Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Drumurile noastre, toate

Să zicem că, la un moment dat, cocalarul Nautilus avea nevoie de un produs. Adică de ulei Catastrol. Pentru rabla lui care sufocă, poluează, ocupă locurile de parcare ale bătrânilor, bate, troncăne, nu plătește timbrul de mediu, face ITP anual și nici măcar nu e Dizăl.

Așa încât Nautilus își ia rabla (care sufocă ecțetera) și pleacă la oră de vârf din centru înspre Militari. Oprind și la MOL. Ca să saboteze Petromul nostru cel frumos, dacic, ortodox și păgubos.

Acum, dacă am sta noi strâmb și am judeca drept, cel mai „drept” traseu care include și stații MOL ar avea puțin sub 12 km.

drumurile

Cu mica precizare că 12 km s-ar face în 1,5 – 2 ore. Fiindcă intersecțiile Panduri, Răzoare și Leu sunt întoarse pe dos așa cum se întoarce o mănușă, din pricina lucrărilor la metrou. Care trebuiau să fie gata de acum 3 ani. Fără a mai adăuga zerouri după 3, cum e obiceiul strămoșesc, tradițional și familist. Și fără a mai socoti intersecțiile Lujerului și Păcii. Nu le mai descriem, numele lor e destul.

Așa încât procedăm cocălărește. Alimentăm la Gara de Nord, cu toate că nu avem locomotivă și nici măcar Dizăl. Și după aceea o luăm pe sub pasajul existent Basarab, pe sub inexistentul pasaj Ciurel și de acolo încet-încet prin Uverturii și Apusului. Spre Centură, care-i un dezastru; Что делать cu centura noastră, tovarășe Lenin!?…

45 de minute cu tot cu alimentarea.

După cum ar fi zis bătrânul profesor Einstein, în sistemul de referință al observatorului din București, lucrurile funcționează altfel față de Univers. Adică, pe măsură ce viteza crește, spațiul se dilată și timpul se contractă.

Einstein-suparat

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Delia, Civilizația și Thomas L. Friedman

thomas-friedman_2003-04-10Un domn simpatic pe nume Thomas L. Friedman făcuse cu vreo 25 ani în urmă o călătorie de studii prin lume. Fiindcă perioada hippie trecuse de mai bine de-o generație, a făcut călătoria fără rucsac și fără mâncare la pachet. Călătorea cu avionul, Lexusul și Shinkansenul, mânca sushi și trăgea concluzii. Cum ar fi faptul că nu se pot război două state care au McDonald’s. Fiindcă au ajuns amândouă la nivelul de civilizație la care își permit McDonald’s.

Ceea ce a fost destul de comic atunci când cartea sa a apărut în aprilie 1999, fiindcă bombardamentul Belgradului era în toi. Iar McDonaldul din Belgrad a fost distrus de publicul furios în primele zile de bombardament. Cu târnăcoape, bolovani și molotoave. Patronii sârbi au transformat localul în adăpost antiaerian, ceea ce e o fază mai avansată a comediei.

Cum ar fi zis bătrânul Sun Tzu pe vremea când nici Iisus, nici Alexandru cel Mare nu se născuseră: informația e aceeași pentru ambele părți în conflict. Diferența stă în interpretarea ei – cel destinat să piardă poate să tragă o concluzie perfect logică, dar opusă realității. Să confunde cauza cu efectul și viceversa, dom’le Lefter Popescu.

Așa încât e foarte posibil să te uiți la modul în care americanii se împușcă în Las Vegas mai ceva ca pe vremea când bombardau sârbi. Și să crezi că ăsta e un incident, nu un efect a cărui cauză se poate găsi la jumătate din circumferința planetei. Undeva unde se face revoluție culturală, se bea vodcă și se închid 430 de McDonalduri. Fiindcă așa s-a hotărât acolo: vodca e un element al civilizației. Alături de cidrul dacic din mere geto-tracice și de ierburile Activiei Știr. McDonald’s e un simbol al necivilizației, în timp ce consumatorii lui sunt puști, treningari, urâți, analfabeți, etnobotaniști, cocalari și -în ochii hipstărilor cicliști mâncători de ierburi- niște rahați. Din Generația ”N-am!”

Pe vremea când nu se închideau McDonaldurile, Delia credea că e un semn al civilizației să ai un tatuaj elf scris în Tengwar.

Bp6SIbv

Cu toate că, indiferent cum ne-am uita, pe câte laturi l-am întoarce, cât l-am mări și câtă vreme ne-am holba la el, nu scrie altceva decât ”HFYSK SRNK KF ThRLVFKFR”.

Mda.

Fiindcă Delia e mult mai șireată decât ar crede publicul. Și știe că unul din secretele civilizației e faptul că un tatuaj cu adevărat civilizat nu înseamnă nimic.

În momentul în care tatuajul ar însemna ”ceva”, indiferent ce, e ca și cum ar scrie în el că ești un cocalar. Unul din cei cu teoria conspirațiilor, complotul ascuns, codul lui Da Vinci, oculta mondială, tunelurile din Bucegi, masonii, dacii, iluminații și șerpilienii.

Ca să fie cineva un tip civilizat, nobil, alpha male, dominant, trebuie ca foarte costisitorul său tatuaj să nu însemne nimic. Răspunde încruntat în puține cuvinte și acelea lungi de-o silabă: ”ăăhhh… tatoaj fin’că așa sun’ mai jmecher, d-aia.” Încruntat, cu umerii lucrați la sală ridicați de parcă are cocoașă. Se înfoaie și zbârlește precum pisoiul când vrea să pară tigru.

De ce nu vrei, nene, să mănânci la McDonald’s?

Ăăăhhh… fin’că-i sub demnitatea și civilizația mea dă geto-dac liber, io mănânc sănătos, rău, vegan și vegetarian, d-aia.

sa-va-fast-fut

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

20-și-nu-știu-cât August

Cu puțină vreme în urmă s-au aniversat 73 de ani de la Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă. S-au aniversat cam slăbuț, cu toate eforturile lui Zoso, fiindcă numărul de comuniști devotați (capabili să recite Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă de 10 ori în șir, fără greșeală) se cam micșorează de la an la an, din motive naturale.

Antifascistul și antiimperialistul social și național Alexandru Florian zice, în spir(i)t eliberator: ”Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist și legionar!

Am bulit-o, băieților (și fetelor).

Dacă se prinde antifascistul și antiimperialistul Alexandru Florian că am cuțit de vânătoare, carabină Care Nu E De Argint, și pe deasupra și tomahawk, fără să fiu amerindian, mă pune la Stâlpul Caznelor, înainte de a mă trimite în Veșnicele Plaiuri ale Vânătoarei!!

D-ale României de ieri şi de azi · De ce iubim femeile · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Cine vrea, poate, chiar și fără Viagra

Ați auzit de comuna Petriș din județul Arad? Nici eu. Probabil nici Raoul Weiss de la Cluj, cel cu ultima (ne)civilizație țărănească și mioritică din Europa.

Din moment ce nimeni n-a auzit de ea, comuna nu se remarcă prin nimic. E o comună tipică pentru județele Arad, Timiș și Hunedoara: are tot ce îi trebuie, până și un sfert din populație neoprotestantă (penticostali și baptiști). Adică la fiecare 3 redneci românești are un redneck adevărat, de la mama lui.

Uite că în comuna tipică s-a întâmplat ceva atipic. Adică în 2016 au ales-o primăriță pe Irina Onescu. Care avea 31 de ani la alegeri, e necăsătorită, are părul roz, tatuaj pe spate, e absolventă de Jurnalism și lucrase la MTV România, e bucureșteancă de baștină cu casă de vacanță în comună și are Mini Cooper. Nu Mini Cooper modern, ci din 2005. Modelul magic de Mini Cooper: în 2006 se transforma peste noapte în zebră chioară de-un far, dacă îl lăsai într-o parcare. El fiind cel norocos. Stăpâna Mini-ului risca să fie trântită pe jos în fața Cotrocenilor, bătută cu picioarele şi cu hainele rupte. Dacă nu era violată noaptea în scara blocului. Sau pe maidanul satului, în grup.

Niște români verzi cam regretă că 2016 nu e 2006.

primarita-roz