D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Un-Cool Old-Young Guys

Disclaimer: a fost odată un băiat care avea un scuter Piaggio verde. Pe vremea aia, era ca și cum ai avea, în zilele noastre, Tesla P100D. Fiindcă avea scuter Piaggio verde, puștiul călărea în toate sensurile posibile, cruciș și curmeziș, toate străzile, șoselele, benzile și trotuarele. De parcă era la raliul Paris-Dakar. Când l-am văzut, am întrebat dacă în ritmul ăsta o să dea un TIR peste el. În aceeași vară, a intrat cu Piaggio cel verde sub un TIR. Pe la mijloc, între capul tractor și remorcă. A scăpat cu ceva fracturi și fără Piaggio. Sunt de atunci 20 de ani.

radioerevanLa Vice lucrau două fete deștepte. Care se remarcau fiindcă nu mâncau porc și se închinau cu fundu-n sus. Adică făceau parte din neamul care poartă hijab și chador. Din pricina asta, era ceva foarte ciudat să facă o carieră la Vice. Dar s-au văzut ciudățenii și mai mari în istoria recentă.

Fetele astea -cu nume din Istoria Imperiului Otoman de Iorga- au zis cam așa: oamenilor, în general, le place să facă sex cu alți oameni. Și nu cu fereastra deschisă, ca la Radio Erevan. Așa încât, dacă nu fac sex cu fereastra deschisă, hai să-i intervievăm și să aflăm câtă experiență au dobândit ei în treburile patului până la vârsta pensiei. Să le dăm din experiența erotică a bătrânilor socialiști din generația ’68 tinerilor frumoși și liberi. Sau tinerilor urâți și lache, că ei oricum sunt majoritatea.

Experiența. Cuvântul cheie după care caută tinerii urâți și lache porno cu mature.

Ăăăă… care experiență?

De, dacă ar fi să ne luăm după presă și Hollyweird, generațiile socialiste din vremurile lui ’68 ar fi trebuit să fie prea cool pentru o lume încălzită global.

Sau, mă rog, prea frumoase și libere pentru o lume urâtă și lache, c-așa-i în socealizm.

Doar că în presă și la Hollyweird nu apar restricțiile, lipsurile, palmele și curelele generațiilor socialismului victorios. Nu se văd. Așa cum nu se pot vedea direct găurile negre. Se pot detecta numai după efectele lor. După sechelele pe care le-au lăsat când e vorba de seriozitate, conformism. După limbajul tinerilor urâți și liberi, sau frumoși și lache, mă rog, de care or fi ei. Limbajul ieșit din gura unor oameni care au azi sub 40 de ani. Dar vorbesc ca moșii, ca muncitoroii comuniști care acum își beau pensia:

”Io nu mă joc niciodată FIFA” (sau NFS Underground, World of Tanks, depinde de la an la an), ”sunt ocupat cu jobul”. Nu ca pulimea care pierde vremea fără să muncească pe 2 lei, evident.

”Io n-am treabă cu mașinile, tuningul, sunt ocupat cu jobul”. Sau cu familia. Nu ca puștii cordiți drogați sorosiști de bani gata.

”Io nu am treabă cu roackerii că sunt împuțiți, nici cu maneliștii că sunt țigani…” stau doar la job. Probabil jobul ăla se face zi și noapte, ca sclavii legați de piatra de moară.

”Io sunt familist, n-am treabă cu sexul, fututul…” și alte chestii dezgustătoare pe care le fac homosexualii, videochatistele, curvele și sorosiștii.

Bineînțeles, au să sară ca arși dacă le dai peste nas cu propriile fapte și afirmații. Nu se poate, ei nu sunt moși comuniști, ei au umor, inventivitate, spirit, fantezie și poftă de sex. Ca Agamiță Dandanache: io am zis!? când am zis!? țe-am zis!? io n-am zis așa ceva!

Io n-am zis așa ceva, sunt un adevărat Dorel macho, frumos, cu mușchi, fantezii, tatuaje și bemveu, stimulat cu Black Energy Drink ca Mike Tyson!

Venise un prieten de-al nostru, om cu studii și carieră, sportiv, elegant, distins, să ne explice cum se dobândește odată cu vârsta calitatea de bărbat adevărat. Unul care știe, de parcă ar fi scris în stele, că, spre deosebire de pulimea din jur, sigur fute ceva în seara asta. Fără să fi avut măcar de-a face cu băieții din Seduction Community, ăștia sunt prea proști pentru el.

Și uite că, atunci când se pune problema să fută ceva în seara asta cei cu experiență de viață (fiind un tip elegant, evită frumos să zică “bătrâni”), omul nostru are o idee. Pentru cei cu imaginație, spirit și aventură, care care nu se rușinează de sexualitatea lor. Să facă momentele de plat și plictiseală ale relației mai condimentate.

Ideea lui?

.

.

.

Lenjerie sexy și costumașe de asistentă obraznică. De la Seven Sins.

Vorba lui Bitză, nu știu ce gândeai, frate, ce-ți imaginai.

Suprema fantezie pentru un cuplu frumos și liber care vrea să rupă patul e un costumaș ridicol. De atâta sunt în stare. Până acolo merge imaginația lor. Dacă tot pomeneam de găuri negre, ăsta e pentru ei orizontul evenimentelor.

Cu ceva vreme în urmă, am zis că fanteziile astea socialiste sunt de Dorel cu Unirea.

De scutere Piaggio verzi nu mai pomenesc aici. Nu de alta, dar prietenul nostru o să creadă că l-am blestemat.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

20-și-nu-știu-cât August

Cu puțină vreme în urmă s-au aniversat 73 de ani de la Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă. S-au aniversat cam slăbuț, cu toate eforturile lui Zoso, fiindcă numărul de comuniști devotați (capabili să recite Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă de 10 ori în șir, fără greșeală) se cam micșorează de la an la an, din motive naturale.

Antifascistul și antiimperialistul social și național Alexandru Florian zice, în spir(i)t eliberator: ”Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist și legionar!

Am bulit-o, băieților (și fetelor).

Dacă se prinde antifascistul și antiimperialistul Alexandru Florian că am cuțit de vânătoare, carabină Care Nu E De Argint, și pe deasupra și tomahawk, fără să fiu amerindian, mă pune la Stâlpul Caznelor, înainte de a mă trimite în Veșnicele Plaiuri ale Vânătoarei!!

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Maşinile noastre pe care le iubim · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Dacia, d-acolo…

Un mare bloggăr român încearcă să dezlege misterul: de ce nu e Volvo Dacia?

Păi, după cum e obiceiul rromânesc: de comuniști, Renault, muncitori, ingineri, Ceaușescu, cocalari, taxe de primă înmatriculare, țigani, dealeri, BMWuri, mecanici etc.

Așa cum, înainte de epoca Internetului, clasa muncitoare urbană brodea cele mai lungi și complicate povești. De vină pentru orice se întâmpla, până și pentru faptul că n-a venit autobuzul la timp, erau de vină Ceaușescu, Roman sau Iliescu. Dacă nu ei, atunci milițienii, primarii, evreii, securiștii, Saddam Hussein, turcii, interlopii, arabii, poponarii, țiganii, Bill Clinton, FMI, Banca Mondială, Dinu Patriciu. Întotdeauna cineva din afară. Din afara familiei tradiționale.

Astfel încât Dacia a ieșit o mașină proastă, ieftină și nefiabilă. Fiindcă francezii erau hoțomani, muncitorii neinstruiți și Ceaușescu prost și cizmar. Chiar dacă la revenirea lui Renault muncitorii din anii 1970 și 1980 erau la pensie și cizmarul prost era mort și îngropat de 15 ani. Prostia lui era magică, funcționa și de dincolo de mormânt.

automobilizda

Sau poate că democrația, măsurabilă prin numărul de voturi, zice că nu e tocmai așa.

Românii ajunși pe afară știu că lucrul cel mai complicat nu e să te adaptezi profesional, şurubelniţa e tot şurubelniţă şi la români, şi la elveţieni. Modul de socializare e ceea ce îl face urâcios în ochii altor neamuri. Pe român, pe rus, bulgar, polonez sau arab. Cât timp contează numai ceea ce se întâmplă la șurubelniță, e destul să vină un investitor român, chinez sau occidental, și adaptarea profesională se face peste noapte.

Fiindcă suntem în lumea a doua. Cea industrială post-socialistă. Și aici există un avantaj, pe care lumea l-a exploatat cât a putut. Și sub Ceaușescu, și sub FSN, PDSR, PNCȚD și alte specii din astea teratologice. În ciuda creaturilor din acele specii, care au dat cu bâta cât au putut. Câteodată în sensul propriu al expresiei, când bâta a fost în mâna minerului.

Avantajul este costul redus, insignifiant, al educației.

E destul să îți bați capul câțiva ani și să rabzi. Până când ai terminat, să zicem, Medicina. Și după aceea începe să vină profitul, cum ar fi zis un capitalist în devenire de pe vremea lui John Steinbeck. Plicurile. Medicamentele date pe sub mână. Legea unică de salarizare. Prestigiul diplomei de medic în ochii autorităților de care te lovești. Volvo modern, că Dacia e veche și nefiabilă. Răsplata pentru anii petrecuți în școală.

Dar dacă ar fi costat 50 000 USD un an la Medicină, ce te-ai fi făcut?

Vorba unui băiat dăștept și suplu, jobul pentru tine înseamnă doar că îți poți produce banii de mașină sau de intrat în club în weekenduri, fiindcă o carieră e doar o problemă de confort, nu de supraviețuire. De iPhone în loc de Nokia. De ceea ce generația moșilor – cei care erau deja maturi pe vremea represiunii comuniștilor – numea ”are prea mulți bani și n-are nicio frică sau rușine”. La urma urmei, chiar și un comunist ar ezita înainte de a-i face o măgărie prea mare lu’ domnu’ doctor. Poate are nevoie mâine de o operație urgentă și n-o să știe la cine să apeleze.

Nu va costa 50 000 USD în următoarele decenii în România un an la Medicină. Fiindcă profesorii au nevoie de studenți ca să își justifice posturile. Ministerul Sănătății are nevoie de medici ca să justifice ținerea în funcțiune a spitalelor. Populația are nevoie de medici ca s-o trateze. ANAF are nevoie de salariați bine plătiți ca să le stoarcă impozite. Bancherii au nevoie de ei ca să le poată da credite. Nicio forță din societate nu e interesată să ridice o barieră de netrecut care să îi țină pe cocalarii fără rușine departe de carieră.

După cum nimeni nu e interesat să umfle impozitul pe o locuință sau o mașină medie la o valoare uriașă, nesimțită. Fiindcă sute de mii de oameni nu vor putea sau vrea să plătească. Dacă îi execuți silit pe toți, rămâi și fără bani la buget și cu sute de mii de case pe care nu le mai poți vinde nimănui. Așa încât autoritățile sunt interesate să facă acest compromis și să lase banii să le curgă în fiecare an. Ai de 10 ani încoace Volvo XC90 cu V8, în fiecare an ei îți pot lua 6300 de lei impozit. Dacă ai Logan cu 1.5 dCi, abia plătești 60 de lei. Iar dacă ar veni unul care ar spune: ”sunt Vlad Țepeș și am hotărât că mașinile sunt interzise de azi!” ar realiza până la sfârșitul anului ce cretin a fost, când ar vedea că nu mai încasează nimic.

După cum investitorii -indiferent ce produc, piese auto, volane, frigidere, armament, porțelan- au nevoie să le vină la ușă ingineri, muncitori, contabili sau pompieri în căutare de lucru. La fel cum au nevoie să le vină în magazine consumatori.

Chiar dacă domnul Ernu și tovarășul Karnoouh zic că ăsta e un capitalism sălbatic, cocălăresc, flămând, drogangiu, pițiponcesc, murdar și țigănesc ca la Pata Rât.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Nobilele idealuri ale capitalismului

Motto: ”Noi am trăit în mizerie, iar mizeria se vede, știți unde?, pe culoarea tenului, pe dinți, pe gingii, pe ținuta omului. Omul care trăiește în mizerie și care nu are speranță se încovoaie, se chircește” – Horia Roman Patapievici

nutty-professor

Un anume domn Horia R. Patapievici declamă, umflându-și pieptul: ”EU!? Eu sunt foarte pro-capitalist!”. Chiar Generația PRO Capitalist. Într-o lume în care suntem contaminați de socialism. Ceea ce îl face un fel de Rambo (I) capitalist. Încrucișat cu A.S.I.A. și Andreea Esca.

Cu o mică-mică precizare: Rambo (I) al nostru, mânuind laserul ca un Jedi, a făcut cea mai mare parte a vieții o singură meserie. La catedră.

Cam suspect, nu?

Eroul capitalismului ieșind, cu laserul în mână, din cea mai comunistă categorie socială. Aceea a catedrei și bățului de arătat la tablă. Talibanii comunismului, oricând gata să latre. Nu și să muște. Asta era sarcina murdară pe care o lăsau negrilor. Nu celor de plantație, ci minerilor.

După ce a trecut el însuși prin malaxorul mineresc, s-a lămurit omul nostru. Le-a văzut feţele patibulare, ochii mohorâţi, maxilarele încrâncenate și trăsăturile rudimentare. Atât de bine încât ai fi zis, atunci când scria asta, în 1996, că s-a apucat să traducă din Tolkien și să scrie reclame la Warcraft II.

Acum, cică toți avem un egal drept de a revendica demnitatea noastră. În lumea economiei libere.

Acum. În 1990 și 1991 nu îl aveam, domnilor foști tovarăși profesori.

Nici măcar în 1995, când au început să se răspândească și la noi calculatoarele. 486DX4. Cu 4 MB RAM. A fost nevoie de încă vreo câțiva ani, ca să se răspândească și rețelele de cartier. Abia atunci s-a mai crăpat și edificiul presei centralizate și a început să circule în rândul populației civile ideea că te mai poți informa și singur, nu trebuie să stai cu gura căscată la propagandă. Sau la dom’ profesor. Diferențe prea mari nu erau între modul cum vorbea Ceaușescu la tribună și cel în care vorbea și se purta profu’ la catedră.

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

De la lume adunate

Doamne, tineri mai eram
Când fugeam la sex pe geam
Numai să putem avea
Parte de-o pedeapsă grea
Şi, muşcând din sexul lor,
Ne îmbolnăveam de…
(dor! ce credeaţi că era, herpes!?)

coada-permise_6a805f07c0.jpg

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Ia medalia, medalia, băiatu’!

Motto: „În Rusia nu există persecuție. Oamenii cu altă orientare sexuală trăiesc în pace, muncesc, sunt promovați și premiați pentru realizările lor în științe, arte și alte domenii. Chiar eu le-am acordat medalii!” – Vladimir Putin

Din câte se spune, cel mai vajnic apărător al drepturilor homosexualilor din Franța e tocmai Marine Le Pen, împreună cu mâna ei dreaptă Sebastien Chenu. Ăsta fiind un homonaționalist. Adică ține tricolorul francez în mâna dreaptă, când o întinde pe cea stângă după săpunul de pe jos.

Asta îmi aduce aminte de faptul că, 2 generații în urmă, cel mai mare partizan al lui Ceașcă Răposatu’ era Richard Nixon. Și nici măcar nu l-a răsplătit nimeni cu vreo statuie pentru asta în ultimii 50 de ani.

medaliile-lu-Putin

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Românii noştri cu care ne mândrim

Sistemul, Vasluiul şi Comuniştii

Cu vreo 2 generaţii în urmă, cam pe vremea când tovarăşii de frunte ai Partidului studiau cu burse la New York, circula povestea cu reformatul sistemului din interior. Sau cu penetratul sistemului până în interior. Cam aşa, ca la Vaslui. Pe maidan, în grupuri de câte 7 sau mai mulţi, până zbiera sistemul de trezea tot Vasluiul.

Povestea asta era moda zilei printre intelectualii sistemului. Mai ales printre plimbătorii de cataloage. Ceea ce e foarte comic, atâta vreme cât profesorimea plimbătoare de cataloage şi arătătoare cu sula… ăăă… băţul la tablă era cea mai talibană şi conservatoare clasă socială din tot sistemul. De-ai fi zis că sunt o specie nouă de redneci neoprotestanţi, ceva mai evoluată: în loc de Biblie aveau Tezele din Iulie.

rai-da-buni

Mai aproape de zilele noastre, alde Google a făcut şi el nişte săpături, aflând cum se penetreaz… reformează sistemul din interior. Treaba asta implică mult săpun lichid, după care nu te apleci la duşuri.

reforma-lui-google

De, tovarăşii profesori mai ştiau şi ei câte ceva despre modul în care funcţionează sistemul: diferenţa dintre România şi Jilava stătea în faptul că Republica Socialistă România era ceva mai mare.

Jilava