Archive

Archive for the ‘Maşinile noastre pe care le iubim’ Category

Dilema creşterii economice record în UE

11 Martie 2017 4 comentarii

radioerevanMotto: Sună un cetăţean la Radio Erevan: „E adevărat că tovarăşul Iosif Stalin a zis că suntem cu 20 de ani în urma ţărilor civilizate şi o să recuperăm diferenţa într-o generaţie?” şi Radio Erevan răspunde: „În principiu da, deja am recuperat atât de bine încât, 3 generaţii mai târziu, suntem cu 50 de ani în urmă!”

După ce a dispărut timbrul de primă înmatriculare cunoscut şi ca taxa de poluare a mediului sau de mediu al poluării, cum ar fi zis Erich Kästner, vânzările de automobile noi au crescut cu 62% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Astfel a zis marele bloggăr cunoscut şi ca inventator al proverbului „de ce nu putem avea lucruri frumoase”.

Aparent, dealerii de maşini au răbdat 7 ani de criză fiindcă nu s-au luat după sectanţii pieţei libere, care fac laba cu o mână invizibilă.

De fapt, în ciuda aparenţelor, dealerul de maşini e şi el om. Aşa încât e dependent de condiţiile din jurul său, ca şi politicianul, votantul, mecanicul, petrolistul, ANAFul.

Era pe un forum un comentac care se dădea drept jmecher, mare gagicar, olimpic la escorte, ca Terente. Și îl întreabă unii de ce a plecat la căpșuni și s-a întors. Terentele răspunde cam așa: ”atunci, primii 2 ani după intrarea în UE? Belea. Toți stăteau cu ochii bulbucați ca cepele, ce să mai fure și de unde. Țigani cu inele, samsari cu mașini lovite și revopsite, alba-neagra la Universitate, aurolaci care smulgeau gențile femeilor la ieșirea din metrou, șmecherași și șmenărași cu bișniță, furau până și containerele de gunoaie. Toți muncitorii chiuleau cât puteau, și cum țipa ăla pus de șase că vine patronul, aruncau țigările și se făceau că muncesc. Cocalarii proști cu credit în franci elvețieni se credeau nababi, se băteau cu pumnul în piept. Păi acum Bucureștiul e mult mai curat, pe vremea aia era puțin zis că era dubios!”

Vânzările de automobile noi cresc în momentul în care cooperează pentru asta mai multe categorii sociale, care nu se cunosc între ele. Adică în momentul în care salariul minim se triplează faţă de cel de dinaintea crizei; şi, în acelaşi timp, se triplează celelalte salarii dependente de el. Şi amenzile, tot dependente de el. În momentul în care numărul de locuri de parcare a crescut. Benzinarii fură mai puţin la pompă. S-au mai târât niţel lucrările la pasaje şi drumuri. S-a micşorat numărul de maşini care iau foc în parcare noaptea. Sau prind dimineaţa cu geamurile sparte, farurile zob, caroseria îndoită cu lovituri de bocanc şi bâte de baseball.

Vânzările de automobile noi cresc în momentul în care se întâlnesc doi vecini de bloc nedezvoltat imobiliar. Unul cu BMW Seria 3 şi altul cu Duster. Nu atunci când se întâlneşte Dacia 1310 cu BMW 760Li. În acest caz, se dă cu bâta de baseball.

E mai puţin probabil să îţi pice injectoarele când benzinarii sunt plătiţi cu 1450 de lei net şi fac 1000 ciubuc. Faţă de cazul din 2006, când erau plătiţi cu 250 de lei part-time şi făceau 2000 de lei ciubuc. Diferenţa aia venea de undeva.

E mai puţin probabil să ajungi la spital cu toxiinfecţie alimentară de la un restaurant mijlociu la care personalul are contract de muncă în regulă. Faţă de unul nesimţit de luxos, la care se lucrează la negru şi marfa vine fără factură.

E cât se poate de uşor să avem lucruri frumoase, câtă vreme lumea crează temelia pentru ele, făcând conştiincios muncile urâte. Cum ar fi fost cea de gunoier, ca să nu rămână mormane de resturi prin intersecţii ca după ultima zăpadă. Sau de zidar, ca să nu crape tencuiala blocului în prima iarnă.

Mâna invizibilă mângâie automobilistul în 2017 fiindcă asigurarea RCA e de 3-4 ori mai mare ca în 2007. Benzina e cu 50% mai scumpă, și dacă nu ar fi fost tăiate ceva taxe și prețul petrolului nu ar fi scăzut, ar fi cu 100% mai scumpă. Impozitul la aceeaşi cilindree e uriaş.

Altfel, dacă 1.2TSI-ul Poliţiei ar fi rămas să concureze cu M-uri, AMG-uri şi RS-uri asigurate cu 600 de lei/an, s-ar fi ajuns la linşaje. Nu doar la focuri de armă în stradă, că din astea s-au mai întâmplat.

Off-Topic, adică mă trollez singur:

În noiembrie 1997, Butterfields a scos la licitaţie o armă Mannlicher-Schoenauer care a aparţinut lui Ernest Hemingway, cu care a făcut Africa. S-a dat cu 6325 USD, sumă ridicolă azi.
În 1997, însemnau vreo 50 de milioane ROL. Adică 200 de salarii minime pe economie, sau banii cu care se cumpăra un apartament. Plus transportul de la San Francisco şi formalităţile legale, dacă s-ar fi putut face.
Fiindcă nu eram în UE, aveam taxe vamale, graniţa se trecea cu vize dobândite greu, leii necesari unei tranzacţii în exterior se blocau în contul firmei şi se schimbau în valuta ţării furnizoare printr-o procedură complicată decisă de BNR, iar Hunter VIP de la Armenească nu se băga în hăţişul birocratic ca să ajute un client obişnuit de pe stradă. Dacă erai Ţiriac, poate s-ar fi băgat.

Calea Victoriei, 1941

17 Februarie 2017 5 comentarii

10861097_396450767194673_508331671063684833_o

București, Calea Victoriei, 1941. Mașina din dreapta e un BMW 327. De unde se vede treaba că ambuteiajul și BMW-ul fac parte din tradiția României, care n-a murit de 3 generații și 6 regimuri încoace.

Iar pista de biciclete nu face parte din aceeași tradiție, drept care nu se vede…

Împărat şi Cocalar – 1906-2016

23 Noiembrie 2016 2 comentarii

25822_1217421890439

Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei şi Regele Edward al VII-lea al Marii Britanii sunt plimbaţi cu Mercedesul împărătesc (Simplex, 6 cilindri în linie) în timpul vizitei anuale a Regelui la castelul Friedrichshof din Kronberg.

Împăratul a apelat la acest produs tehnologic, pe atunci ultra-modern şi un lux comparabil cu Maybach 62 azi, de când a aflat că Regele avea el însuşi un Daimler-Mercedes. Dar unul mult mai modest, cu 4 cilindri, construit sub licenţă ca Dacia, nici full, nici cu piele, şi pe deasupra doar din 1902… pfff… mai lipsea să-l înmatriculeze în Bulgaria!

daimler-edwardvii

Banii şi-asigurările ne mănâncă zilele!

4 Martie 2016 6 comentarii

Cu puţină vreme în urmă, pe Nautilus l-a ajuns blestemul lui Zoso rezervat pentru cei care au WC în fundul curţii. Adică maşina lui Nautilus, care nu are RCA la Carpatica, şi-a luat o lovitură în timp ce aştepta la semafor. De la un fraier cu asigurare RCA la Carpatica. Şi care nici măcar nu avea BMW. Avea o gioarsă de calitate, dar nu BMW şi nici din 1900 toamna, cu sute de mii de km la bord.

Asta ne face un pic furioşi, dar şi curioşi. Cică RCA-ul la Carpatica a intrat în categoria legendelor urbane, pe lângă racketul moldovean, manelistul ţigan, amorezul italian şi Connect-R cel portorican. Aşa încât ne-am pus pe sondat gazele de şis… opinia publică:

De ce e ieftin RCA la Carpatica şi scump la alţii?

Un comentac: „a detine o masina implica costuri. Nu ti le permiti, nu iti iei masina. Nu te mai plange atata de costuri. Scrie in Constitutie ca fiecare roman trebuie sa aiba masina?”

E legal să îţi faci RCA la Carpatica?

Alt comentac: „Voi sunteți romanii care vreti televizoare la 10 ron când apar ‘greșeli’ la magazinele online. Apreciati legea când va convine, cu tot felul de justificari,dar sunt absolut convins ca schimbați macazul când sunteți cei păgubiți (tot legal). Daca legea e proasta, dar slăbiciunea e in avantajul meu, e ok.”

Logica românească. Să vă taxeze, ca să nu vă mai permiteţi, să nu mai fiţi voi în avantaj. Asigurarea, impozitul anual, timbrul de mediu şi celelalte rahaturi nu sunt taxe; ci un mod de a-l umili şi pedepsi pe fraier, fiindcă are maşină. Sau, cum ar fi zis chiar Zoso: „te plângi de impozite şi asigurări, care nici măcar nu sunt ca în Danemarca? Scuză-mă că ţi-o spun, dar eşti ţigan.”

Asta ţine până când rugăciunile românului îşi găsesc răspunsul la Şeful Ăl Mare. Nu Dumnezeu, fiindcă, în asigurări, Mişu Negriţoiu e mai degrabă Dracul. Şi RCA se dublează în mai puţin de un an de zile. Adică, după cum spunea proverbul strămoşesc, cei care săpau groapa altuia au căzut ei în ea.

pimp

Știați că…?

17 Ianuarie 2016 3 comentarii

07a49_audi_01

  •  Se anchetează un accident în care mașina a fost arsă în întregime. Procurorii au identificat marca Audi și modelul Q7 fiindcă pe  locul unde a fost șoferul era un lanț gros de aur.
  • Sună unul la un dealer de Audi și spune: ”Săru’ mâna, cuconiță, trăi-ți-ar familia, mânca-ți-aș gurița ta…” iar tipa îi răspunde: ”Mda, am înțeles – vreți un Q7 alb, nu?”
  • După accident, un șofer de Q7 se plânge: ”Am claxonat cât am putut, am dat și flashuri, dar copacul nu voia să se dea la o parte din drum!”
  • La un McDonald’s era o coadă cu 20 de roți și un IQ total de 100. Veniseră 5 băețași cu Q7 la un prânz de afaceri.
  • Stătea un Q7 la semafor și trece pe lângă el un invalid în scaun cu rotile. Tipul cu Q7: ”Cât bagă ăla la oră?” Invalidul, cu năduf: ”2 km/h, boule!” Ăsta din Q7, mirat: ”Păi nu ajungi mai repede pe jos?”
  • Un Q7 are bi-xenon cu auto-leveling, leduri, proiectoare și încă o pereche de proiectoare. S-au gândit că va fi condus cu ochelari de soare noaptea.
  • Se întâlnesc doi băețași dați cu gel la o șaorma. Unul zice: ”Știi ce banc cu Q7 am auzit?” Celălalt: ”Ai grijă, băi, eu am Q7!” Primul: ”Ahaa… o să ți-l spun mai rar și de 2 ori.”
  • Vine un băețaș cu Q7 la un hotel de 5 stele cu all-inclusive, apasă pe buton, vine liftul, el se așază în ușa liftului și așteaptă. Recepționera face: ”Pot să vă ajut, s-a defectat ceva la lift?” El: ”Ăăă… mai aștept 4 inși. Aici scrie că e lift pentru 5 persoane.”

Disclaimer: Toate glumele cu Q7 sunt rezultatul unui paradox temporal. Au fost inventate cu 30 de ani înainte ca primul Q7 să iasă din fabrică. De către unii care nu știau românește.

Prin ţara vecină şi prietenă

5 Mai 2014 8 comentarii

În ultimul weekend muncitoresc prelungit prin graţia Premierului Copy-Paste, Nautilus a fost, după obiceiul cocălăresc, cu maşina prin Bulgaria. Din fericire, poporul prieten şi frate a lăsat deoparte obiceiul bulgăresc. Adică să te facă să vii la ei cu maşina şi să te întorci pe jos.

Primul pas: ferma de midii Dalboka.

Dalboka

Asta e o afacere ceva mai specială, care serveşte midii scoase direct din mare. Proba: durează în jur de o oră până când vezi primele midii în farfuria ta. Mai întâi le pescuiesc, apoi le aduc cu barca la mal, le curăţă, le prepară… după ceas, 1 oră şi 20 de minute până apuci să mănânci ceva.

Pe de altă parte însă, vorbesc româneşte cu accent bulgăresc şi sunt foarte talentaţi în a prepara de la zero o masă completă din midii. Aşa cum la români din 23 de feluri de pe un meniu, 22 au într-un fel sau altul legătură cu porcul, iar al 23-lea e de obicei salata. Care are şi ea nişte şuncă de porc. La fraţii noştri bulgari, masa începe cu salată de midii, continuă cu ciorbiţă de midii, la felul doi vin frigărui de midii pane, iar la desert midii caramelizate cu frişcă şi topping. Când revin la anul, poate au şi compot de midii. Dacă ar exista o metodă de a face şi berea din midii, probabil că am fi avut şi aşa ceva, dar până se inventează una ne-am mulţumit cu bere draft.

LovecraftCountry

Drumul spre capul Caliacra e atât de creepy de parcă l-ar fi construit H.P. Lovecraft. Trebuie să ai grijă cum conduci, să nu dai peste vreun Deep One rătăcit pe acolo din pricina unei doze bulgăreşti de rachiu. Peste oameni nu ai cum să dai fiindcă nu vezi unul şi cu atât mai puţin auzi ceva. Câinii nu latră, pescăruşii nu ţipă. Probabil e prea creepy chiar şi pentru nişte necuvântătoare.

Caliacra

Avea bătrânul Grigore Antipa o dioramă cu viaţa de la Capul Caliacra.

Kaliakra

Poate pe vremea când era Cadrilaterul la români o fi întâlnit el ceva mai multe creaturi vii pe acolo.

Kaliacra

În zilele noastre arată ca după o apocalipsă a zombilor, cu toate că de la un zombie bulgar te aştepţi mai puţin să bâiguie „crrreeiiieeerrriii….” şi mai degrabă să zică „goggoonnneellllee…”

K

Maneaua, tuningul şi Samsung Galaxy Tab 2

8 Ianuarie 2014 12 comentarii

Cum am mai spus cu puţină vreme în urmă, de când a început Revoluţia Tabletei în 2010, sistemele multimedia auto complicate şi costisitoare au rămas în urmă, cam aşa cum era Microelectronica Băneasa faţă de Apple. În afară de cazul în care eşti un audiofil adevărat, hardcore, şi numai cablurile aurite te satisfac, altfel nu se aude bine maneaua la semafor.

Cum ne ajută tableta?

În primul rând, tableta reprezintă metoda cea mai puţin complicată de a dobândi pentru un autovehicul obişnuit tehnologia „ecranului unic” sau „maşina dumneavoastră pe un ecran” de la Tesla Model S.

Sculele: tableta (în cazul nostru Galaxy Tab 2 7.0), un dongle cititor de OBD II produs de viteaza industrie chineză (indiferent de model sau fabricant, toate au acelaşi cip ELM 327 1.5 copiat fără licenţă) şi două aplicaţii de Android. Preferabil Torque şi iGO Primo. Google Maps nu face nicio brânză fără 3G.

Odată instalat un dongle în mufa OBD II putem observa în timp real:

– debitul de aer la MAF;

– raportul aer combustibil (AFR);

– sarcina motorului (în procente);

– deschiderea clapetei de acceleraţie (în procente);

– noxele (după sonda Lambda);

– voltajul (la mufa OBD);

– acceleraţia şi acceleraţia laterală;

– viteza citită de senzorii ABS;

– temperatura antigelului (mai precis decât cu ceasul de bord);

– temperatura aerului de admisie (şi deci afla cât de eficient e intercoolerul);

– avansul aprinderii;

– presiunea şi temperatura uleiului, dacă sunt citite de ECU.

De asemenea:

– se poate calcula consumul mediu pe un traseu şi costul mediu al carburantului;

– se poate suprapune traseul peste harta Google Earth şi calcula alt traseu mai eficient;

– se pot calcula timpii de acceleraţie 0-100, 0-200 km/h, sfert de milă, optime de milă, kilometru cu start de pe loc etc

– se poate filma traseul ca şi cu o cameră de bord (ca la ruşi) şi salva filmul pe un card microSD;

– se pot proiecta pe parbriz unele valori pe timpul nopţii ca la un Head Up Display;

– se pot citi și șterge codurile de eroare stocate în ECU.

De ce Samsung Galaxy Tab 2 (care iese acum din producţie) şi nu 3 sau alt model?

1. Tab 3 e acelaşi lucru, cu un mic avantaj la viteza procesorului (1.2 GHz în loc de 1.0), în rest toate specificaţiile sunt aceleaşi, inclusiv rezoluţia, care ar fi putut să fie şi ea un 1280×800 acolo dacă Samsung ar fi avut bunăvoinţă şi ar fi făcut un mic efort.

2. Tab 2 poate fi dobândită cu costuri rezonabile în versiunea cu 16 GB. Tab 3 nu există la niciun magazin în format 7″ cu 16 GB, doar cu 8.

3. Modelele Tab 2 care se mai găsesc în magazine vin cu Android 4.1.2 Jelly Bean preinstalat.

4. Camera la Tab 2 montată în bord e poziţionată mai sus decât la Tab 3 (care o are în centru) şi are câmp vizual mai bun.

5. Din întâmplare, designul carcasei de la Tab 2 îl imită 99% pe cel al bordului şi dimensiunile exterioare fac ca tableta îmbrăcată în husa ei să intre perfect în al doilea torpedou.

Astfel încât cu o investiţie nu prea mare avem la îndemână sistemul de navigaţie, testerul, cronometrul, accelerometrul, indicatoarele de bord suplimentare, cameră de bord şi eventual TV, dacă nu poţi trăi fără Mircea Badea, pe un singur ecran tactil, fără demontări şi remontări de scaune, mochete, bord, fără dirty hand job. Aşa cum în aviaţia utilitară ai Garmin G1000, care înlocuieşte complet bordul tradiţional cu indicatoare şi ceasuri.

tableta-contra-head-unit

În plus, tableta poate fi luată din maşină ori de câte ori e nevoie, ca să nu atragă atenţia hoţilor, şi folosită ca e-reader, player multimedia etc

Pentru comoditate, tableta se împerechează ca într-un threesome cu o tastatură de buzunar cu Bluetooth şi un smartphone pe post de hotspot Wi-Fi.

Cum ar fi zis Zoso, tableta nu e laptop, iar dacă insişti să fie, o să iasă un laptop deosebit de prost. Nu are tastatură completă (104 taste) şi te chinui să o manevrezi, nu are obiectiv şi face poze proaste, lipsite de profunzime, pentru multimedia are nevoie de căşti, fie mari şi incomode, fie mici şi cu o calitate a sunetului de 3 parale chioare, deci e o struţocămilă. Ca să dobândeşti un beneficiu de pe urma ei, trebuie să te foloseşti de acele caracteristici care te avantajează şi pe care laptopurile nu le au: volumul mic, mobilitatea, bateria cu autonomie mare, camera de 3.15 MP inclusă, navigatorul GPS, comunicaţia prin Wi-Fi şi Bluetooth.

Don’t send a child to do a man’s (hand) job.