D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Windows 10

Suferințele tânărului Windows-user

Zice Zoso: configurația ta nu poate rula Windows 10, care e un OS nou, cere resurse sporite, pune Win7 la loc și rabdă. În zilele noastre, asta nici măcar nu mai e amuzantă, cum fusese în 1995, 1998, 2000. Poate ar fi fost și după 2000, dacă lumea nu descoperea un fel de chiptuning care se numea overclocking.

De fapt, Windows 10 Home pe 64 de biți nu cere resurse sporite. Pe o configurație de 3 parale (procesor Celeron N2840, 4 GB RAM, HDD de laptop de 2.5”) funcționează greoi. Dar mai puțin greoi ca Windows 8.1 pe care l-a înlocuit. Pe un Acer VZ4810G cu i5 și 4 GB RAM funcționează la fel de greoi. Nu e din vina procesorului, ci a HDDului făcut pentru consum redus, care te ține pe loc.

Situația se schimbă dacă pui SSD. E alt calculator. Chiar dacă procesorul rămâne la fel de prost, fiindcă e FCBGA și nu poate fi înlocuit.

Astfel încât o doamnă era foarte surprinsă de faptul că laptopul ei Lenovo cu i5, Win 10 și 4 GB RAM boota în 3 minute. Și se mișca în reluare, precum angajatul român dimineața în drumul spre serviciu. În timp ce, alături, zbârnâia ridicolul Celeron N2840 cu SSD Samsung 850 Pro. Și putea rula, slăbuț, dar mulțumitor, și World of Warships. Deși, teoretic, o configurație cu N2840 era atât de slabă încât World of Warships n-ar fi trebuit nici măcar să se instaleze.

Cam așa merge în lumea lui Windows 10 tuningul de cocalari. SSD rullzzz!

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Maşinile noastre pe care le iubim · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Conformați-vă nobilelor idealuri, tovarăși!

În ultimul număr (15) din Auto Bild România scrie veteranul Alex Șincan, mai de demult de la AUTO pro. Dacă întreabă generațiile mai tinere ce-i aia AUTO pro, era așa, o jucărie, din epoca aia, legendară ca Atlantida, în care nu exista taxă de primă înmatriculare.

Veteranul nostru a testat Citroen C5. Care nu ar fi atât de impresionant, prin silueta lui de rinocer, greutatea de hipopotam și motorul cam loganist – dacă nu ar fi ultimul mohican cu suspensie hidropneumatică.

Astfel încât suspensia hidropneumatică se duce și ea în Raiul mașinilor, după cum s-au dus Saab, Lancia, motoarele cu 5 cilindri, și toată diversitatea pieței auto europene.

Și noi ne mai mirăm de ce?

Păi, în vremea Coaliției pentru Familie, să pomenești ceva de diversitate e tabu. Riști să fii pedepsit cu vreun viol fără alifie, noaptea, pe maidan.

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

Dilema creşterii economice record în UE

radioerevanMotto: Sună un cetăţean la Radio Erevan: „E adevărat că tovarăşul Iosif Stalin a zis că suntem cu 20 de ani în urma ţărilor civilizate şi o să recuperăm diferenţa într-o generaţie?” şi Radio Erevan răspunde: „În principiu da, deja am recuperat atât de bine încât, 3 generaţii mai târziu, suntem cu 50 de ani în urmă!”

După ce a dispărut timbrul de primă înmatriculare cunoscut şi ca taxa de poluare a mediului sau de mediu al poluării, cum ar fi zis Erich Kästner, vânzările de automobile noi au crescut cu 62% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Astfel a zis marele bloggăr cunoscut şi ca inventator al proverbului „de ce nu putem avea lucruri frumoase”.

Aparent, dealerii de maşini au răbdat 7 ani de criză fiindcă nu s-au luat după sectanţii pieţei libere, care fac laba cu o mână invizibilă.

De fapt, în ciuda aparenţelor, dealerul de maşini e şi el om. Aşa încât e dependent de condiţiile din jurul său, ca şi politicianul, votantul, mecanicul, petrolistul, ANAFul.

Era pe un forum un comentac care se dădea drept jmecher, mare gagicar, olimpic la escorte, ca Terente. Și îl întreabă unii de ce a plecat la căpșuni și s-a întors. Terentele răspunde cam așa: ”atunci, primii 2 ani după intrarea în UE? Belea. Toți stăteau cu ochii bulbucați ca cepele, ce să mai fure și de unde. Țigani cu inele, samsari cu mașini lovite și revopsite, alba-neagra la Universitate, aurolaci care smulgeau gențile femeilor la ieșirea din metrou, șmecherași și șmenărași cu bișniță, furau până și containerele de gunoaie. Toți muncitorii chiuleau cât puteau, și cum țipa ăla pus de șase că vine patronul, aruncau țigările și se făceau că muncesc. Cocalarii proști cu credit în franci elvețieni se credeau nababi, se băteau cu pumnul în piept. Păi acum Bucureștiul e mult mai curat, pe vremea aia era puțin zis că era dubios!”

Vânzările de automobile noi cresc în momentul în care cooperează pentru asta mai multe categorii sociale, care nu se cunosc între ele. Adică în momentul în care salariul minim se triplează faţă de cel de dinaintea crizei; şi, în acelaşi timp, se triplează celelalte salarii dependente de el. Şi amenzile, tot dependente de el. În momentul în care numărul de locuri de parcare a crescut. Benzinarii fură mai puţin la pompă. S-au mai târât niţel lucrările la pasaje şi drumuri. S-a micşorat numărul de maşini care iau foc în parcare noaptea. Sau prind dimineaţa cu geamurile sparte, farurile zob, caroseria îndoită cu lovituri de bocanc şi bâte de baseball.

Vânzările de automobile noi cresc în momentul în care se întâlnesc doi vecini de bloc nedezvoltat imobiliar. Unul cu BMW Seria 3 şi altul cu Duster. Nu atunci când se întâlneşte Dacia 1310 cu BMW 760Li. În acest caz, se dă cu bâta de baseball.

E mai puţin probabil să îţi pice injectoarele când benzinarii sunt plătiţi cu 1450 de lei net şi fac 1000 ciubuc. Faţă de cazul din 2006, când erau plătiţi cu 250 de lei part-time şi făceau 2000 de lei ciubuc. Diferenţa aia venea de undeva.

E mai puţin probabil să ajungi la spital cu toxiinfecţie alimentară de la un restaurant mijlociu la care personalul are contract de muncă în regulă. Faţă de unul nesimţit de luxos, la care se lucrează la negru şi marfa vine fără factură.

E cât se poate de uşor să avem lucruri frumoase, câtă vreme lumea crează temelia pentru ele, făcând conştiincios muncile urâte. Cum ar fi fost cea de gunoier, ca să nu rămână mormane de resturi prin intersecţii ca după ultima zăpadă. Sau de zidar, ca să nu crape tencuiala blocului în prima iarnă.

Mâna invizibilă mângâie automobilistul în 2017 fiindcă asigurarea RCA e de 3-4 ori mai mare ca în 2007. Benzina e cu 50% mai scumpă, și dacă nu ar fi fost tăiate ceva taxe și prețul petrolului nu ar fi scăzut, ar fi cu 100% mai scumpă. Impozitul la aceeaşi cilindree e uriaş.

Altfel, dacă 1.2TSI-ul Poliţiei ar fi rămas să concureze cu M-uri, AMG-uri şi RS-uri asigurate cu 600 de lei/an, s-ar fi ajuns la linşaje. Nu doar la focuri de armă în stradă, că din astea s-au mai întâmplat.

Off-Topic, adică mă trollez singur:

În noiembrie 1997, Butterfields a scos la licitaţie o armă Mannlicher-Schoenauer care a aparţinut lui Ernest Hemingway, cu care a făcut Africa. S-a dat cu 6325 USD, sumă ridicolă azi.
În 1997, însemnau vreo 50 de milioane ROL. Adică 200 de salarii minime pe economie, sau banii cu care se cumpăra un apartament. Plus transportul de la San Francisco şi formalităţile legale, dacă s-ar fi putut face.
Fiindcă nu eram în UE, aveam taxe vamale, graniţa se trecea cu vize dobândite greu, leii necesari unei tranzacţii în exterior se blocau în contul firmei şi se schimbau în valuta ţării furnizoare printr-o procedură complicată decisă de BNR, iar Hunter VIP de la Armenească nu se băga în hăţişul birocratic ca să ajute un client obişnuit de pe stradă. Dacă erai Ţiriac, poate s-ar fi băgat.

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Maşinile noastre pe care le iubim · Românii noştri cu care ne mândrim

Calea Victoriei, 1941

10861097_396450767194673_508331671063684833_o

București, Calea Victoriei, 1941. Mașina din dreapta e un BMW 327. De unde se vede treaba că ambuteiajul și BMW-ul fac parte din tradiția României, care n-a murit de 3 generații și 6 regimuri încoace.

Iar pista de biciclete nu face parte din aceeași tradiție, drept care nu se vede…

Maşinile noastre pe care le iubim · Politică

Împărat şi Cocalar – 1906-2016

25822_1217421890439

Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei şi Regele Edward al VII-lea al Marii Britanii sunt plimbaţi cu Mercedesul împărătesc (Simplex, 6 cilindri în linie) în timpul vizitei anuale a Regelui la castelul Friedrichshof din Kronberg.

Împăratul a apelat la acest produs tehnologic, pe atunci ultra-modern şi un lux comparabil cu Maybach 62 azi, de când a aflat că Regele avea el însuşi un Daimler-Mercedes. Dar unul mult mai modest, cu 4 cilindri, construit sub licenţă ca Dacia, nici full, nici cu piele, şi pe deasupra doar din 1902… pfff… mai lipsea să-l înmatriculeze în Bulgaria!

daimler-edwardvii

D-ale Bucureştiului · Mahalaua de lux · Maşinile noastre pe care le iubim · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

Banii şi-asigurările ne mănâncă zilele!

Cu puţină vreme în urmă, pe Nautilus l-a ajuns blestemul lui Zoso rezervat pentru cei care au WC în fundul curţii. Adică maşina lui Nautilus, care nu are RCA la Carpatica, şi-a luat o lovitură în timp ce aştepta la semafor. De la un fraier cu asigurare RCA la Carpatica. Şi care nici măcar nu avea BMW. Avea o gioarsă de calitate, dar nu BMW şi nici din 1900 toamna, cu sute de mii de km la bord.

Asta ne face un pic furioşi, dar şi curioşi. Cică RCA-ul la Carpatica a intrat în categoria legendelor urbane, pe lângă racketul moldovean, manelistul ţigan, amorezul italian şi Connect-R cel portorican. Aşa încât ne-am pus pe sondat gazele de şis… opinia publică:

De ce e ieftin RCA la Carpatica şi scump la alţii?

Un comentac: „a detine o masina implica costuri. Nu ti le permiti, nu iti iei masina. Nu te mai plange atata de costuri. Scrie in Constitutie ca fiecare roman trebuie sa aiba masina?”

E legal să îţi faci RCA la Carpatica?

Alt comentac: „Voi sunteți romanii care vreti televizoare la 10 ron când apar ‘greșeli’ la magazinele online. Apreciati legea când va convine, cu tot felul de justificari,dar sunt absolut convins ca schimbați macazul când sunteți cei păgubiți (tot legal). Daca legea e proasta, dar slăbiciunea e in avantajul meu, e ok.”

Logica românească. Să vă taxeze, ca să nu vă mai permiteţi, să nu mai fiţi voi în avantaj. Asigurarea, impozitul anual, timbrul de mediu şi celelalte rahaturi nu sunt taxe; ci un mod de a-l umili şi pedepsi pe fraier, fiindcă are maşină. Sau, cum ar fi zis chiar Zoso: „te plângi de impozite şi asigurări, care nici măcar nu sunt ca în Danemarca? Scuză-mă că ţi-o spun, dar eşti ţigan.”

Asta ţine până când rugăciunile românului îşi găsesc răspunsul la Şeful Ăl Mare. Nu Dumnezeu, fiindcă, în asigurări, Mişu Negriţoiu e mai degrabă Dracul. Şi RCA se dublează în mai puţin de un an de zile. Adică, după cum spunea proverbul strămoşesc, cei care săpau groapa altuia au căzut ei în ea.

pimp

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Maşinile noastre pe care le iubim · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

Știați că…?

07a49_audi_01

  •  Se anchetează un accident în care mașina a fost arsă în întregime. Procurorii au identificat marca Audi și modelul Q7 fiindcă pe  locul unde a fost șoferul era un lanț gros de aur.
  • Sună unul la un dealer de Audi și spune: ”Săru’ mâna, cuconiță, trăi-ți-ar familia, mânca-ți-aș gurița ta…” iar tipa îi răspunde: ”Mda, am înțeles – vreți un Q7 alb, nu?”
  • După accident, un șofer de Q7 se plânge: ”Am claxonat cât am putut, am dat și flashuri, dar copacul nu voia să se dea la o parte din drum!”
  • La un McDonald’s era o coadă cu 20 de roți și un IQ total de 100. Veniseră 5 băețași cu Q7 la un prânz de afaceri.
  • Stătea un Q7 la semafor și trece pe lângă el un invalid în scaun cu rotile. Tipul cu Q7: ”Cât bagă ăla la oră?” Invalidul, cu năduf: ”2 km/h, boule!” Ăsta din Q7, mirat: ”Păi nu ajungi mai repede pe jos?”
  • Un Q7 are bi-xenon cu auto-leveling, leduri, proiectoare și încă o pereche de proiectoare. S-au gândit că va fi condus cu ochelari de soare noaptea.
  • Se întâlnesc doi băețași dați cu gel la o șaorma. Unul zice: ”Știi ce banc cu Q7 am auzit?” Celălalt: ”Ai grijă, băi, eu am Q7!” Primul: ”Ahaa… o să ți-l spun mai rar și de 2 ori.”
  • Vine un băețaș cu Q7 la un hotel de 5 stele cu all-inclusive, apasă pe buton, vine liftul, el se așază în ușa liftului și așteaptă. Recepționera face: ”Pot să vă ajut, s-a defectat ceva la lift?” El: ”Ăăă… mai aștept 4 inși. Aici scrie că e lift pentru 5 persoane.”

Disclaimer: Toate glumele cu Q7 sunt rezultatul unui paradox temporal. Au fost inventate cu 30 de ani înainte ca primul Q7 să iasă din fabrică. De către unii care nu știau românește.