D-ale României de ieri şi de azi · De ce iubim femeile · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Cine vrea, poate, chiar și fără Viagra

Ați auzit de comuna Petriș din județul Arad? Nici eu. Probabil nici Raoul Weiss de la Cluj, cel cu ultima (ne)civilizație țărănească și mioritică din Europa.

Din moment ce nimeni n-a auzit de ea, comuna nu se remarcă prin nimic. E o comună tipică pentru județele Arad, Timiș și Hunedoara: are tot ce îi trebuie, până și un sfert din populație neoprotestantă (penticostali și baptiști). Adică la fiecare 3 redneci românești are un redneck adevărat, de la mama lui.

Uite că în comuna tipică s-a întâmplat ceva atipic. Adică în 2016 au ales-o primăriță pe Irina Onescu. Care avea 31 de ani la alegeri, e necăsătorită, are părul roz, tatuaj pe spate, e absolventă de Jurnalism și lucrase la MTV România, e bucureșteancă de baștină cu casă de vacanță în comună și are Mini Cooper. Nu Mini Cooper modern, ci din 2005. Modelul magic de Mini Cooper: în 2006 se transforma peste noapte în zebră chioară de-un far, dacă îl lăsai într-o parcare. El fiind cel norocos. Stăpâna Mini-ului risca să fie trântită pe jos în fața Cotrocenilor, bătută cu picioarele şi cu hainele rupte. Dacă nu era violată noaptea în scara blocului. Sau pe maidanul satului, în grup.

Niște români verzi cam regretă că 2016 nu e 2006.

primarita-roz

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

Donald Trump a dat cu sabia în fasole

Președintele Trump a dansat cu arabii saudiți, ținând sabia-n mână. Iar presa, cum ne așteptam, s-a inflamat. Probabil, știindu-i reputația, se așteptau să aibă altceva în mână. Dar, după cum a dovedit în discursul lui, arabii i-au pus-o în mână. I-au pus 380 de miliarde USD, nu ceea ce ar fi ținut el de obicei în mână.

De, pentru 380 de miliarde, poate că ar fi trebuit să turnăm o găleată cu gheață, care să mai domolească istericalele presei și comentacilor. Sau poate chiar ei ar fi trebuit să își mai tempereze entuziasmul din campania electorală, când îl aclamau pe marele escroc fiindcă a lătrat la musulmani. Ca în proverbul românesc.

Fiindcă, atunci când ești un român adevărat, trecut prin socialism, comunism și alte rahaturi cu cravate, bască și șnururi multicolore ca la o paradă gay, începi să realizezi încet-încet cum funcționează escrocheriile.

Există două moduri în care o înșelătorie poate să pice.

Cel mai simplu, evident, când fraierul nu te crede. Ăsta e și cel mai puțin periculos. Nu te crede. Se ridică și pleacă. Nu rămân mari stricăciuni în urmă.

Varianta cu adevărat nasoală e cea în care fraierul te crede. 100%, fără comentarii, fără alte cerințe, chiar fără să negocieze deloc. Te crede sincer.

Radu Piticu’ Gratis ar fi zis: când încerci să îi vinzi fraierului o cutie de carton, spunând că e mașina timpului.

Aici e aici.

Ia să te vedem, cum îi dovedești unui fraier, care te-a crezut fără să îți pună întrebări, că mașina timpului funcționează? Ești față în față cu el. Și fraierul e entuziasmat, ca un votant în noaptea alegerilor. Vrea să vadă mașina timpului funcționând. Nu mai are răbdare. Iar escrocul, ca eroii lui Mark Twain, nu știe pe unde să fugă mai repede de acolo. Ar lăsa în urmă și banii, și tot, numai să nu fie prins cu minciuna.

Realizează și el că era mult mai profitabil să dea peste un fraier care nu îl crede chiar 100%. Care mai are dubii, mai negociază, care poate crede că va păcăli și el pe altul. Nu era atât de periculos ca un fraier entuziasmat. Care îl face chiar și pe escroc să se sperie: cu ce fel de nebun m-am băgat, fraților, în afacere?

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Nobilele idealuri ale capitalismului

Motto: ”Noi am trăit în mizerie, iar mizeria se vede, știți unde?, pe culoarea tenului, pe dinți, pe gingii, pe ținuta omului. Omul care trăiește în mizerie și care nu are speranță se încovoaie, se chircește” – Horia Roman Patapievici

nutty-professor

Un anume domn Horia R. Patapievici declamă, umflându-și pieptul: ”EU!? Eu sunt foarte pro-capitalist!”. Chiar Generația PRO Capitalist. Într-o lume în care suntem contaminați de socialism. Ceea ce îl face un fel de Rambo (I) capitalist. Încrucișat cu A.S.I.A. și Andreea Esca.

Cu o mică-mică precizare: Rambo (I) al nostru, mânuind laserul ca un Jedi, a făcut cea mai mare parte a vieții o singură meserie. La catedră.

Cam suspect, nu?

Eroul capitalismului ieșind, cu laserul în mână, din cea mai comunistă categorie socială. Aceea a catedrei și bățului de arătat la tablă. Talibanii comunismului, oricând gata să latre. Nu și să muște. Asta era sarcina murdară pe care o lăsau negrilor. Nu celor de plantație, ci minerilor.

După ce a trecut el însuși prin malaxorul mineresc, s-a lămurit omul nostru. Le-a văzut feţele patibulare, ochii mohorâţi, maxilarele încrâncenate și trăsăturile rudimentare. Atât de bine încât ai fi zis, atunci când scria asta, în 1996, că s-a apucat să traducă din Tolkien și să scrie reclame la Warcraft II.

Acum, cică toți avem un egal drept de a revendica demnitatea noastră. În lumea economiei libere.

Acum. În 1990 și 1991 nu îl aveam, domnilor foști tovarăși profesori.

Nici măcar în 1995, când au început să se răspândească și la noi calculatoarele. 486DX4. Cu 4 MB RAM. A fost nevoie de încă vreo câțiva ani, ca să se răspândească și rețelele de cartier. Abia atunci s-a mai crăpat și edificiul presei centralizate și a început să circule în rândul populației civile ideea că te mai poți informa și singur, nu trebuie să stai cu gura căscată la propagandă. Sau la dom’ profesor. Diferențe prea mari nu erau între modul cum vorbea Ceaușescu la tribună și cel în care vorbea și se purta profu’ la catedră.

Crize · Mahalaua de lux · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

Gura păcătosului

Cică Președintele Donald Fridrikhovici Trump a aflat cu 6 decenii întârziere ceea ce savanții sovietici descoperiseră de mult: presa e un dușman al poporului, și alde Times New Roman și Kamikaze sunt cei mai răi dintre dușmani, că sunt niște falși și niște mincinoși!

Probabil, în viitorul apropiat, editorul șef al lui New York Times, Dean Baquet, se va sinucide în mod suspect, ultimele lui cuvinte fiind: ”Nu trageți, tovarăși”. Iar redacția de la CNN va fi luată pe sus de miliție, lumea legată unii de alții cu lanțuri și dusă în vreun gulag prin Alaska.

trump-ussr

Crize · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Soţul imperfect

Erau cândva la judecătorie două personaje, pe care e politically incorrect să le numim Rashela şi Iţic, gata să divorţeze…

Judecătoarea: – De ce vreţi să divorţaţi?

Rashela: – Îhmmmh…

Judecătoarea: – A fost violent fizic sau verbal faţă de dumneavoastră?

Rashela: – Dimpotrivă, soţul meu e foarte delicat şi politicos cu femeile!

Judecătoarea: – Aveţi probleme financiare?

Rashela: – Dimpotrivă, soţul meu e foarte generos cu femeile!

Judecătoarea: – Are o problemă cu consumul de alcool?

Rashela: – Dimpotrivă, soţul meu bea foarte puţin, mai ales când sunt de faţă femeile!

Judecătoarea: – Există o incompatibilitate sexuală?

Rashela: – Dimpotrivă, soţul meu e foarte priceput la asta, cu femeile!

Judecătoarea: – Şi atunci, daţi-mi un motiv logic, de ce vreţi să divorţaţi?

Rashela: – Cum am spus, e foarte dornic de relaţii cu femeile, în general. Şi cu o parte din bărbaţi. N-am curaj să îl las singur cu mama. Iar în ultima vreme se uită ciudat şi la căţelul meu!

Cum ar fi zis un tip mai trecut prin treburile nasoale ale vieţii: unul de care femeile fug nu e cel care nu ar avea calităţile necesare… e unul care nu poate rata nicio gaură din drumul său, de parcă ar fi Tiger Woods după o ladă de Red Bull!

friendswomen

English

Geek Of All Trades

Motto: A geeky guy was going to buy a fridge. He chose a small one, barely bigger than an Xbox, and he was already planning how to fit it inside furniture and how to stack juices, beer and snacks into it. The saleswoman, an older lady, asked rather puzzled: „Isn’t it just a bit too small? How are you going to fit raw food inside, for when you cook?”

mini-fridge

What Is A Geek?

A computer scientist. A master mechanic. A brilliant mathematician. An art expert. A sci-fi reader who even tried to write himself or herself a few stories. A champion gamer. A history buff.

At least nowadays.

The original meaning of the geek (incidentally, at the time, the word geek applied only to a male…) has been an eccentric carnival freak show performer, who ate glass and bit the heads of living chicken. What most people disregard is the fact this was the only dictionary meaning of the word, as late as 1976. Less than two generations back. At the human history scale, yesterday. The computer or engineering geek raised to wealth and power is a modern invention.

As late as 2006, the geek was „a bright young man turned inward, poorly socialized, who felt so little kinship with his own planet that he routinely traveled to the ones invented by his favorite authors, who thought of that secret, dreamy place his computer took him to as cyberspace—somewhere exciting, a place more real than his own life, a land he could conquer, not a drab teenager’s room in his parents’ house”.

Emphasis is mine. In the dull job market post-crisis, people outline the bright intelligence, computer talent, devotion to his work and school, for these are the things which make people usefully employed and fed. You bully the geeks until you work for one. You bash them until you’re patching the tires for their Porsches.

But even as the guy (see above, a bright young man…) pushes himself through school and work, these change little of the fact he is still a geek.

Do You Believe In Yourself?…

Tony RobbinsOne can easily learn sciences and crafts. It’s a matter of self-discipline, far more important than intelligence or talent. There are people who changed career plenty of times in their lives. Went to school as late as early retirement age. Trained madly in sports and games. Theodore Roosevelt himself, the archetype of machismo, built himself brick by brick from a gangly youth afflicted with asthma to the war hero and President. Who graduated from Harvard and Columbia and published his first historical treatise when he was 24. The motivational speakers post-1980 bombard us day by day with examples of hard work raised from the bottom. Their trade flourishes as long as people are seeking to raise themselves to higher station in life, to earn and spend, save and invest, learn and work, read and improve. Earlier in human history people who were born low stood low, now they strive upwards.

…You’re Wrong

Training only gives you mastery in technical matters, from sports to astrophysics. Matters where the rules are both clearly defined and consistent. There is a set of movements one does in football, a number of rules and formulas in maths, a set of rules in engineering and others in fencing or baseball. Practice and study do the rest, thousands of hours spent. Hours during which the geek can retreat from the outside world in a world of people like himself, work or club mates.

Do you say geeks run only in the field of computers, as Hollyweird taught you? You’d be surprised to meet a geeky guy who earned the black belt in karate. Or who turned himself into a master mountaineer, able to spend the night on Everest. Or who can teach lessons in sex to porn actors. What can stop him from training? Can you compete with him, when he invested a truckload of money and time into training? Would you do the same effort? Most likely not.

But, as a guy who learned the human nature by knife, bullet and fist on his own skin used to say, just because the geek achieves brilliant results and surrounds himself with a small group of like-minded people doesn’t mean he isn’t still dysfunctional.

Training gives you skills and crafts. It’s a bit less successful into teaching you how to be human.

As the basketball coaches used to say „you can’t teach someone how to be 7 ft tall”.

A poorly socialized guy may get the technical stuff right. And yet there are some other details which still betray him as …a bit off. He is only half there. He may say perfectly rational things about his passion and his handiwork. A lifetime of bullying taught him how to hide the real motivations behind. But being poorly socialized, he can’t hide them 100%. Even as there are some people who teach you how to understand the world around by reading cues, this is still a bit useless when the geek’s mind processes the cues differently from the everyman. Talking to them gives the annoying feeling they are a different species, one who plays a role to fit in. They are more like someone who learned a lot about sex by watching porn for years… or they even did just that, but they are ashamed to tell. (And their attitude tells it better than words. Their movements are nearly perfectly timed, their flexibility is good, muscle development nice, they are usually very gentle and polite. Too good. The fact they are never spontaneous in regards to sex, not even when they’re wrong, is a bit unsettling. Especially for a woman.)

You know, when you’re about to decorate your home, the choice of materials may be right, just as craftsmanship. But the guest, even better when the guest is female, may ask some other unpleasant questions. She may be put off by the fact you have absolutely no family photo around. Or by seeing that your computer is the only object carefully and meticulously dusted. Or by the fact you have no visible fridge for when you need to cook. Don’t you ever cook?