D-ale Bucureştiului · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Rambo Virgin

Motto: Apele liniștite sunt adânci – un bodyguard (după ce a fost bătut măr de niște băieți cuminți, pașnici și liniștiți)

Niște oameni au făcut cândva o călătorie de studii prin America Latină. Din care a rezultat un documentar despre sex.

Cum ar zice neoprotestanții redneci, din moment ce e vorba de America Latină, era inevitabil. Ortodocșii de pe vremea Regatului României ar zice că era mai ieftin dacă se duceau numai până la Paris cu easyJet. Băețașii cu mușchi din Seduction Community zic că se poate și la ei în Brașov, fără bilete de avion. Codin Poponeț zice că el știe tot fără documentare, domină arena sexului.

În timp ce ăia care au simțit cum funcționează chestiunea -pe pula lor- sorb din cafeaua proastă de la bufet și nu spun prea multe.

Respectul absolut şi pasiunea deosebită pentru sex […] Taximetriştii din Rio de Janeiro, Santo Domingo, Bogota, Lima, etc. – vorbesc cu încântare şi admiraţie despre frumuseţea femeilor, despre corpurile lor, despre plăcerea de a fi parte componentă din acest ritual al împlinirii erotice […] Trăsătura comună a tuturor acestor femei (şi bărbaţi care imită femeile): focul cu care vorbesc despre sex. Plăcerea orgasmică pe care o transmite fiecare cuvânt despre corpurile lor, despre bărbaţii pe care-i aleg, despre modul în care trăiesc experienţa sexuală.

Știți cine vorbește cu aceeași încântare și admirație când e vorba de alte activități fizice?

Puștii de liceu, golănașii minori și țiganii interlopi.

Focul cu care vorbesc despre sală, box, mușchi, karate, suplimente, judo, proteine, muay thai vă sună cunoscut?

Virginii cu mușchi și tatuaje transmit prin fiecare cuvânt plăcerea orgasmică de a se crede Rambo. Dacă se poate, chiar Rambo cu AKMul între blocuri.

Dar în Afganistan, ca Rambo, de ce nu au fost, dacă le place atât de mult?

Spune Lorena: Gicu din Militari ar începe să-ţi debiteze cu ură despre boarfe, târâturi şi panarămi, pe un ton în care ai descifra invidia.

E posibil. Coaliția pentru Familie zice că Gicu e omnipotent și omniprezent și că acolo unde e el orice e posibil. Dar mai important e ceea ce spune Geta din Militari. Nu contează foarte mult cine e Geta. Ea nu face taximetrie. În schimb, știe altceva. Lucrul pe care îl poți afla ușor de la o femeie de vârstă matură. Atunci când nu încearcă să impresioneze printr-o lăudăroșenie umflată, de cocalar.

Și anume că entuziasmul în privința sexului e marca virginului / frustratului / consumatorului de Redtube / săracului / spectatorului de Youporn / lăbarului și altor titluri d-astea de onoare pe care femeile le împart cu multă generozitate.

Așa cum țiganilor de prin cartiere li se pune aceeași etichetă când se laudă că au fost în Legiunea Străină.

Disclaimer: așa cum unul care a fost în Legiunea Străină se recunoaște prin faptul că e foarte discret în privința asta, în ochii Getei din Militari un bărbat adevărat se recunoaște după lipsa de entuziasm în privința sexului. Și a altor activități de virgin cum ar fi Muay Thai. La prima întâlnire, ea se așteaptă să îl audă vorbind despre casă, familie, gătit și posibili copii.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

20-și-nu-știu-cât August

Cu puțină vreme în urmă s-au aniversat 73 de ani de la Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă. S-au aniversat cam slăbuț, cu toate eforturile lui Zoso, fiindcă numărul de comuniști devotați (capabili să recite Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă de 10 ori în șir, fără greșeală) se cam micșorează de la an la an, din motive naturale.

Antifascistul și antiimperialistul social și național Alexandru Florian zice, în spir(i)t eliberator: ”Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist și legionar!

Am bulit-o, băieților (și fetelor).

Dacă se prinde antifascistul și antiimperialistul Alexandru Florian că am cuțit de vânătoare, carabină Care Nu E De Argint, și pe deasupra și tomahawk, fără să fiu amerindian, mă pune la Stâlpul Caznelor, înainte de a mă trimite în Veșnicele Plaiuri ale Vânătoarei!!

D-ale României de ieri şi de azi · De ce iubim femeile · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Cine vrea, poate, chiar și fără Viagra

Ați auzit de comuna Petriș din județul Arad? Nici eu. Probabil nici Raoul Weiss de la Cluj, cel cu ultima (ne)civilizație țărănească și mioritică din Europa.

Din moment ce nimeni n-a auzit de ea, comuna nu se remarcă prin nimic. E o comună tipică pentru județele Arad, Timiș și Hunedoara: are tot ce îi trebuie, până și un sfert din populație neoprotestantă (penticostali și baptiști). Adică la fiecare 3 redneci românești are un redneck adevărat, de la mama lui.

Uite că în comuna tipică s-a întâmplat ceva atipic. Adică în 2016 au ales-o primăriță pe Irina Onescu. Care avea 31 de ani la alegeri, e necăsătorită, are părul roz, tatuaj pe spate, e absolventă de Jurnalism și lucrase la MTV România, e bucureșteancă de baștină cu casă de vacanță în comună și are Mini Cooper. Nu Mini Cooper modern, ci din 2005. Modelul magic de Mini Cooper: în 2006 se transforma peste noapte în zebră chioară de-un far, dacă îl lăsai într-o parcare. El fiind cel norocos. Stăpâna Mini-ului risca să fie trântită pe jos în fața Cotrocenilor, bătută cu picioarele şi cu hainele rupte. Dacă nu era violată noaptea în scara blocului. Sau pe maidanul satului, în grup.

Niște români verzi cam regretă că 2016 nu e 2006.

primarita-roz

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Maşinile noastre pe care le iubim · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Conformați-vă nobilelor idealuri, tovarăși!

În ultimul număr (15) din Auto Bild România scrie veteranul Alex Șincan, mai de demult de la AUTO pro. Dacă întreabă generațiile mai tinere ce-i aia AUTO pro, era așa, o jucărie, din epoca aia, legendară ca Atlantida, în care nu exista taxă de primă înmatriculare.

Veteranul nostru a testat Citroen C5. Care nu ar fi atât de impresionant, prin silueta lui de rinocer, greutatea de hipopotam și motorul cam loganist – dacă nu ar fi ultimul mohican cu suspensie hidropneumatică.

Astfel încât suspensia hidropneumatică se duce și ea în Raiul mașinilor, după cum s-au dus Saab, Lancia, motoarele cu 5 cilindri, și toată diversitatea pieței auto europene.

Și noi ne mai mirăm de ce?

Păi, în vremea Coaliției pentru Familie, să pomenești ceva de diversitate e tabu. Riști să fii pedepsit cu vreun viol fără alifie, noaptea, pe maidan.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Păzea, că vin afganii europeni!

Imediat după Loviluție, tot analfabetul român luase o supra-doză de testosteron. Injectată în venă. Anii 1990-1998 au fost epoca de glorie a violatorilor. Ai fi zis că au trecut pe aici turcii, tătarii, cazacii zaporojeni, ostașii sovietici, toți în același timp. Deschideai televizorul? Violatori prinși. Deschideai Baricada? Infractoarea Mov? Violatori de babe. La radio? Puști aurolaci violați de homosexuali. Sau homosexuali violați de aurolaci, nu mai avea importanță de care parte a pulii te aflai.

Ceea ce era puțin cam suspect – până când aflai ce avea de spus în privința asta un tip care cunoștea foarte bine oamenii răi.

Nu neapărat despre viol. A avut multe de spus omul nostru și despre asta. Nu spune ”lasă, că mie nu mi se întâmplă”, nu te lăsa izolat(ă) împreună cu cine nu trebuie, evită oamenii care au dovedit un caracter scârbos până atunci. Ultima e un bun avertisment și când e vorba de relații: o femeie ar trebui să se gândească de 2 ori când are de-a face cu un alcoolic sau drogangiu binecunoscut.

Alt avertisment de al lui e mult mai important. Cel pe care l-a dat atunci după ce a avut de-a face cu agresorii de stradă. ”Cocalarii fără tricou”, cunoscuți pe partea astălaltă a oceanului drept ”cocalari cu bemveu”. N-au tricouri fiindcă au făcut din ele huse-tricou albe pentru scaunele de BMW din 1992.

A zis așa: ”de multe ori, când avem de-a face cu cocalari din ăștia, faptul că printre bodyguarzi sau polițiști e o femeie sau chiar mai multe lasă loc de negocieri. Cocalarilor le place să dea bine în ochii gagicilor și atunci se potolesc. Albii. Fiindcă există anumite etnii față de care e mai bine să nu aduci o femeie în poziție de autoritate. Agravează situația.”

Există anumite etnii față de care e mai bine să nu aduci o femeie în poziție de autoritate.

Sau anumite clase sociale dintr-o țară europeană civilizată cu rețea 4G.

Anumite clase sociale care nu suportă să fie tratate de sus de o femeie. Indiferent cine ar fi ea. Polițistă, funcționară la Impozite, profesoară, inspectoare la Primărie. Nevastă sau amantă. Întâlnire întâmplătoare. Nu are importanță. În ochii lor, o femeie care i-a tratat de sus trebuie să plătească. Le-a furat demnitatea de bărbați. La fel ca una care i-ar fi castrat. Trebuie să plătească în așa fel încât să fie făcută de rușine. În fața părinților și familiei ei, a satului, a polițiștilor.

Dorința sexuală are foarte puțină importanță aici.

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

Intelectoalu’ imobiliar

Pe vremea bulei imobiliare, lumea și-ar fi dat salariul, televizorul și pe bunica de la țară drept avans la un credit imobiliar, no matter the cost.

Dar după ce s-a spart balonul imobiliar, ca drogălăii treziți brusc dintr-un trip, se întreabă oamenii: băi, fraților și surorilor, de ce mă-sa mi-a trebuit? Ce calitate extraordinară avea apartamentul ăla, construit de comuniști, ca să arunce lumea sute de mii de euro în 2008 pe el?

Mai curios e faptul că nici Dracu’ nu se arăta tentat de un cartier de case. Blocuri și apartamente da, din belșug, dar cu casele nu voiau să aibă de-a face.

La prima vedere, ”fiindcă sunt scumpe”. Dacă mai stăteau pe gânduri, ”fiindcă o construcție e complicată”, trebuie autorizații, avize și alte jucării de birocrat plictisit.

S-a spart bula. Au început corporatriștii să umble după chilipiruri. Tot apartamente. Dar nu în Rahova sau Militari, că acum se mai putea și în Dorobanți. Dar case tot nu voiau. Strâmbau din nas. Vorba Agathei Christie, treaba cu casele era un mare mister.

Până a venit un comentac de-al lui Zoso să dezlege misterul. Tot bula imobiliară era de vină și tot regulile cererii și ofertei, cum ar fi zis răposatul Adam Smith.

Când a început umflarea bulei, cei care aveau nevoie de bani și lucrau pe salariile de 390 de lei din 2005 au vândut cât au putut. Era șansa lor, colacul de salvare. Și alții au cumpărat.

Și atunci într-un cartier de case și vile au rămas fie cei foarte bogați, care își permiteau să cumpere, restaureze, renoveze, să dărâme și reconstruiască, sau cei foarte săraci. Care rămâneau în coșmelia din care nu îi putea scoate nici comunismul.

Astfel încât corporatristu’ entelectoal ar fi avut de-a face cu vecini săraci și flămânzi. Care pun manele, aruncă gunoaie și-i fură toate ciurucurile de prin curte. Sau cu vecini parveniți. Care se urcă cu X5 pe florile de la poarta lui. Sau, mai rău, cu unii într-o parte și alții în cealaltă.

Ei știau că dezvoltatorii, constructorii, arhitecții, inginerii și muncitorii fură ca în codru. Erau conștienți că apartamentul de complex rezidențial e mic, înghesuit, strâmb, cu finisaje proaste și structură dubioasă. Dar știau la fel de bine că toți cei care se mută acolo au cumpărat prin creditare. Adică toți sunt salariați, sau cupluri de salariați, relativ tineri, cu venituri moderate, altfel nu puteau lua credit.

Finisajul prost se repară. Țeava spartă se înlocuiește. Tabloul electric prăjit se schimbă.

Dar pe manelistul care aruncă gunoaiele pe stradă, sau pe parvenitul cu X5 nu îi mai poți înlocui. Până nu mor ei, sau nu vând, nu ai cum să-i faci să plece de acolo.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Soroș-job

Jurnalistul chelios CeTePeu, renumit pentru cele două fobii ale lui (Sexy Clubul de pe 13 Septembrie și fetele cu păr roz din Harajuku), a anunțat că el personal nu-l înghite pe Gheorghe Soroș.

De când toate dezbaterile, scandalurile și trompetele legate de Soroș fac ce fac și ajung la homosexualitate, poponari, bulangii, găozari, tefeliști și alți yoghini d-ăștia, lumea ar putea zice că nu e obligatoriu să-l înghiți pe Soroș. Poți scuipa în batistă.