Archive

Posts Tagged ‘doctori’

The Diva!

14 Septembrie 2015 3 comentarii

O gagicuţă din cel mai afgan judeţ al României şi cel mai mare producător de Ştiri de la Ora 5 -adică Vaslui- a escrocat un medic chirurg de renume din Iaşi, un om de afaceri din Bucureşti şi pe alţi câţiva fraieri care se jenează să apară în ziare. Cu unii a fost căsătorită, cu alţii a trăit, dar pe toţi i-a păgubit de banii şi obiectele de valoare din casă. O dată s-a dat drept ofiţer superior de poliţie, altă dată drept agent acoperit al SRI specializat în lumea arabă. Apoi a fost, în acelaşi timp, avocat şi ofiţer superior SRI cu armă de serviciu. Iar dacă fraierii nu ar fi dat-o în gât, în alte sensuri ale expresiei decât acela vasluian practicat în grup, probabil ar fi fost şi cosmonaut.

Asta îmi aduce aminte de o împrejurare asemănătoare:

„Am trăit ca un tânăr rajah, prin capitalele europene – Paris, Veneţia, Roma – colecţionând bijuterii cu rubine, vânând fiare sălbatice, pictând un pic, mai mult pentru plăcerea mea, şi încercând să uit o tragedie care mi s-a întâmplat cu multă vreme în urmă.”

Cu mare efort am reuşit să îmi stăpânesc râsul. Frazele erau atât de uzate încât nu mai evocau nicio imagine, cel mult vreun personaj cu turban, plin de rumeguş, urmărind un tigru prin Bois de Boulogne. Era ca şi cum ai fi frunzărit poveştile dintr-o duzină de reviste.

„Marele Gatsby”, 1925.

Se vede treaba că americanii nu au reuşit să fie atât de naivi şi creduli precum românii moderni, nici măcar acum 90 de ani.

PS Veneţia nu e capitală.

De la lume adunate

25 Noiembrie 2013 10 comentarii
  • Pe vremea când avea 19 ani, Daniela Crudu muncea pe unde apuca pentru a-şi asigura traiul zilnic: uneori la bară, alteori pe boxe, şi cea mai mare parte a timpului prin paturi.

Am cazanul meu…

6 Februarie 2013 24 comentarii

Alcoolul nostru cel de toate zilele

Cu ceva vreme în urmă, OMS a aflat, după minuţioase analize, că România e una din ţările fruntaşe în lume la consumul individual de alcool – mai bine zis, pe locul 8 din ~200 de ţări, puţin în urma Rusiei şi Moldovei şi cu vreo 7 locuri peste Irlanda, ceea ce e o măreaţă realizare, cum ar fi zis Răposatul Ceaşcă de Ghencea.

Cu toate că în alte privinţe facem tot posibilul să ieşim codaşi, în privinţa beţiei se pare că eforturile noastre merg în direcţia contrară, fiindcă ultimele studii arată că ne-am îmbunătăţit performanţa, adică ne-am căţărat pe loc fruntaş în UE şi în lume, după cum par să indice şi Ştirile de la Ora 5, care au făcut ca expresia „comă alcoolică” să aibă un număr impresionant de rezultate pe Google. (Azi, 224 000. Nu mai căutaţi 😛 )

Cine bea în România - econtext.ro

În mod deloc curios şi de altfel uşor observabil la orice bodegă de cartier, cel mai mare drojdier şi ţuicar de la noi nu e nici muncitor, deşi ar trebui să aibă bani şi tradiţia muncitorească spune să te cinsteşti cât mai bine cu un păhărel, nici şomer, fiindcă la noi şomerul n-are ajutoare sociale ca la vestici pe care să le arunce pe alcool la chioşcul din colţ. Cei mai mari consumatori de spirtoase şi ţuici sunt Ţăranul, frate bun cu muncitorul în societatea socialistă, şi bunul nostru prieten Pensionarul, tipul ăla care bântuie prin cartier cu privirea fixă ca un zombie şi miroase tot ca un zombie (măcar acum ştim de ce), iar după ei vine tare generaţia lupilor tineri, puştimea şi pulimea care rade tot, suge tot, absoarbe alcoolul ca buretele, bagă vodcă în loc de apă, fiindcă, la fel ca la ruşi, vodka e a doua apă pentru ei.

Viteazul Doctor Minciunicopschi -eroul care se luptă de 23 de ani cu balaurul junk-food şi tot nu face mare mozzarellă- a aflat că la noi alcoolismul începe de la grădiniţă, datorită croissantelor cu ciocolată şi cu cremă.

E suficient să îi cumperi copilului tău un corn cu ciocolată zilnic, ca să-l faci dependent de doza zilnică de alcool. Până să ajungă să se îmbete singur mai e doar un pas. Neuropsihiatrii spun că până la 21 de ani alcoolul ar trebui interzis categoric. Societatea de consum are grijă însă să îi îmbete pe copii de mici. Fără ca adulții să știe, alcoolul este un ingredient nelipsit cele mai gustoase croissante cu ciocolată.

”Când un ingredient ”interzis” e în cantitate mare, producătorii sunt obligați să îl menționeze”, explică dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare (ICA). Așa se face că pe ambalajele de croissante 7 Days – Hazel Nut, Max, Double ( în oricare dintre variante) sau Chipicao putem citi fără excepție în lista ingredientelor, printre diverse zaharuri nesenătoase și e-uri toxice, ”Alcool etilic”. Aceste croissante sunt considerate de ”top”.  Sunt cele mai bune, cele mai gustoase, cele mai dorite, sunt și cele  mai scumpe. Unele din ele se vând cu abțibilduri pentru ca copilul să își dorească tot timpul un nou croissant, alcoolul ingerat fiind condiționat de completarea ”colecției” de cartonașe. Totul se întâmplă parcă după un plan care, în final dă dependență.

Se vede treaba că la noi cel mai bun prieten al omului nu e câinele, aşa cum se spune, ci trăscăul, care te însoţeşte de la naştere până la moarte, lângă inimă atunci când ţi-e sete, cum zicea răposatul Creangă, el însuşi mare mâncău şi băutor.

Clubul proştilor la o bere şi-un antibiotic

6 Aprilie 2012 5 comentarii

Rotundul nostru prieten Arhi se miră de obiceiul foarte românesc de a te îndopa cu antibiotice  de fiecare dată când te doare ceva. Sau te ceartă şeful, s-a uitat urât la tine vecina de la 7 sau pur şi simplu te mănâncă în fund. (În ultimul caz s-ar putea să ai oxiuri, care se tratează cu altceva.)

Fiindcă românii e dăştepţi, cum spunea Camil Petrescu cu 4 generaţii în urmă şi n-au evoluat de atunci, grăsunelul nostru bloggăr cu valoare primeşte nişte răspunsuri pe măsură. Aşa, pentru informarea unora care sunt mai dăştepţi decât străbunicii lor de pe vremea lui Camil Petrescu, nu există „gripă bacteriană” sau „răceală bacteriană”. Răceala e produsă de unul din zecile de subtipuri ale unui virus, ca şi gripa. Dacă ai o infecţie bacteriană a căilor respiratorii, cu streptococ sau gonococ, nu se va rezuma doar la simptomele de răceală şi gripă. O să ajungi singur la doctor când o să delirezi de febră cu amigdalele cât sâmburii de piersică şi ganglionii umflaţi cât nucile.

Folosirea antibioticelor pe post de leac băbesc are de-a face cu nişte doctori mai comunişti de felul lor, care se adaptaseră la mediul „blocurilor gri” precum parazitul la organismul gazdă, construind în jurul lor o întreagă subcultură a bolii, medicamentului şi şpăgii. În care, din motive evidente, ei credeau, ca într-o religie.

Primul exemplu: „bolile copilăriei”. Rujeolă, scarlatină, rubeolă, oreion, varicelă etc. Dacă stai să asculţi un comunist, erau date de la Dumnezeu. (Pentru ei, probabil Dumitru Popescu-Dumnezeu.) Trebuia să le fi făcut cândva, după el, preferabil pe toate. În prezent, se întâlnesc destul de rar la copii şi din ce în ce mai des la adulţi. Dar în mediul „blocurilor gri”, în care stăteau claie peste grămadă în apartamentul muncitoresc confort II toţi Doreii cu nevasta, copiii, mama soacră şi tuşa Marghioala de la ţară, cu clasele de 30-40 de elevi la şcoala de cartier şi cu taberele, vrând-nevrând tot strănuta un Gigel în nasul lui Costel. Doctorii de la policlinicile de cartier vorbeau în termeni de „oreion în blocul X” sau de „varicelă în şcoala Y” de parcă ar fi vorbit de epidemii într-un lagăr sau într-o puşcărie. (Ştiind cum arătau „blocurile gri”, începi să îţi pui întrebări despre ce ştia un doctor despre lagăre şi ce nu…)

Al doilea exemplu: prescrierile de antibiotice. Antibiotic la orice. De obicei, favoritele doctorului comunist, Britney Spears şi Christina Aguilera ale antibioticelor: eritromicină şi penicilină-V. În 2012 nici nu prea le mai vezi prin farmacii. În 1982, ai fi mâncat eritromicina ca pe bomboane, de parcă încercau să compenseze faptul că bomboane nu se găseau. Uneori le prescriau şi fără ca pacientul să se plângă de ceva. În doze făcute mai degrabă pentru medicina veterinară: dacă medicii americani tratează o infecţie cu o doză unică injectabilă de 2,4 milioane de unităţi de penicilină, ai noştri se simt obligaţi să prescrie 5 (cinci) doze similare, în zile diferite, pentru aceeaşi boală. Iar când confratele lor mâncător de hamburgeri recomandă doxiciclina în doze de 100 mg, doctoraşii noştri nu se simt bine dacă nu prescriu 300 mg, şi îl mai cheamă pe pacient şi la analize din 3 în 3 luni, ca să nu rămână ei fără plocon.

Ceea ce ne duce la al treilea exemplu: controlul la unghiuţe. Comuniştii făcuseră o adevărată obsesie pentru bătutul oamenilor la cap să se spele  pe mâini. De la învăţătoarea de la şcoala de cartier şi mergând în sus foarte probabil până la Ceaşcă însuşi, aveau grijă să repete ca papagalii: ai grijă ce mănânci, ce bei, ce vorbeşti, cu cine te culci, pe unde treci strada …şi nu uita să te speli pe mâini.

În subcultura în care trăiau, băieţii ăia simpatici cu halat şi stetoscop îşi creaseră convingerea că publicul nostru este murdar, că nu trece pe la duş, că nu foloseşte săpunul (Cheia 🙂 ) şi nici şamponul (de urzici 🙂 ), că fuge de spălat ca Dracul de tămâie, că are boli cronice, mănâncă toate porcăriile şi că oricum sfaturile lor cu şi despre folosirea săpunului nu vor fi ascultate de nimeni.

Astfel încât, ca să scape de răspundere în faţa tovarăşilor care le cereau rezultate măreţe în profilaxia bolilor în sistemul de sănătate socialist, mergeau pe linia minimei rezistenţe şi foloseau cea mai la îndemână soluţie: s-a îmbolnăvit Dorel? eritromicină la fiecare 6 ore, băieţi! Nu ştiu exact ce are, dar la mutra lui smochinită îl bănuiesc a avea toate bolile din lume, aşa încât mai bagă, Dorele, şi nişte penicilină-V. Şi marchează plicul, că mă mai aşteaptă lume la uşă.

Chiar dacă eritromicina nu e chiar atât de eficientă, se vede treaba că unii au descoperit nişte întrebuinţări ale streptomicinei de care n-a auzit încă vreun medic. Sunt numai buni de Premiul Nobel.

Ciomu Reloaded

18 Octombrie 2011 Lasă un comentariu

Un medic de la Piteşti i-a zdrobit creierul unui copil, în timp ce se năştea.

Până se va pronunţa madam Justiţia cea oarbă, am o singură întrebare: doctorul e unul din cei care ţipau ca din gură de şarpe că se prăpădeşte România, cade cerul, vine Apocalipsa, ne mănâncă pe toţi canceru’, vorba coanei Luminiţa florăreasa, dacă se atinge cineva de sistemul medical de Stat?