carieră la Vice. Dar s-au văzut ciudățenii și mai mari în istoria recentă.

Fetele astea -cu nume din Istoria Imperiului Otoman de Iorga- au zis cam așa: oamenilor, în general, le place să facă sex cu alți oameni. Și nu cu fereastra deschisă, ca la Radio Erevan. Așa încât, dacă nu fac sex cu fereastra deschisă, hai să-i intervievăm și să aflăm câtă experiență au dobândit ei în treburile patului până la vârsta pensiei. Să le dăm din experiența erotică a bătrânilor socialiști din generația ’68 tinerilor frumoși și liberi. Sau tinerilor urâți și lache, că ei oricum sunt majoritatea.

Experiența. Cuvântul cheie după care caută tinerii urâți și lache porno cu mature.

Ăăăă… care experiență?

De, dacă ar fi să ne luăm după presă și Hollyweird, generațiile socialiste din vremurile lui ’68 ar fi trebuit să fie prea cool pentru o lume încălzită global.

Sau, mă rog, prea frumoase și libere pentru o lume urâtă și lache, c-așa-i în socealizm.

Doar că în presă și la Hollyweird nu apar restricțiile, lipsurile, palmele și curelele generațiilor socialismului victorios. Nu se văd. Așa cum nu se pot vedea direct găurile negre. Se pot detecta numai după efectele lor. După sechelele pe care le-au lăsat când e vorba de seriozitate, conformism. După limbajul tinerilor urâți și liberi, sau frumoși și lache, mă rog, de care or fi ei. Limbajul ieșit din gura unor oameni care au azi sub 40 de ani. Dar vorbesc ca moșii, ca muncitoroii comuniști care acum își beau pensia:

”Io nu mă joc niciodată FIFA” (sau NFS Underground, World of Tanks, depinde de la an la an), ”sunt ocupat cu jobul”. Nu ca pulimea care pierde vremea fără să muncească pe 2 lei, evident.

”Io n-am treabă cu mașinile, tuningul, sunt ocupat cu jobul”. Sau cu familia. Nu ca puștii cordiți drogați sorosiști de bani gata.

”Io nu am treabă cu roackerii că sunt împuțiți, nici cu maneliștii că sunt țigani…” stau doar la job. Probabil jobul ăla se face zi și noapte, ca sclavii legați de piatra de moară.

”Io sunt familist, n-am treabă cu sexul, fututul…” și alte chestii dezgustătoare pe care le fac homosexualii, videochatistele, curvele și sorosiștii.

Bineînțeles, au să sară ca arși dacă le dai peste nas cu propriile fapte și afirmații. Nu se poate, ei nu sunt moși comuniști, ei au umor, inventivitate, spirit, fantezie și poftă de sex. Ca Agamiță Dandanache: io am zis!? când am zis!? țe-am zis!? io n-am zis așa ceva!

Io n-am zis așa ceva, sunt un adevărat Dorel macho, frumos, cu mușchi, fantezii, tatuaje și bemveu, stimulat cu Black Energy Drink ca Mike Tyson!

Venise un prieten de-al nostru, om cu studii și carieră, sportiv, elegant, distins, să ne explice cum se dobândește odată cu vârsta calitatea de bărbat adevărat. Unul care știe, de parcă ar fi scris în stele, că, spre deosebire de pulimea din jur, sigur fute ceva în seara asta. Fără să fi avut măcar de-a face cu băieții din Seduction Community, ăștia sunt prea proști pentru el.

Și uite că, atunci când se pune problema să fută ceva în seara asta cei cu experiență de viață (fiind un tip elegant, evită frumos să zică “bătrâni”), omul nostru are o idee. Pentru cei cu imaginație, spirit și aventură, care care nu se rușinează de sexualitatea lor. Să facă momentele de plat și plictiseală ale relației mai condimentate.

Ideea lui?

.

.

.

Lenjerie sexy și costumașe de asistentă obraznică. De la Seven Sins.

Vorba lui Bitză, nu știu ce gândeai, frate, ce-ți imaginai.

Suprema fantezie pentru un cuplu frumos și liber care vrea să rupă patul e un costumaș ridicol. De atâta sunt în stare. Până acolo merge imaginația lor. Dacă tot pomeneam de găuri negre, ăsta e pentru ei orizontul evenimentelor.

Cu ceva vreme în urmă, am zis că fanteziile astea socialiste sunt de Dorel cu Unirea.

De scutere Piaggio verzi nu mai pomenesc aici. Nu de alta, dar prietenul nostru o să creadă că l-am blestemat.

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Delia, Civilizația și Thomas L. Friedman

thomas-friedman_2003-04-10Un domn simpatic pe nume Thomas L. Friedman făcuse cu vreo 25 ani în urmă o călătorie de studii prin lume. Fiindcă perioada hippie trecuse de mai bine de-o generație, a făcut călătoria fără rucsac și fără mâncare la pachet. Călătorea cu avionul, Lexusul și Shinkansenul, mânca sushi și trăgea concluzii. Cum ar fi faptul că nu se pot război două state care au McDonald’s. Fiindcă au ajuns amândouă la nivelul de civilizație la care își permit McDonald’s.

Ceea ce a fost destul de comic atunci când cartea sa a apărut în aprilie 1999, fiindcă bombardamentul Belgradului era în toi. Iar McDonaldul din Belgrad a fost distrus de publicul furios în primele zile de bombardament. Cu târnăcoape, bolovani și molotoave. Patronii sârbi au transformat localul în adăpost antiaerian, ceea ce e o fază mai avansată a comediei.

Cum ar fi zis bătrânul Sun Tzu pe vremea când nici Iisus, nici Alexandru cel Mare nu se născuseră: informația e aceeași pentru ambele părți în conflict. Diferența stă în interpretarea ei – cel destinat să piardă poate să tragă o concluzie perfect logică, dar opusă realității. Să confunde cauza cu efectul și viceversa, dom’le Lefter Popescu.

Așa încât e foarte posibil să te uiți la modul în care americanii se împușcă în Las Vegas mai ceva ca pe vremea când bombardau sârbi. Și să crezi că ăsta e un incident, nu un efect a cărui cauză se poate găsi la jumătate din circumferința planetei. Undeva unde se face revoluție culturală, se bea vodcă și se închid 430 de McDonalduri. Fiindcă așa s-a hotărât acolo: vodca e un element al civilizației. Alături de cidrul dacic din mere geto-tracice și de ierburile Activiei Știr. McDonald’s e un simbol al necivilizației, în timp ce consumatorii lui sunt puști, treningari, urâți, analfabeți, etnobotaniști, cocalari și -în ochii hipstărilor cicliști mâncători de ierburi- niște rahați. Din Generația ”N-am!”

Pe vremea când nu se închideau McDonaldurile, Delia credea că e un semn al civilizației să ai un tatuaj elf scris în Tengwar.

Bp6SIbv

Cu toate că, indiferent cum ne-am uita, pe câte laturi l-am întoarce, cât l-am mări și câtă vreme ne-am holba la el, nu scrie altceva decât ”HFYSK SRNK KF ThRLVFKFR”.

Mda.

Fiindcă Delia e mult mai șireată decât ar crede publicul. Și știe că unul din secretele civilizației e faptul că un tatuaj cu adevărat civilizat nu înseamnă nimic.

În momentul în care tatuajul ar însemna ”ceva”, indiferent ce, e ca și cum ar scrie în el că ești un cocalar. Unul din cei cu teoria conspirațiilor, complotul ascuns, codul lui Da Vinci, oculta mondială, tunelurile din Bucegi, masonii, dacii, iluminații și șerpilienii.

Ca să fie cineva un tip civilizat, nobil, alpha male, dominant, trebuie ca foarte costisitorul său tatuaj să nu însemne nimic. Răspunde încruntat în puține cuvinte și acelea lungi de-o silabă: ”ăăhhh… tatoaj fin’că așa sun’ mai jmecher, d-aia.” Încruntat, cu umerii lucrați la sală ridicați de parcă are cocoașă. Se înfoaie și zbârlește precum pisoiul când vrea să pară tigru.

De ce nu vrei, nene, să mănânci la McDonald’s?

Ăăăhhh… fin’că-i sub demnitatea și civilizația mea dă geto-dac liber, io mănânc sănătos, rău, vegan și vegetarian, d-aia.

sa-va-fast-fut

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Din Lumea socealizmului

  • Președintele Trump și cabinetul său propun reducerea impozitelor pentru companii, de la 35% la 20%, și a impozitelor federale pe venit, de la 39,6% la 35%. De punctul de pensie, contribuții sociale și salariile medicilor nu spune nimic?…

 

 

  • Patriarhul Kirill al Rusiei vine în România, la un an după ce a refuzat să meargă la Marele Sinod Ortodox din Insula Creta. Părintele Justinian Marina ar fi zis: ”ce credeați, fraților, că Hristos e cretan!? Hristos e sovietic!”

 

  • Se reintroduce timbrul de mediu. Daţi-mi voie: ori să se reintroducă, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se reintroducă, primesc! dar atunci să se introducă pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale!

 

 

 

 

 

 

D-ale Bucureştiului · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Rambo Virgin

Motto: Apele liniștite sunt adânci – un bodyguard (după ce a fost bătut măr de niște băieți cuminți, pașnici și liniștiți)

Niște oameni au făcut cândva o călătorie de studii prin America Latină. Din care a rezultat un documentar despre sex.

Cum ar zice neoprotestanții redneci, din moment ce e vorba de America Latină, era inevitabil. Ortodocșii de pe vremea Regatului României ar zice că era mai ieftin dacă se duceau numai până la Paris cu easyJet. Băețașii cu mușchi din Seduction Community zic că se poate și la ei în Brașov, fără bilete de avion. Codin Poponeț zice că el știe tot fără documentare, domină arena sexului.

În timp ce ăia care au simțit cum funcționează chestiunea -pe pula lor- sorb din cafeaua proastă de la bufet și nu spun prea multe.

Respectul absolut şi pasiunea deosebită pentru sex […] Taximetriştii din Rio de Janeiro, Santo Domingo, Bogota, Lima, etc. – vorbesc cu încântare şi admiraţie despre frumuseţea femeilor, despre corpurile lor, despre plăcerea de a fi parte componentă din acest ritual al împlinirii erotice […] Trăsătura comună a tuturor acestor femei (şi bărbaţi care imită femeile): focul cu care vorbesc despre sex. Plăcerea orgasmică pe care o transmite fiecare cuvânt despre corpurile lor, despre bărbaţii pe care-i aleg, despre modul în care trăiesc experienţa sexuală.

Știți cine vorbește cu aceeași încântare și admirație când e vorba de alte activități fizice?

Puștii de liceu, golănașii minori și țiganii interlopi.

Focul cu care vorbesc despre sală, box, mușchi, karate, suplimente, judo, proteine, muay thai vă sună cunoscut?

Virginii cu mușchi și tatuaje transmit prin fiecare cuvânt plăcerea orgasmică de a se crede Rambo. Dacă se poate, chiar Rambo cu AKMul între blocuri.

Dar în Afganistan, ca Rambo, de ce nu au fost, dacă le place atât de mult?

Spune Lorena: Gicu din Militari ar începe să-ţi debiteze cu ură despre boarfe, târâturi şi panarămi, pe un ton în care ai descifra invidia.

E posibil. Coaliția pentru Familie zice că Gicu e omnipotent și omniprezent și că acolo unde e el orice e posibil. Dar mai important e ceea ce spune Geta din Militari. Nu contează foarte mult cine e Geta. Ea nu face taximetrie. În schimb, știe altceva. Lucrul pe care îl poți afla ușor de la o femeie de vârstă matură. Atunci când nu încearcă să impresioneze printr-o lăudăroșenie umflată, de cocalar.

Și anume că entuziasmul în privința sexului e marca virginului / frustratului / consumatorului de Redtube / săracului / spectatorului de Youporn / lăbarului și altor titluri d-astea de onoare pe care femeile le împart cu multă generozitate.

Așa cum țiganilor de prin cartiere li se pune aceeași etichetă când se laudă că au fost în Legiunea Străină.

Disclaimer: așa cum unul care a fost în Legiunea Străină se recunoaște prin faptul că e foarte discret în privința asta, în ochii Getei din Militari un bărbat adevărat se recunoaște după lipsa de entuziasm în privința sexului. Și a altor activități de virgin cum ar fi Muay Thai. La prima întâlnire, ea se așteaptă să îl audă vorbind despre casă, familie, gătit și posibili copii.

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Maşinile noastre pe care le iubim · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Conformați-vă nobilelor idealuri, tovarăși!

În ultimul număr (15) din Auto Bild România scrie veteranul Alex Șincan, mai de demult de la AUTO pro. Dacă întreabă generațiile mai tinere ce-i aia AUTO pro, era așa, o jucărie, din epoca aia, legendară ca Atlantida, în care nu exista taxă de primă înmatriculare.

Veteranul nostru a testat Citroen C5. Care nu ar fi atât de impresionant, prin silueta lui de rinocer, greutatea de hipopotam și motorul cam loganist – dacă nu ar fi ultimul mohican cu suspensie hidropneumatică.

Astfel încât suspensia hidropneumatică se duce și ea în Raiul mașinilor, după cum s-au dus Saab, Lancia, motoarele cu 5 cilindri, și toată diversitatea pieței auto europene.

Și noi ne mai mirăm de ce?

Păi, în vremea Coaliției pentru Familie, să pomenești ceva de diversitate e tabu. Riști să fii pedepsit cu vreun viol fără alifie, noaptea, pe maidan.

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

Intelectoalu’ imobiliar

Pe vremea bulei imobiliare, lumea și-ar fi dat salariul, televizorul și pe bunica de la țară drept avans la un credit imobiliar, no matter the cost.

Dar după ce s-a spart balonul imobiliar, ca drogălăii treziți brusc dintr-un trip, se întreabă oamenii: băi, fraților și surorilor, de ce mă-sa mi-a trebuit? Ce calitate extraordinară avea apartamentul ăla, construit de comuniști, ca să arunce lumea sute de mii de euro în 2008 pe el?

Mai curios e faptul că nici Dracu’ nu se arăta tentat de un cartier de case. Blocuri și apartamente da, din belșug, dar cu casele nu voiau să aibă de-a face.

La prima vedere, ”fiindcă sunt scumpe”. Dacă mai stăteau pe gânduri, ”fiindcă o construcție e complicată”, trebuie autorizații, avize și alte jucării de birocrat plictisit.

S-a spart bula. Au început corporatriștii să umble după chilipiruri. Tot apartamente. Dar nu în Rahova sau Militari, că acum se mai putea și în Dorobanți. Dar case tot nu voiau. Strâmbau din nas. Vorba Agathei Christie, treaba cu casele era un mare mister.

Până a venit un comentac de-al lui Zoso să dezlege misterul. Tot bula imobiliară era de vină și tot regulile cererii și ofertei, cum ar fi zis răposatul Adam Smith.

Când a început umflarea bulei, cei care aveau nevoie de bani și lucrau pe salariile de 390 de lei din 2005 au vândut cât au putut. Era șansa lor, colacul de salvare. Și alții au cumpărat.

Și atunci într-un cartier de case și vile au rămas fie cei foarte bogați, care își permiteau să cumpere, restaureze, renoveze, să dărâme și reconstruiască, sau cei foarte săraci. Care rămâneau în coșmelia din care nu îi putea scoate nici comunismul.

Astfel încât corporatristu’ entelectoal ar fi avut de-a face cu vecini săraci și flămânzi. Care pun manele, aruncă gunoaie și-i fură toate ciurucurile de prin curte. Sau cu vecini parveniți. Care se urcă cu X5 pe florile de la poarta lui. Sau, mai rău, cu unii într-o parte și alții în cealaltă.

Ei știau că dezvoltatorii, constructorii, arhitecții, inginerii și muncitorii fură ca în codru. Erau conștienți că apartamentul de complex rezidențial e mic, înghesuit, strâmb, cu finisaje proaste și structură dubioasă. Dar știau la fel de bine că toți cei care se mută acolo au cumpărat prin creditare. Adică toți sunt salariați, sau cupluri de salariați, relativ tineri, cu venituri moderate, altfel nu puteau lua credit.

Finisajul prost se repară. Țeava spartă se înlocuiește. Tabloul electric prăjit se schimbă.

Dar pe manelistul care aruncă gunoaiele pe stradă, sau pe parvenitul cu X5 nu îi mai poți înlocui. Până nu mor ei, sau nu vând, nu ai cum să-i faci să plece de acolo.

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Maşinile noastre pe care le iubim · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Dacia, d-acolo…

Un mare bloggăr român încearcă să dezlege misterul: de ce nu e Volvo Dacia?

Păi, după cum e obiceiul rromânesc: de comuniști, Renault, muncitori, ingineri, Ceaușescu, cocalari, taxe de primă înmatriculare, țigani, dealeri, BMWuri, mecanici etc.

Așa cum, înainte de epoca Internetului, clasa muncitoare urbană brodea cele mai lungi și complicate povești. De vină pentru orice se întâmpla, până și pentru faptul că n-a venit autobuzul la timp, erau de vină Ceaușescu, Roman sau Iliescu. Dacă nu ei, atunci milițienii, primarii, evreii, securiștii, Saddam Hussein, turcii, interlopii, arabii, poponarii, țiganii, Bill Clinton, FMI, Banca Mondială, Dinu Patriciu. Întotdeauna cineva din afară. Din afara familiei tradiționale.

Astfel încât Dacia a ieșit o mașină proastă, ieftină și nefiabilă. Fiindcă francezii erau hoțomani, muncitorii neinstruiți și Ceaușescu prost și cizmar. Chiar dacă la revenirea lui Renault muncitorii din anii 1970 și 1980 erau la pensie și cizmarul prost era mort și îngropat de 15 ani. Prostia lui era magică, funcționa și de dincolo de mormânt.

automobilizda

Sau poate că democrația, măsurabilă prin numărul de voturi, zice că nu e tocmai așa.

Românii ajunși pe afară știu că lucrul cel mai complicat nu e să te adaptezi profesional, şurubelniţa e tot şurubelniţă şi la români, şi la elveţieni. Modul de socializare e ceea ce îl face urâcios în ochii altor neamuri. Pe român, pe rus, bulgar, polonez sau arab. Cât timp contează numai ceea ce se întâmplă la șurubelniță, e destul să vină un investitor român, chinez sau occidental, și adaptarea profesională se face peste noapte.

Fiindcă suntem în lumea a doua. Cea industrială post-socialistă. Și aici există un avantaj, pe care lumea l-a exploatat cât a putut. Și sub Ceaușescu, și sub FSN, PDSR, PNCȚD și alte specii din astea teratologice. În ciuda creaturilor din acele specii, care au dat cu bâta cât au putut. Câteodată în sensul propriu al expresiei, când bâta a fost în mâna minerului.

Avantajul este costul redus, insignifiant, al educației.

E destul să îți bați capul câțiva ani și să rabzi. Până când ai terminat, să zicem, Medicina. Și după aceea începe să vină profitul, cum ar fi zis un capitalist în devenire de pe vremea lui John Steinbeck. Plicurile. Medicamentele date pe sub mână. Legea unică de salarizare. Prestigiul diplomei de medic în ochii autorităților de care te lovești. Volvo modern, că Dacia e veche și nefiabilă. Răsplata pentru anii petrecuți în școală.

Dar dacă ar fi costat 50 000 USD un an la Medicină, ce te-ai fi făcut?

Vorba unui băiat dăștept și suplu, jobul pentru tine înseamnă doar că îți poți produce banii de mașină sau de intrat în club în weekenduri, fiindcă o carieră e doar o problemă de confort, nu de supraviețuire. De iPhone în loc de Nokia. De ceea ce generația moșilor – cei care erau deja maturi pe vremea represiunii comuniștilor – numea ”are prea mulți bani și n-are nicio frică sau rușine”. La urma urmei, chiar și un comunist ar ezita înainte de a-i face o măgărie prea mare lu’ domnu’ doctor. Poate are nevoie mâine de o operație urgentă și n-o să știe la cine să apeleze.

Nu va costa 50 000 USD în următoarele decenii în România un an la Medicină. Fiindcă profesorii au nevoie de studenți ca să își justifice posturile. Ministerul Sănătății are nevoie de medici ca să justifice ținerea în funcțiune a spitalelor. Populația are nevoie de medici ca s-o trateze. ANAF are nevoie de salariați bine plătiți ca să le stoarcă impozite. Bancherii au nevoie de ei ca să le poată da credite. Nicio forță din societate nu e interesată să ridice o barieră de netrecut care să îi țină pe cocalarii fără rușine departe de carieră.

După cum nimeni nu e interesat să umfle impozitul pe o locuință sau o mașină medie la o valoare uriașă, nesimțită. Fiindcă sute de mii de oameni nu vor putea sau vrea să plătească. Dacă îi execuți silit pe toți, rămâi și fără bani la buget și cu sute de mii de case pe care nu le mai poți vinde nimănui. Așa încât autoritățile sunt interesate să facă acest compromis și să lase banii să le curgă în fiecare an. Ai de 10 ani încoace Volvo XC90 cu V8, în fiecare an ei îți pot lua 6300 de lei impozit. Dacă ai Logan cu 1.5 dCi, abia plătești 60 de lei. Iar dacă ar veni unul care ar spune: ”sunt Vlad Țepeș și am hotărât că mașinile sunt interzise de azi!” ar realiza până la sfârșitul anului ce cretin a fost, când ar vedea că nu mai încasează nimic.

După cum investitorii -indiferent ce produc, piese auto, volane, frigidere, armament, porțelan- au nevoie să le vină la ușă ingineri, muncitori, contabili sau pompieri în căutare de lucru. La fel cum au nevoie să le vină în magazine consumatori.

Chiar dacă domnul Ernu și tovarășul Karnoouh zic că ăsta e un capitalism sălbatic, cocălăresc, flămând, drogangiu, pițiponcesc, murdar și țigănesc ca la Pata Rât.