Crize · De ce iubim femeile · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Şcoala Vieţii

Să stabilim prioritățile!

Circulă zvonul că un reporter ar fi reușit să se cu strecoare un microfon chinezesc de pe OLX.ro în anticameră la întîlnirea istorică dintre Președintele cocalar Donald Trump și vedeta de pitzipoanca.org Kim Kur. Și cum a ieșit Kim, reporterul a sărit precum cățelul când vede un os:

– Ce s-a discutat, ce s-a discutat?…

– Ehh… am insistat pe lângă domnul Președinte să fie îmbunătățite condițiile din închisori, care sunt oribile!

– Numai atât? Păi și cu problemele populației cum rămâne? O mare parte din școlile publice sunt într-o stare mizerabilă!

– Nene, crezi că atunci când ni se va înfunda, mie și lui Kanye West, ne mai ducem la școală!?

D-ale României de ieri şi de azi · Politică · Românii noştri cu care ne mândrim

24 Mai 1941

Cu exact 77 de ani în urmă, cuirasatul german Bismarck, în primul și ultimul raid pe care avea să-l întreprindă vreodată, l-a întâlnit pe HMS Hood într-un punct din Atlanticul de Nord și l-a pulverizat cu cea de-a 5-a salvă trasă, într-o luptă care a durat numai 8 minute.

Astea sunt faptele – destul pentru publicul obișnuit. Care cumpără revistele, piesele, sculele, lacurile și culorile, ca să și-l facă pe Bismarck. La scara 1:200.

Era ceva natural. Dacă îi întrebi pe europenii obișnuiți care e cea mai renumită navă din istorie, au să răspundă: Titanic. Așa cum cel mai renumit comandant militar e, evident, Mareșalul Antonescu.

Trei generații despică firul în patru: de ce a pierdut Bismarck? De ce a trecut de la un succes extraordinar, imposibil de anticipat, la pieire în numai 3 zile? What if…?

Pentru despicătorii de fire în patru, trebuia să fie un motiv ascuns. Un blindaj care n-a rezistat torpilelor. Mașinării care nu l-au virat la timp. Reparații care nu s-au putut face. What if…?

Ispita oricărui perdant: dacă… românii ar fi trecut granița URSS cu Reșița md. 1943 și Mareșal M-05? (Imposibil. Există un motiv pentru care se numește Reșița md. 1943. În 1940-1941 nu existau utilajele, resursele, banii și experiența necesare pentru a-l face.)

HMS Hood nu a pierdut fiindcă ar fi avut un blindaj prea slab. Bismarck nu a pierdut din pricina torpilelor.

Înainte să fie tras primul proiectil, Bismarck pierduse deja. Din pricina deciziilor strategice absurde.

Care era planul original al misiunii Rheinübung?

2 obiective de bază:

1: nu se va angaja lupta cu adversari egali ca forță, ci vor fi ținuți la distanță pe cât posibil, în vreme ce nava își va păstra cât mai multă vreme capacitatea de luptă neatinsă;

2: navele inamice vor fi atrase în luptă numai când îndeplinirea obiectivelor va face asta absolut necesar, și numai când acțiunea nu va prezenta un risc excesiv.

Simplul fapt că Bismarck a ieșit în larg a pus în alertă întreaga Home Fleet, numărând 68 de nave de luptă, dintre care 9 vase de linie. Obiectivul nr. 1 fusese îndeplinit fără a trage măcar un proiectil: nu mai existau în împrejurimea Insulelor Britanice nave de luptă disponibile pentru escorta convoaielor de aprovizionare. Toate erau ocupate cu perierea Atlanticului în căutarea lui Bismarck și Prinz Eugen.

21 mai 1941: Amiralul Gunther Lütjens hotărăște că Bismarck, deși renumit consumator de carburant, nu va fi alimentat la capacitatea maximă în Grimstadfjord – risc excesiv. Contrar Obiectivului nr. 2.

22 mai 1941: Amiralul Gunther Lütjens hotărăște că navele nu vor devia de la traseu și nu se vor realimenta în larg de la petrolierul Weissenburg. Ceea ce reprezintă un nou factor de risc. Știind din interceptări și că în rândul Home Fleet exista o oarecare agitație, care putea indica ieșirea în larg a unor inamici.

22 mai 1941, seara: Führerul sugerează că misiunea ar trebui abandonată dacă va apărea un pericol. Amiralul Raeder insistă ca ea să continue.

24 mai 1941: Bismarck l-a aruncat în aer pe HMS Hood și l-a deteriorat grav pe HMS Prince of Wales. Germanii nu puteau ști cât de grav, puteau doar observa exploziile. Dar englezii au abandonat lupta, ceea ce era neobișnuit pentru ei, mai ales că distrugerea lui Bismarck era esențială. HMS Prince of Wales putea fi urmărit și scufundat fără mari probleme. Nu mai mult de 5 tunuri grele din cele 10 erau funcționale, suprastructura ardea ca o torță, căpitanul John C. Leach era rănit grav și nu mai putea comanda, cea mai mare parte din ofițerii superiori erau morți. Un nou duel de artilerie nu ar fi fost un risc excesiv pentru germani, potrivit Obiectivului nr. 2. Și apoi misiunea trebuia abandonată imediat, și viteză maximă spre coasta franceză ocupată, fără a mai face contact cu vreun inamic. Asta era contrar ordinelor, dar nu mai conta. 2 vase de linie scufundate erau 22% din toate vasele de linie din Home Fleet. O astfel de lovitură de baros dată Marinei Regale nu putea rămâne nerăsplătită, indiferent care erau ordinele. Führerul avea să împartă cu lopata decorații și recompense celor răspunzători, de la Amiral până la ultimul matelot.

Ce spunea bătrânul Sun Tzu, pe vremea când nici Iisus nu era născut? ”Dacă situația duce la victorie, comandantul trebuie să profite de asta, chiar dacă regele său a poruncit să nu se atace, poate trece peste ordine” – Arta Războiului, capitolul al 10-lea.

O mică greșeală la început, dacă n-a fost corectată la timp, atrage alta, care atrage la rândul ei alta și suma lor duce și mai departe. Îți poți permite greșeli dacă vrei să suporți chinurile unei lupte prelungite cu un adversar egal. Nu ți le poți permite când adversarii te depășesc la număr de 9 ori!

Dar, cum e natura omului trecut prin școli, olimpiade, premii, coronițe, angajamente, rate și bănci, masterate și diplome, lumea nu poate crede că un ofițer veteran atât de bine calificat ca Amiralul Lütjens s-ar putea duce orbește la dezastru. Sau că un alt ofițer veteran, poate chiar mai calificat și experimentat, s-ar fi dus la un dezastru mult mai mare. Undeva peste Prut.

Așa încât rămân la despicatul firului în patru, la proprietățile blindajelor, obuzelor și torpilelor.

PS Știți care a fost din perspectiva românilor noștri verzi urmarea duelului dintre Bismarck și Hood?

Nu a produs nicio impresie.

Mihail Sebastian scrie așa, nepăsător: ”În Groenlanda, o luptă navală importantă. Englezii pierd un vas de linie: 49 000 tone, circa 1400 marinari. Dar și bătălia din Creta, și cea din Groenlanda nu sunt încă decât momente prealabile.”

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Drumurile noastre, toate

Să zicem că, la un moment dat, cocalarul Nautilus avea nevoie de un produs. Adică de ulei Catastrol. Pentru rabla lui care sufocă, poluează, ocupă locurile de parcare ale bătrânilor, bate, troncăne, nu plătește timbrul de mediu, face ITP anual și nici măcar nu e Dizăl.

Așa încât Nautilus își ia rabla (care sufocă ecțetera) și pleacă la oră de vârf din centru înspre Militari. Oprind și la MOL. Ca să saboteze Petromul nostru cel frumos, dacic, ortodox și păgubos.

Acum, dacă am sta noi strâmb și am judeca drept, cel mai „drept” traseu care include și stații MOL ar avea puțin sub 12 km.

drumurile

Cu mica precizare că 12 km s-ar face în 1,5 – 2 ore. Fiindcă intersecțiile Panduri, Răzoare și Leu sunt întoarse pe dos așa cum se întoarce o mănușă, din pricina lucrărilor la metrou. Care trebuiau să fie gata de acum 3 ani. Fără a mai adăuga zerouri după 3, cum e obiceiul strămoșesc, tradițional și familist. Și fără a mai socoti intersecțiile Lujerului și Păcii. Nu le mai descriem, numele lor e destul.

Așa încât procedăm cocălărește. Alimentăm la Gara de Nord, cu toate că nu avem locomotivă și nici măcar Dizăl. Și după aceea o luăm pe sub pasajul existent Basarab, pe sub inexistentul pasaj Ciurel și de acolo încet-încet prin Uverturii și Apusului. Spre Centură, care-i un dezastru; Что делать cu centura noastră, tovarășe Lenin!?…

45 de minute cu tot cu alimentarea.

După cum ar fi zis bătrânul profesor Einstein, în sistemul de referință al observatorului din București, lucrurile funcționează altfel față de Univers. Adică, pe măsură ce viteza crește, spațiul se dilată și timpul se contractă.

Einstein-suparat

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Delia, Civilizația și Thomas L. Friedman

thomas-friedman_2003-04-10Un domn simpatic pe nume Thomas L. Friedman făcuse cu vreo 25 ani în urmă o călătorie de studii prin lume. Fiindcă perioada hippie trecuse de mai bine de-o generație, a făcut călătoria fără rucsac și fără mâncare la pachet. Călătorea cu avionul, Lexusul și Shinkansenul, mânca sushi și trăgea concluzii. Cum ar fi faptul că nu se pot război două state care au McDonald’s. Fiindcă au ajuns amândouă la nivelul de civilizație la care își permit McDonald’s.

Ceea ce a fost destul de comic atunci când cartea sa a apărut în aprilie 1999, fiindcă bombardamentul Belgradului era în toi. Iar McDonaldul din Belgrad a fost distrus de publicul furios în primele zile de bombardament. Cu târnăcoape, bolovani și molotoave. Patronii sârbi au transformat localul în adăpost antiaerian, ceea ce e o fază mai avansată a comediei.

Cum ar fi zis bătrânul Sun Tzu pe vremea când nici Iisus, nici Alexandru cel Mare nu se născuseră: informația e aceeași pentru ambele părți în conflict. Diferența stă în interpretarea ei – cel destinat să piardă poate să tragă o concluzie perfect logică, dar opusă realității. Să confunde cauza cu efectul și viceversa, dom’le Lefter Popescu.

Așa încât e foarte posibil să te uiți la modul în care americanii se împușcă în Las Vegas mai ceva ca pe vremea când bombardau sârbi. Și să crezi că ăsta e un incident, nu un efect a cărui cauză se poate găsi la jumătate din circumferința planetei. Undeva unde se face revoluție culturală, se bea vodcă și se închid 430 de McDonalduri. Fiindcă așa s-a hotărât acolo: vodca e un element al civilizației. Alături de cidrul dacic din mere geto-tracice și de ierburile Activiei Știr. McDonald’s e un simbol al necivilizației, în timp ce consumatorii lui sunt puști, treningari, urâți, analfabeți, etnobotaniști, cocalari și -în ochii hipstărilor cicliști mâncători de ierburi- niște rahați. Din Generația ”N-am!”

Pe vremea când nu se închideau McDonaldurile, Delia credea că e un semn al civilizației să ai un tatuaj elf scris în Tengwar.

Bp6SIbv

Cu toate că, indiferent cum ne-am uita, pe câte laturi l-am întoarce, cât l-am mări și câtă vreme ne-am holba la el, nu scrie altceva decât ”HFYSK SRNK KF ThRLVFKFR”.

Mda.

Fiindcă Delia e mult mai șireată decât ar crede publicul. Și știe că unul din secretele civilizației e faptul că un tatuaj cu adevărat civilizat nu înseamnă nimic.

În momentul în care tatuajul ar însemna ”ceva”, indiferent ce, e ca și cum ar scrie în el că ești un cocalar. Unul din cei cu teoria conspirațiilor, complotul ascuns, codul lui Da Vinci, oculta mondială, tunelurile din Bucegi, masonii, dacii, iluminații și șerpilienii.

Ca să fie cineva un tip civilizat, nobil, alpha male, dominant, trebuie ca foarte costisitorul său tatuaj să nu însemne nimic. Răspunde încruntat în puține cuvinte și acelea lungi de-o silabă: ”ăăhhh… tatoaj fin’că așa sun’ mai jmecher, d-aia.” Încruntat, cu umerii lucrați la sală ridicați de parcă are cocoașă. Se înfoaie și zbârlește precum pisoiul când vrea să pară tigru.

De ce nu vrei, nene, să mănânci la McDonald’s?

Ăăăhhh… fin’că-i sub demnitatea și civilizația mea dă geto-dac liber, io mănânc sănătos, rău, vegan și vegetarian, d-aia.

sa-va-fast-fut

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

20-și-nu-știu-cât August

Cu puțină vreme în urmă s-au aniversat 73 de ani de la Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă. S-au aniversat cam slăbuț, cu toate eforturile lui Zoso, fiindcă numărul de comuniști devotați (capabili să recite Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă de 10 ori în șir, fără greșeală) se cam micșorează de la an la an, din motive naturale.

Antifascistul și antiimperialistul social și național Alexandru Florian zice, în spir(i)t eliberator: ”Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist și legionar!

Am bulit-o, băieților (și fetelor).

Dacă se prinde antifascistul și antiimperialistul Alexandru Florian că am cuțit de vânătoare, carabină Care Nu E De Argint, și pe deasupra și tomahawk, fără să fiu amerindian, mă pune la Stâlpul Caznelor, înainte de a mă trimite în Veșnicele Plaiuri ale Vânătoarei!!