Archive

Posts Tagged ‘escorte’

Dilema creşterii economice record în UE

11 Martie 2017 4 comentarii

radioerevanMotto: Sună un cetăţean la Radio Erevan: „E adevărat că tovarăşul Iosif Stalin a zis că suntem cu 20 de ani în urma ţărilor civilizate şi o să recuperăm diferenţa într-o generaţie?” şi Radio Erevan răspunde: „În principiu da, deja am recuperat atât de bine încât, 3 generaţii mai târziu, suntem cu 50 de ani în urmă!”

După ce a dispărut timbrul de primă înmatriculare cunoscut şi ca taxa de poluare a mediului sau de mediu al poluării, cum ar fi zis Erich Kästner, vânzările de automobile noi au crescut cu 62% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Astfel a zis marele bloggăr cunoscut şi ca inventator al proverbului „de ce nu putem avea lucruri frumoase”.

Aparent, dealerii de maşini au răbdat 7 ani de criză fiindcă nu s-au luat după sectanţii pieţei libere, care fac laba cu o mână invizibilă.

De fapt, în ciuda aparenţelor, dealerul de maşini e şi el om. Aşa încât e dependent de condiţiile din jurul său, ca şi politicianul, votantul, mecanicul, petrolistul, ANAFul.

Era pe un forum un comentac care se dădea drept jmecher, mare gagicar, olimpic la escorte, ca Terente. Și îl întreabă unii de ce a plecat la căpșuni și s-a întors. Terentele răspunde cam așa: ”atunci, primii 2 ani după intrarea în UE? Belea. Toți stăteau cu ochii bulbucați ca cepele, ce să mai fure și de unde. Țigani cu inele, samsari cu mașini lovite și revopsite, alba-neagra la Universitate, aurolaci care smulgeau gențile femeilor la ieșirea din metrou, șmecherași și șmenărași cu bișniță, furau până și containerele de gunoaie. Toți muncitorii chiuleau cât puteau, și cum țipa ăla pus de șase că vine patronul, aruncau țigările și se făceau că muncesc. Cocalarii proști cu credit în franci elvețieni se credeau nababi, se băteau cu pumnul în piept. Păi acum Bucureștiul e mult mai curat, pe vremea aia era puțin zis că era dubios!”

Vânzările de automobile noi cresc în momentul în care cooperează pentru asta mai multe categorii sociale, care nu se cunosc între ele. Adică în momentul în care salariul minim se triplează faţă de cel de dinaintea crizei; şi, în acelaşi timp, se triplează celelalte salarii dependente de el. Şi amenzile, tot dependente de el. În momentul în care numărul de locuri de parcare a crescut. Benzinarii fură mai puţin la pompă. S-au mai târât niţel lucrările la pasaje şi drumuri. S-a micşorat numărul de maşini care iau foc în parcare noaptea. Sau prind dimineaţa cu geamurile sparte, farurile zob, caroseria îndoită cu lovituri de bocanc şi bâte de baseball.

Vânzările de automobile noi cresc în momentul în care se întâlnesc doi vecini de bloc nedezvoltat imobiliar. Unul cu BMW Seria 3 şi altul cu Duster. Nu atunci când se întâlneşte Dacia 1310 cu BMW 760Li. În acest caz, se dă cu bâta de baseball.

E mai puţin probabil să îţi pice injectoarele când benzinarii sunt plătiţi cu 1450 de lei net şi fac 1000 ciubuc. Faţă de cazul din 2006, când erau plătiţi cu 250 de lei part-time şi făceau 2000 de lei ciubuc. Diferenţa aia venea de undeva.

E mai puţin probabil să ajungi la spital cu toxiinfecţie alimentară de la un restaurant mijlociu la care personalul are contract de muncă în regulă. Faţă de unul nesimţit de luxos, la care se lucrează la negru şi marfa vine fără factură.

E cât se poate de uşor să avem lucruri frumoase, câtă vreme lumea crează temelia pentru ele, făcând conştiincios muncile urâte. Cum ar fi fost cea de gunoier, ca să nu rămână mormane de resturi prin intersecţii ca după ultima zăpadă. Sau de zidar, ca să nu crape tencuiala blocului în prima iarnă.

Mâna invizibilă mângâie automobilistul în 2017 fiindcă asigurarea RCA e de 3-4 ori mai mare ca în 2007. Benzina e cu 50% mai scumpă, și dacă nu ar fi fost tăiate ceva taxe și prețul petrolului nu ar fi scăzut, ar fi cu 100% mai scumpă. Impozitul la aceeaşi cilindree e uriaş.

Altfel, dacă 1.2TSI-ul Poliţiei ar fi rămas să concureze cu M-uri, AMG-uri şi RS-uri asigurate cu 600 de lei/an, s-ar fi ajuns la linşaje. Nu doar la focuri de armă în stradă, că din astea s-au mai întâmplat.

Off-Topic, adică mă trollez singur:

În noiembrie 1997, Butterfields a scos la licitaţie o armă Mannlicher-Schoenauer care a aparţinut lui Ernest Hemingway, cu care a făcut Africa. S-a dat cu 6325 USD, sumă ridicolă azi.
În 1997, însemnau vreo 50 de milioane ROL. Adică 200 de salarii minime pe economie, sau banii cu care se cumpăra un apartament. Plus transportul de la San Francisco şi formalităţile legale, dacă s-ar fi putut face.
Fiindcă nu eram în UE, aveam taxe vamale, graniţa se trecea cu vize dobândite greu, leii necesari unei tranzacţii în exterior se blocau în contul firmei şi se schimbau în valuta ţării furnizoare printr-o procedură complicată decisă de BNR, iar Hunter VIP de la Armenească nu se băga în hăţişul birocratic ca să ajute un client obişnuit de pe stradă. Dacă erai Ţiriac, poate s-ar fi băgat.

Mircea către popor

19 Februarie 2017 Lasă un comentariu

După ce Guvernul a promis studenților că vor beneficia de gratuitate la transportul feroviar intern, pentru trenurile Regio și InterRegio, la clasa a II-a, un amendament prevede că studenții vor călători gratuit cu trenul doar pe distanțele dintre localitatea de domiciliu și cea în care se află unitatea de învățământ.

mircea-badea-chiar-el

Mircea Badea a dat și el cu bâta de baseb… cu părerea despre studenții noștri și drepturile lor:

La muncă, studenței, că trece anul

şi vin corporatiștii să vă ia ciolanul!

Vouă, protestatarii cei cucernici,

Cristosul mamii voastre de nemernici.

Ce lipitori, ce vite, ce mizerii,

v-aş desena cu acul, să vă sperii.

Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,

ci drogurile de prin țări străine.

Nenorociţilor, se rupe şnurul,

La muncă, la videochat duceți-vă curul !

Sexul en-gros

18 August 2016 7 comentarii

Cică niște refugiați musulmani rupți de foame s-au refugiat, după cum e specialitatea lor, într-un depozit și acum se oferă să îndeplinească toate nevoile sexuale ale celor care nu sunt generoși. Dar nu cu cămile, fiindcă pe astea le-au mâncat mai înainte.

depozitul-de-sex

Capitalismul pe doi lei

20 Ianuarie 2016 5 comentarii

La un moment dat, se iscase printre românii verzi epidemia corporatismului.

Asta nu era o noutate. Înainte de 2010, era invazie de agenţi de vânzări. Mai rea decât una de gândaci de bucătărie. Fiindcă de gândacii de bucătărie mai poţi scăpa după o doză bună de spray pe lângă ghenele din care se hrănesc. Un agent de vânzări cu maşină inscripţionată e atât de fomist încât continuă să se hrănească nepăsător, în ciuda sprayului.

Corporatiştii, cică, se hrănesc ceva mai bine din hazn… serviciul de bază. Deşi Caţavencii au aflat că în corporaţii de-abia scoţi salariul mediu pe economie, poate ceva mai mult, doar că e ambalat frumos și, câteodată, de-a dreptul atrăgător. La şaormăria din colţ probabil ar fi avut parte de un câştig apropiat. Plus sacoşele pe care angajatul român ştie să şi le umple până la sfârşitul zilei.

Aşa încât, spre deosebire de şaormării, prin companiile de la noi s-au răspândit obiceiurile Oliviei Steer. Cunoscută şi ca Activia Ştir. Se mănâncă în primul rând frunze. Încât proverbul strămoşesc s-a adaptat la vremurile moderne: un corporatist taie colegilor frunză.

Cândva, nişte viitoare corporatiste foarte studioase plesneau de aroganţă precum pepenii răscopţi. Umblau cu nasul atât de sus încât zbura MiG-21 pe lângă el. Însă din câte au dovedit vechii noştri prieteni Facebook şi LinkedIn, foarte puţine din rândul lor şi-au construit în ultimii 15 ani o carieră care să le ducă mai sus de salariul mediu net.

Dar aroganţa a rămas. Nu mai poţi da prin vreo clădire de sticlă cu climatizare de frica lor; tratează lumea de parcă orice solicitant ar fi sluga lor şi se aşteaptă să le lustruieşti pantofiorii de 90 de lei de la reduceri. Asta, în cazul ipotetic în care ai purta cravată de mătase, iPhone şi ceas elveţian. Atâta ţi-ar trebui, să vii la ghişeele lor în bermude; te-ai putea trezi că îţi pune una din ele mătura într-o mână şi mopul în cealaltă.

La corporatiste nu e important venitul. Dacă ar ţine cu adevărat să dobândească bani sau bunuri materiale, ar face altceva. Vânzătoare, asistente medicale, cofetărese, escorte.

O corporatistă foarte drăguţă (lucru rar în această branşă de scorpii înţepate) care semăna cu Dita Von Teese venise odată dintr-un oraş de provincie să lucreze la o bancă. Unde nu era mulţumită nici de salariu, nici de chiria apartamentului în care stătea. De metroul aglomerat dimineaţa nici nu mai vorbim. Iar în privinţa relaţiilor sociale sau erotice, fata era cam din secolul XIX.

Şi atunci ce căuta aici? …A spus-o cu guriţa ei: „cu ASEul făcut, acasă nu aş fi putut să fiu decât maxim funcţionară la primărie, pe 1200 de lei. Şi asta dacă aveam noroc să intru acolo, peste bariera pilelor.”

E uşor să râzi când afli cum sunt spălaţi pe creier cu faptul că au privilegiul de a munci ca o vită de jug pentru o multinațională. Ei cred în asta, fiindcă ştiu nişte lucruri mai greu de înţeles la prima vedere. Faptul că are mai multă importanţă în ochii „celor de-acasă” o legitimaţie cu un titlu pompos şi absurd în romgleză. Sau posibilitatea de a te căsători cu un alt corporatist şi nu cu Dorel de pe basculantă.

Aşa se întrebau cândva Freakonomicii Levitt şi Dubner de ce golanii de cartier îşi riscă în fiecare zi capul vânzând bile de heroină la colţ de stradă, pentru mai puţini bani decât ia un prăjitor de cartofi la McDonald’s.

Ce mai caută lumea

9 Decembrie 2015 2 comentarii

Cum a adus Sfântu’ Google oile rătăcite la noi:

  • „escrocherii pe internet cu ana din rusia” – prea târziu, pe Ana Politkovskaia au împuşcat-o putiniştii.
  • „fusta golf 4 v6” – cam aşa ceva.

  • „numere de telefon de fete care fac sex 12 15” – ţii neapărat să scapi săpunul pe jos în Penitenciarul Vaslui?
  • „prepararea unui tranchilizant la liber” – cică lumea a încercat cu Tantum Rosa şi le-a plăcut.
  • „povestiri erotice am fost fututa de un cimpanzeu” – asta nu e o ştire. Şi cimpanzeii care umplu metroul şi RATBul dimineaţa trebuie să fută ceva.
  • „e adevarat ca bei schweppes te ajuta la dieta?” – da, dacă scopul dietei e să te îngraşi.
  • „fantezii ale nevestelor cu pule mai mri ca a sotului” – e cam greu să te căsătoreşti în România cu o transsexuală.
  • „film.porno.mame.futute.de.copi.qratis” – le faci singur, dacă te duci cu telefonul mobil prin nişte regiuni mai religioase şi alcoolice din nord-estul României.
  • „amanta robot papusa sexuala” – Victor Slav are una.
  • „curve de lux dambovita” – cam sărac judeţul, aşa că s-ar putea să te sperii de luxul lor.
  • „cum faci o fata sa se futa rapid cu aspirina” – îi îndeşi aspirina Alka-Seltzer cu degetul în vagin, cum a făcut Peter Andre la vremea lui.

Unde-i lege, e tocmeală!

7 Octombrie 2015 18 comentarii

sexy-robot

Cu 2 ani în urmă, din Codul Penal a dispărut infracţiunea de prostituţie.

Cu 6 luni în urmă, anuntul.ro a fost urmărit penal fiindcă promovează infracţiunea inexistentă de prostituţie.

Cu 5 zile în urmă, că aşa evoluează lucrurile la noi, mai lent, doamna Dollo explică de ce prostituţia trebuie să fie legalizată, aşa cum au mai spus nişte sectanţi d-ăştia liberaşti anti-Putin, pe care îi chema Amnesty International.

Motivul foarte neortodox (sau ne-putinist) invocat de la înălţimea tastaturii este, ca de fiecare dată în ultimii 25 de ani, faptul că prostituţia e o activitate ca oricare alta, dar unii au hotărât că ea nu trebuie să fie legală / morală / acceptabilă etc. Însă într-o democraţie legile se mai şi schimbă, şi dacă se schimbă…

Argumentul ăsta, al respectului absolut, robotic, faţă de litera legii,  funcţionează, pe lângă România, în China.

Surprinzător, nu? În China, unde casa unui Dorel de-al lor a rămas în mijlocul unei autostrăzi fiindcă au fost nişte mici nereguli la condiţiile exproprierii. Şi tipul n-a cedat. Aşa cum nu cedează românii dacă nu văd toate documentele cu care trebuie să umble Garcea de la Rutieră la el, inclusiv avizul metrologic al radarului.

Când spunem că legea ne protejează, înţelegem că autorităţile care o aplică sunt formate din roboţi: apeşi pe butonul legal, iar dacă nu merge, pe butonul şpăgii. Dacă n-a mers nici aşa, pe butonul contestaţiei. După care facem Ctrl-Alt-Del şi intră justiţia, care e un fel de Task Manager.

Ceea ce e destul de departe de realitate.

Legile, sistemul fiscal, administraţia contează destul de puţin în viaţa socială obişnuită. Chestia care îi motivează pe românii noştri e ideea statutului social: să fii cea mai nobilă maimuţă din cârd. Cum spunea un comentac de-al lui Zoso: pentru relicvele comuniste e important să aibă un loc de muncă stabil, la care îi văd vecinii plecând în fiecare dimineaţă la 8, salariul e o problemă secundară. Sau, când e întrebată la instanţă, relicva să poată spune ca Simona Sensual: sunt un cetăţean paşnic cu un loc de muncă stabil. Fiecare lucru pe care îl faci într-o societate represivă ca a noastră, de la sex până la arhitectura casei, trebuie să fie conformist. Să comunice non-verbal privitorilor calitatea de cetăţean nobil şi respectabil. Nobil, respectabil, abstinent şi virgin ca la Ministerul Educaţiei Naţionale.

Aşa încât sunt cam greu de înghiţit pentru publicul obişnuit ideea de a avea rubrica din CV în care ar scrie „perioada xxxx – xxxx,  escortă”, sau oferta de loc de muncă „servicii erotice” de la ANOFM. E o activitate ca oricare alta, pentru roboţi. Când nu e vorba de roboţi, legile, hotărârile, ordonanţele şi normele de aplicare nu fac mare brânză. Nici mama legilor, care, potrivit proverbului strămoşesc, e mereu gravidă, nu poate înlătura caracterul de monştri subumani dezgustători atribuit în cultura populară practicantelor celei mai vechi activităţi din lume. Din pricina asta, angajatorii, profesorii, poliţiştii, Fiscul sau presa şi comentacii ei înţeleg activităţile la orizontală un pic diferit faţă de oricare altă activitate. Indiferent cât de legale ar fi. La fel de legale ca etnobotanicele.

Un elev de-al lui Caragiale spune către profesor: „Tata a zis că să-i spui de câte ori ne baţi sau tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră.” În ultimii 120 de ani, s-a vorbit şi la Cameră, şi la Guvern, şi la Ministerul Educaţiei, şi la Inspectorat, de către toţi fraierii, de la demnitar la opincă. Dar elevul a rămas la fel de bătut, tras de ureche, luat cu rigla la palmă şi în cele din urmă, luat şi de păr şi dat cu capul de tablă. Conform obiceiului pământului.

De unde se vede că oamenii legii vorbesc, cum ar fi zis Marin Preda, mai mult ca să facă praf.

Dorel Juan, macho de Dâmboviţa

19 Iulie 2013 18 comentarii

Viteazul Dorel al nostru este după cum o spune el însuşi foarte potent şi viril, un adevărat macho. E bine să îl crezi pe cuvânt. Altfel va ţine să o demonstreze fluierând după orice femeie între 12 şi 112 ani, de la înălţimea schelei pe care îşi antrenează muşchii 10 ore pe zi ridicând saci de ciment.

Eu una aş fi mai puţin tentată să îl cred… fiindcă după ce ai fost prins de prea multe ori cu minciuna când îţi povesteşti isprăvile vânătoreşti şi pescăreşti, parcă nu mai eşti foarte credibil.

Ceva mă face să bănuiesc că nici crapul pe care l-ai prins astă vară nu era Monstrul din Loch Ness. Nici de ursul carpatin n-ai scăpat făcând pe mortul. Aşa încât atunci când povesteşti că ai pus-o toată noaptea cu o moldoveancă-fierbinte-90-60-90-blondă-ca-păpuşa-Barbie sunt şanse foarte mari ca tipa în cauză să nu fi fost nici amantă, nici curvă, nici escortă ci să fi fost doar o combinaţie între mâna dreaptă şi o poză de pe un site porno.

Ori de câte ori Dorel începe cu poveştile lui vânător… erotice pe forum sau la o bere la terasă şi oricâte pretenţii de realism ar avea, după primul paragraf o dă în scenarii de film porno.

1. În prima fază, a făcut sex ora… deep-throat, DT, încercări de DT, accente de DT, oral adânc, sau, mai pe româneşte fiindcă Dorel e patriot, a băgat-o până în gât, sau a adus-o cu nasul până la buric.

Nu are cum să fi făcut toate astea, fiindcă e tehnic imposibil ca o femeie să fi făcut aşa ceva dacă nu e înghiţitoare de săbii de la circ, şi până acum nu s-a aflat ca vreo tipă de la Circul Globus să fie în branşa cu „anunţuri pentru domnii generoşi”. Marea majoritate a scenelor porno cu aşa ceva sunt simulate, făcute să pară aşa datorită unghiului din care sunt filmate. Cine nu crede, să încerce singur, în faţa oglinzii, cu o banană, poate câştigă un Darwin Award.

2. În a doua fază a meciului său la orizontală, Dorel a dat la buci ca surdu-n tobe, în toate poziţiile – poate dacă el e unul din cei care trag în jos media naţională de 12,73 cm, iar Marghioliţa lui Dorel e imigrantă africană. Altfel ar fi venit de mult SMURDul după viteazul nostru cuplu, gata să trateze o ruptură de perineu sau ceva mai grav.

3. Pentru Dorel, timpul se dilată şi se contractă după voie, de parcă ar avea puteri supranaturale. Întotdeauna o repriză a meciului trebuie să dureze minim 30-40 de minute, dar să poată juca 2 reprize într-o oră, fără pauză. (Mă rog, ca reprizele să dureze atât ar trebui şi ca Dorel să fie capabil de mari eforturi de voinţă şi să aibă un autocontrol perfect, ori rromânii noştri n-au autocontrol nici în alte împrejurări…)

4. Singura metodă de comunicare a lui Dorel în pat e cea de pe vremea lui Homo erectus, adică prin gemete (deşi de la Dorel ne aşteptam la grohăit şi guiţat). Întotdeauna partenera trebuie să geamă, sau să facă alte zgomote, ca să îl convingă pe Dorel că îşi face bine datoria. Dacă nu îl aud vecinii de la 3 etaje mai jos, nu e satisfăcut – chiar dacă e conştient că tipa se preface şi că nu are cum să dea prea multă atenţie acţiunii dacă e ocupată cu vocalizele.

Dorele, mai taie din peni… coada vulpii, că nu ţine.