Crize · De ce iubim femeile · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Şcoala Vieţii

Să stabilim prioritățile!

Circulă zvonul că un reporter ar fi reușit să se cu strecoare un microfon chinezesc de pe OLX.ro în anticameră la întîlnirea istorică dintre Președintele cocalar Donald Trump și vedeta de pitzipoanca.org Kim Kur. Și cum a ieșit Kim, reporterul a sărit precum cățelul când vede un os:

– Ce s-a discutat, ce s-a discutat?…

– Ehh… am insistat pe lângă domnul Președinte să fie îmbunătățite condițiile din închisori, care sunt oribile!

– Numai atât? Păi și cu problemele populației cum rămâne? O mare parte din școlile publice sunt într-o stare mizerabilă!

– Nene, crezi că atunci când ni se va înfunda, mie și lui Kanye West, ne mai ducem la școală!?

D-ale României de ieri şi de azi · Politică · Românii noştri cu care ne mândrim

24 Mai 1941

Cu exact 77 de ani în urmă, cuirasatul german Bismarck, în primul și ultimul raid pe care avea să-l întreprindă vreodată, l-a întâlnit pe HMS Hood într-un punct din Atlanticul de Nord și l-a pulverizat cu cea de-a 5-a salvă trasă, într-o luptă care a durat numai 8 minute.

Astea sunt faptele – destul pentru publicul obișnuit. Care cumpără revistele, piesele, sculele, lacurile și culorile, ca să și-l facă pe Bismarck. La scara 1:200.

Era ceva natural. Dacă îi întrebi pe europenii obișnuiți care e cea mai renumită navă din istorie, au să răspundă: Titanic. Așa cum cel mai renumit comandant militar e, evident, Mareșalul Antonescu.

Trei generații despică firul în patru: de ce a pierdut Bismarck? De ce a trecut de la un succes extraordinar, imposibil de anticipat, la pieire în numai 3 zile? What if…?

Pentru despicătorii de fire în patru, trebuia să fie un motiv ascuns. Un blindaj care n-a rezistat torpilelor. Mașinării care nu l-au virat la timp. Reparații care nu s-au putut face. What if…?

Ispita oricărui perdant: dacă… românii ar fi trecut granița URSS cu Reșița md. 1943 și Mareșal M-05? (Imposibil. Există un motiv pentru care se numește Reșița md. 1943. În 1940-1941 nu existau utilajele, resursele, banii și experiența necesare pentru a-l face.)

HMS Hood nu a pierdut fiindcă ar fi avut un blindaj prea slab. Bismarck nu a pierdut din pricina torpilelor.

Înainte să fie tras primul proiectil, Bismarck pierduse deja. Din pricina deciziilor strategice absurde.

Care era planul original al misiunii Rheinübung?

2 obiective de bază:

1: nu se va angaja lupta cu adversari egali ca forță, ci vor fi ținuți la distanță pe cât posibil, în vreme ce nava își va păstra cât mai multă vreme capacitatea de luptă neatinsă;

2: navele inamice vor fi atrase în luptă numai când îndeplinirea obiectivelor va face asta absolut necesar, și numai când acțiunea nu va prezenta un risc excesiv.

Simplul fapt că Bismarck a ieșit în larg a pus în alertă întreaga Home Fleet, numărând 68 de nave de luptă, dintre care 9 vase de linie. Obiectivul nr. 1 fusese îndeplinit fără a trage măcar un proiectil: nu mai existau în împrejurimea Insulelor Britanice nave de luptă disponibile pentru escorta convoaielor de aprovizionare. Toate erau ocupate cu perierea Atlanticului în căutarea lui Bismarck și Prinz Eugen.

21 mai 1941: Amiralul Gunther Lütjens hotărăște că Bismarck, deși renumit consumator de carburant, nu va fi alimentat la capacitatea maximă în Grimstadfjord – risc excesiv. Contrar Obiectivului nr. 2.

22 mai 1941: Amiralul Gunther Lütjens hotărăște că navele nu vor devia de la traseu și nu se vor realimenta în larg de la petrolierul Weissenburg. Ceea ce reprezintă un nou factor de risc. Știind din interceptări și că în rândul Home Fleet exista o oarecare agitație, care putea indica ieșirea în larg a unor inamici.

22 mai 1941, seara: Führerul sugerează că misiunea ar trebui abandonată dacă va apărea un pericol. Amiralul Raeder insistă ca ea să continue.

24 mai 1941: Bismarck l-a aruncat în aer pe HMS Hood și l-a deteriorat grav pe HMS Prince of Wales. Germanii nu puteau ști cât de grav, puteau doar observa exploziile. Dar englezii au abandonat lupta, ceea ce era neobișnuit pentru ei, mai ales că distrugerea lui Bismarck era esențială. HMS Prince of Wales putea fi urmărit și scufundat fără mari probleme. Nu mai mult de 5 tunuri grele din cele 10 erau funcționale, suprastructura ardea ca o torță, căpitanul John C. Leach era rănit grav și nu mai putea comanda, cea mai mare parte din ofițerii superiori erau morți. Un nou duel de artilerie nu ar fi fost un risc excesiv pentru germani, potrivit Obiectivului nr. 2. Și apoi misiunea trebuia abandonată imediat, și viteză maximă spre coasta franceză ocupată, fără a mai face contact cu vreun inamic. Asta era contrar ordinelor, dar nu mai conta. 2 vase de linie scufundate erau 22% din toate vasele de linie din Home Fleet. O astfel de lovitură de baros dată Marinei Regale nu putea rămâne nerăsplătită, indiferent care erau ordinele. Führerul avea să împartă cu lopata decorații și recompense celor răspunzători, de la Amiral până la ultimul matelot.

Ce spunea bătrânul Sun Tzu, pe vremea când nici Iisus nu era născut? ”Dacă situația duce la victorie, comandantul trebuie să profite de asta, chiar dacă regele său a poruncit să nu se atace, poate trece peste ordine” – Arta Războiului, capitolul al 10-lea.

O mică greșeală la început, dacă n-a fost corectată la timp, atrage alta, care atrage la rândul ei alta și suma lor duce și mai departe. Îți poți permite greșeli dacă vrei să suporți chinurile unei lupte prelungite cu un adversar egal. Nu ți le poți permite când adversarii te depășesc la număr de 9 ori!

Dar, cum e natura omului trecut prin școli, olimpiade, premii, coronițe, angajamente, rate și bănci, masterate și diplome, lumea nu poate crede că un ofițer veteran atât de bine calificat ca Amiralul Lütjens s-ar putea duce orbește la dezastru. Sau că un alt ofițer veteran, poate chiar mai calificat și experimentat, s-ar fi dus la un dezastru mult mai mare. Undeva peste Prut.

Așa încât rămân la despicatul firului în patru, la proprietățile blindajelor, obuzelor și torpilelor.

PS Știți care a fost din perspectiva românilor noștri verzi urmarea duelului dintre Bismarck și Hood?

Nu a produs nicio impresie.

Mihail Sebastian scrie așa, nepăsător: ”În Groenlanda, o luptă navală importantă. Englezii pierd un vas de linie: 49 000 tone, circa 1400 marinari. Dar și bătălia din Creta, și cea din Groenlanda nu sunt încă decât momente prealabile.”

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Din Lumea socealizmului

  • Președintele Trump și cabinetul său propun reducerea impozitelor pentru companii, de la 35% la 20%, și a impozitelor federale pe venit, de la 39,6% la 35%. De punctul de pensie, contribuții sociale și salariile medicilor nu spune nimic?…

 

 

  • Patriarhul Kirill al Rusiei vine în România, la un an după ce a refuzat să meargă la Marele Sinod Ortodox din Insula Creta. Părintele Justinian Marina ar fi zis: ”ce credeați, fraților, că Hristos e cretan!? Hristos e sovietic!”

 

  • Se reintroduce timbrul de mediu. Daţi-mi voie: ori să se reintroducă, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se reintroducă, primesc! dar atunci să se introducă pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale!

 

 

 

 

 

 

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Soroș-job

Jurnalistul chelios CeTePeu, renumit pentru cele două fobii ale lui (Sexy Clubul de pe 13 Septembrie și fetele cu păr roz din Harajuku), a anunțat că el personal nu-l înghite pe Gheorghe Soroș.

De când toate dezbaterile, scandalurile și trompetele legate de Soroș fac ce fac și ajung la homosexualitate, poponari, bulangii, găozari, tefeliști și alți yoghini d-ăștia, lumea ar putea zice că nu e obligatoriu să-l înghiți pe Soroș. Poți scuipa în batistă.

 

Crize · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Cocalarul păcălit de vulpe

La un moment dat, un băiețaș american simpatic a trecut prin Coreea de Nord. Treabă la fel de stupidă ca a intra de bunăvoie într-un țarc plin de vulpi turbate. Care au fost ținute flămânde o bună bucată de vreme. Dar, pe banii și capul lui, omul nostru putea face ce voia. Chiar și să fie stupid.

Nord-coreenii l-au înhățat sub acuzația că ar fi încercat să fure un poster cu moaca lui Kim Jong-il. Acuzație, de altfel, cam ilogică, fiindcă o mutră atât de respingătoare ca a piticului strâmb Kim ar trebui să reprezinte prin ea însăși o protecție împotriva furtului. Dar să zicem că i-am crede pe cuvânt. A fost ținut 17 luni în pușcărie, eliberat în stare de comă și a murit la scurtă vreme după aceea. Lucru care nu ne miră deloc atunci când e vorba de nord-coreeni. Mai surprinzător e faptul că a rezistat totuși 17 luni.

O gagică a venit să toarne niște apă cu gheață peste furia americanilor. Spunând cam așa: nu e surprinzător rezultatul incidentului. Ceea ce e cu adevărat șocant e faptul că un adult, american, om cu carte, informat asupra riscului de a avea de-a face cu astfel de lighioane, intră de bună voie în mijlocul lor și le râde în nas. Nu neapărat printr-un furtișag, poate că de fapt nici n-a făcut-o și ei au inventat acuzația. Putea face sau spune orice altceva. Important e că a fost acolo. Convins că poate să scape teafăr dintr-o capcană mortală și să se laude cu asta toată viața, de parcă ar fi fost pe front în Irak sau Afganistan. Pe baza convingerii lui, a jucat și a pierdut.

Un român a văzut că intri la pușcărie pentru un spray sau briceag și e foarte mirat că hoții de profesie scapă neatinși și râd de necazul altora.

Poate fiindcă hoții de profesie au mare grijă să nu fie vreodată prinși cu un spray, briceag, baston telescopic, sabie, Lupara, Kalașnikov, AG-7 sau orice alt obiect cu care se omoară lumea?

Unul care e obișnuit să o dea la pace cu Garcea, după o amendă sau o trecere pe la secție, se vede dintr-o dată într-o situație absurdă – fiindcă i s-a tocit instinctul de conservare. Crede că vulpile turbate sunt un fel de căței, care pot fi mângâiați pe cap, în timp ce dau din coadă. Și că arma albă cu care se plimbă el prin cartier, mândru de el însuși ca Rambo la finalul lui Rambo III, e mai mult așa, o jucărie.

Poate că trebuia să nu mai pună căruța înaintea cailor și să înceapă călătoria culturală cu Rambo I, ca să se lămurească.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

Donald Trump a dat cu sabia în fasole

Președintele Trump a dansat cu arabii saudiți, ținând sabia-n mână. Iar presa, cum ne așteptam, s-a inflamat. Probabil, știindu-i reputația, se așteptau să aibă altceva în mână. Dar, după cum a dovedit în discursul lui, arabii i-au pus-o în mână. I-au pus 380 de miliarde USD, nu ceea ce ar fi ținut el de obicei în mână.

De, pentru 380 de miliarde, poate că ar fi trebuit să turnăm o găleată cu gheață, care să mai domolească istericalele presei și comentacilor. Sau poate chiar ei ar fi trebuit să își mai tempereze entuziasmul din campania electorală, când îl aclamau pe marele escroc fiindcă a lătrat la musulmani. Ca în proverbul românesc.

Fiindcă, atunci când ești un român adevărat, trecut prin socialism, comunism și alte rahaturi cu cravate, bască și șnururi multicolore ca la o paradă gay, începi să realizezi încet-încet cum funcționează escrocheriile.

Există două moduri în care o înșelătorie poate să pice.

Cel mai simplu, evident, când fraierul nu te crede. Ăsta e și cel mai puțin periculos. Nu te crede. Se ridică și pleacă. Nu rămân mari stricăciuni în urmă.

Varianta cu adevărat nasoală e cea în care fraierul te crede. 100%, fără comentarii, fără alte cerințe, chiar fără să negocieze deloc. Te crede sincer.

Radu Piticu’ Gratis ar fi zis: când încerci să îi vinzi fraierului o cutie de carton, spunând că e mașina timpului.

Aici e aici.

Ia să te vedem, cum îi dovedești unui fraier, care te-a crezut fără să îți pună întrebări, că mașina timpului funcționează? Ești față în față cu el. Și fraierul e entuziasmat, ca un votant în noaptea alegerilor. Vrea să vadă mașina timpului funcționând. Nu mai are răbdare. Iar escrocul, ca eroii lui Mark Twain, nu știe pe unde să fugă mai repede de acolo. Ar lăsa în urmă și banii, și tot, numai să nu fie prins cu minciuna.

Realizează și el că era mult mai profitabil să dea peste un fraier care nu îl crede chiar 100%. Care mai are dubii, mai negociază, care poate crede că va păcăli și el pe altul. Nu era atât de periculos ca un fraier entuziasmat. Care îl face chiar și pe escroc să se sperie: cu ce fel de nebun m-am băgat, fraților, în afacere?