D-ale României de ieri şi de azi · De ce iubim femeile · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Cine vrea, poate, chiar și fără Viagra

Ați auzit de comuna Petriș din județul Arad? Nici eu. Probabil nici Raoul Weiss de la Cluj, cel cu ultima (ne)civilizație țărănească și mioritică din Europa.

Din moment ce nimeni n-a auzit de ea, comuna nu se remarcă prin nimic. E o comună tipică pentru județele Arad, Timiș și Hunedoara: are tot ce îi trebuie, până și un sfert din populație neoprotestantă (penticostali și baptiști). Adică la fiecare 3 redneci românești are un redneck adevărat, de la mama lui.

Uite că în comuna tipică s-a întâmplat ceva atipic. Adică în 2016 au ales-o primăriță pe Irina Onescu. Care avea 31 de ani la alegeri, e necăsătorită, are părul roz, tatuaj pe spate, e absolventă de Jurnalism și lucrase la MTV România, e bucureșteancă de baștină cu casă de vacanță în comună și are Mini Cooper. Nu Mini Cooper modern, ci din 2005. Modelul magic de Mini Cooper: în 2006 se transforma peste noapte în zebră chioară de-un far, dacă îl lăsai într-o parcare. El fiind cel norocos. Stăpâna Mini-ului risca să fie trântită pe jos în fața Cotrocenilor, bătută cu picioarele şi cu hainele rupte. Dacă nu era violată noaptea în scara blocului. Sau pe maidanul satului, în grup.

Niște români verzi cam regretă că 2016 nu e 2006.

primarita-roz

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

De ce nu sărbătorim Halloweenul

o-imbratisare-calda

Bianca Drăguşanu nu sărbătoreşte Halloweenul. Se spune că o româncă adevărată, după ce s-a fript cândva cu Halloweenul, suflă şi-n iaurt.

Drept consolare, o îmbrăţişăm cu multă dragoste şi căldură pe Bianca Drăguşanu.

De ce iubim femeile · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Burka să trăiască, fără număr!

636069392059438837-advertisement-for-mariah-cary-at-orange-county-airport-courtesy-of-the-airport

Cu puţină vreme în urmă, nişte americani s-au uitat la Mariah Carey în poza de mai sus, i-a atenţionat şeful să scoată mâna din pantaloni şi s-o ţină pe masă, după aceea s-au mai uitat o dată. După care au hotărât că aşa ceva e ruşinos, nepotrivit cu regulile Coranului şi nu poate apărea pe panourile publicitare din aeroporturi. Sau poate, dar nu pe aeroporturile din Burbank-Glendale-Pasadena, ci doar în alte state mai Trump…etiste decât Hilara Californie.

S-au mai gândit puţin şi au hotărât că până la urmă poate, dacă apare altceva în poză. Ei n-au spus nu, n-au interzis, şi nici măcar nu au intervenit în conţinut. Sunt la fel de nevinovaţi ca Preafericitul Colectivel al nostru, care nu s-ar atinge de o muscă. Doar i-ar pune foc. Muştei. Să-i pună lui Mariah Carey foc e cam greu chiar şi pentru el.

D-ale Bucureştiului · Droguri · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele

Capitalismul pe doi lei

La un moment dat, se iscase printre românii verzi epidemia corporatismului.

Asta nu era o noutate. Înainte de 2010, era invazie de agenţi de vânzări. Mai rea decât una de gândaci de bucătărie. Fiindcă de gândacii de bucătărie mai poţi scăpa după o doză bună de spray pe lângă ghenele din care se hrănesc. Un agent de vânzări cu maşină inscripţionată e atât de fomist încât continuă să se hrănească nepăsător, în ciuda sprayului.

Corporatiştii, cică, se hrănesc ceva mai bine din hazn… serviciul de bază. Deşi Caţavencii au aflat că în corporaţii de-abia scoţi salariul mediu pe economie, poate ceva mai mult, doar că e ambalat frumos și, câteodată, de-a dreptul atrăgător. La şaormăria din colţ probabil ar fi avut parte de un câştig apropiat. Plus sacoşele pe care angajatul român ştie să şi le umple până la sfârşitul zilei.

Aşa încât, spre deosebire de şaormării, prin companiile de la noi s-au răspândit obiceiurile Oliviei Steer. Cunoscută şi ca Activia Ştir. Se mănâncă în primul rând frunze. Încât proverbul strămoşesc s-a adaptat la vremurile moderne: un corporatist taie colegilor frunză.

Cândva, nişte viitoare corporatiste foarte studioase plesneau de aroganţă precum pepenii răscopţi. Umblau cu nasul atât de sus încât zbura MiG-21 pe lângă el. Însă din câte au dovedit vechii noştri prieteni Facebook şi LinkedIn, foarte puţine din rândul lor şi-au construit în ultimii 15 ani o carieră care să le ducă mai sus de salariul mediu net.

Dar aroganţa a rămas. Nu mai poţi da prin vreo clădire de sticlă cu climatizare de frica lor; tratează lumea de parcă orice solicitant ar fi sluga lor şi se aşteaptă să le lustruieşti pantofiorii de 90 de lei de la reduceri. Asta, în cazul ipotetic în care ai purta cravată de mătase, iPhone şi ceas elveţian. Atâta ţi-ar trebui, să vii la ghişeele lor în bermude; te-ai putea trezi că îţi pune una din ele mătura într-o mână şi mopul în cealaltă.

La corporatiste nu e important venitul. Dacă ar ţine cu adevărat să dobândească bani sau bunuri materiale, ar face altceva. Vânzătoare, asistente medicale, cofetărese, escorte.

O corporatistă foarte drăguţă (lucru rar în această branşă de scorpii înţepate) care semăna cu Dita Von Teese venise odată dintr-un oraş de provincie să lucreze la o bancă. Unde nu era mulţumită nici de salariu, nici de chiria apartamentului în care stătea. De metroul aglomerat dimineaţa nici nu mai vorbim. Iar în privinţa relaţiilor sociale sau erotice, fata era cam din secolul XIX.

Şi atunci ce căuta aici? …A spus-o cu guriţa ei: „cu ASEul făcut, acasă nu aş fi putut să fiu decât maxim funcţionară la primărie, pe 1200 de lei. Şi asta dacă aveam noroc să intru acolo, peste bariera pilelor.”

E uşor să râzi când afli cum sunt spălaţi pe creier cu faptul că au privilegiul de a munci ca o vită de jug pentru o multinațională. Ei cred în asta, fiindcă ştiu nişte lucruri mai greu de înţeles la prima vedere. Faptul că are mai multă importanţă în ochii „celor de-acasă” o legitimaţie cu un titlu pompos şi absurd în romgleză. Sau posibilitatea de a te căsători cu un alt corporatist şi nu cu Dorel de pe basculantă.

Aşa se întrebau cândva Freakonomicii Levitt şi Dubner de ce golanii de cartier îşi riscă în fiecare zi capul vânzând bile de heroină la colţ de stradă, pentru mai puţini bani decât ia un prăjitor de cartofi la McDonald’s.

Crize · Droguri · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

Român şi neliniştit

D-ale Bucureştiului · De ce iubim femeile · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

D-ale Simonei Sensual

sensual

  • Criza financiară a apărut când a luat Simona Sensual un credit.
  • Simona Sensual a înghiţit odată un borcan de somnifere. Au făcut-o să clipească.
  • Simona Sensual donează regulat sânge la Crucea Roşie. O dată pe lună, timp de 3-4 zile.
  • Simona Sensual e foarte modestă, dar recunoaşte că este a 8-a minune a lumii.
  • Într-o zi, o viperă a muşcat-o pe Simona Sensual de un sfârc. După 2 săptămâni de chinuri, vipera a murit.
  • Când se înfurie, Simona Sensual trânteşte uşile rotative.
  • Simona Sensual are sabie cu lunetă şi grenadă cu infraroşu.
  • Simona Sensual a jucat ruleta rusească, folosind o armă automată. Şi a câştigat.
  • Când Simona Sensual taie ceapă, nu plânge ea, ci ceapa.
  • Simona Sensual a reuşit să numere până la infinit.
  • Simona Sensual îşi petrece verile la mare, fiindcă s-a săturat de mică.
  • Simona Sensual a aruncat bumerangul şi acesta nu s-a mai întors.
  • Simona Sensual poate să doboare două pietre cu o singură păsărică.