Archive

Posts Tagged ‘geeks’

Nobilele idealuri ale capitalismului

5 Mai 2017 4 comentarii

Motto: ”Noi am trăit în mizerie, iar mizeria se vede, știți unde?, pe culoarea tenului, pe dinți, pe gingii, pe ținuta omului. Omul care trăiește în mizerie și care nu are speranță se încovoaie, se chircește” – Horia Roman Patapievici

nutty-professor

Un anume domn Horia R. Patapievici declamă, umflându-și pieptul: ”EU!? Eu sunt foarte pro-capitalist!”. Chiar Generația PRO Capitalist. Într-o lume în care suntem contaminați de socialism. Ceea ce îl face un fel de Rambo (I) capitalist. Încrucișat cu A.S.I.A. și Andreea Esca.

Cu o mică-mică precizare: Rambo (I) al nostru, mânuind laserul ca un Jedi, a făcut cea mai mare parte a vieții o singură meserie. La catedră.

Cam suspect, nu?

Eroul capitalismului ieșind, cu laserul în mână, din cea mai comunistă categorie socială. Aceea a catedrei și bățului de arătat la tablă. Talibanii comunismului, oricând gata să latre. Nu și să muște. Asta era sarcina murdară pe care o lăsau negrilor. Nu celor de plantație, ci minerilor.

După ce a trecut el însuși prin malaxorul mineresc, s-a lămurit omul nostru. Le-a văzut feţele patibulare, ochii mohorâţi, maxilarele încrâncenate și trăsăturile rudimentare. Atât de bine încât ai fi zis, atunci când scria asta, în 1996, că s-a apucat să traducă din Tolkien și să scrie reclame la Warcraft II.

Acum, cică toți avem un egal drept de a revendica demnitatea noastră. În lumea economiei libere.

Acum. În 1990 și 1991 nu îl aveam, domnilor foști tovarăși profesori.

Nici măcar în 1995, când au început să se răspândească și la noi calculatoarele. 486DX4. Cu 4 MB RAM. A fost nevoie de încă vreo câțiva ani, ca să se răspândească și rețelele de cartier. Abia atunci s-a mai crăpat și edificiul presei centralizate și a început să circule în rândul populației civile ideea că te mai poți informa și singur, nu trebuie să stai cu gura căscată la propagandă. Sau la dom’ profesor. Diferențe prea mari nu erau între modul cum vorbea Ceaușescu la tribună și cel în care vorbea și se purta profu’ la catedră.

Off… şcoala mea!

26 Septembrie 2016 14 comentarii

La un moment dat, două vedete de la noi au decis că şcoala noastră de stat le cam pute. Şi nu numai fiindcă femeile de serviciu fac economie la detergent mai ceva ca la Hexi Pharma. Aşa încât vedeta care arăta ca o Cenuşăreasă şi-a retras puiul de vedetă de la şcoala de corn şi lapte. L-a trecut pe regim casnic de ceaiuri şi mâncare bio.

Cum era şi de aşteptat, publicul blocurilor gri a luat-o razna la ideea că mica vedetă nu mai are parte de castanele regulamentare şi nici de furtişagul banilor de buzunar la şcoala de cartier. Unii vor s-o socializeze, alţii să n-o socializeze şi alţii s-o educe sexual. Unii n-au dotările necesare pentru predarea materiilor ca matematica, fizica, chimia sau biologia unui elev in ciclul secundar, iar alţii îşi imaginează că şcoala are prea multe.

laboratoru-lu-dexter.jpg

Când e vorba de dotări, artificiale ca ale Biancăi Drăguşanu, experienţa şcolilor de cartier ne face cam suspicioşi. Atunci când ştim cum laboratoarele construite cu mari eforturi şi cheltuieli în şcoli au fost încuiate în anii 1980 şi 1990 şi rar s-a mai făcut vreo oră acolo. Sau cum toate obiectele folosite în mici experimente pentru copii (de la Mecano la machete ale ceasurilor, spre exemplu) au dispărut în anii 1980 şi nu au reapărut în magazine decât mult mai târziu, după 2000.

Poate că adevăratul scop al şcolii nu era să te înveţe ceva, şi cu atât mai puţin să te înveţe cu ajutorul laboratoarelor. Poate că adevăratul ei scop era să nu te înveţe nimic. Sau, mai bine zis, să te împiedice să înveţi ceva. Să ţi se dea peste mână când citeşti prea mult. Să te pună să reciţi un text ca pe o poezie, fără să intereseze pe nimeni dacă înveţi ceva din el.

„Ţi-ai întrebat copilul el cum ar vrea să învețe?” – cu mica precizare că tocmai asta nu trebuie să se întâmple. În primul rând fiindcă se presupune că elevul nu vrea şi nu trebuie să înveţe. Şi în al doilea rând fiindcă un copil nu trebuie niciodată întrebat nimic. Ca să nu aibă impresia că el ştie ceva şi are ceva de spus.

Experimentele de laborator nu prea dădeau bine. Erau anormale şi anticonservatoare. Semănau prea mult a joacă, a activitate distractivă. Dădeau idei periculoase. Afectau stabilitatea socială. Creau discuţii neplăcute între elevi. Sau între elevi şi profesori. Sau între profesori şi păsărelele din capetele lor.

homosexualul-studios.jpg

Poate că nici elevii nu înţelegeau prea bine cu ce căcat deranjau atât de mult orele lor în laborator. Şi nici ce era atât de anormal în faptul că mai pomeneau, de faţă cu părinţii, bunicii şi vecina Măriuţa, câte un mic experiment făcut la fizică sau chimie.

Aparent, cu nimic… doar că o oră de laborator is sooo gay!

gheiu-in-laborator

Pacific Roman… Rim

26 Noiembrie 2014 4 comentarii

Motto: To fight monsters, we created monsters of our own.

Pacific-Rim-Der-gewahlte-Jager”Pacific Rim înseamnă o combinaţie între o idee bună şi scene de luptă pompate cu efecte speciale extrem de bune, care rulează frumos şi ordonat” – aiurea

„povestea filmului este construită în grabă şi este neverosimilă” – evident, dragă Watson.

„Magnific, o capodoperă a ceea ce înseamnă monster movie” – când o zbura porcu’

Pacific Rim nu e totuna cu Transformers, după cum nu are din Godzilla decît monştrii, şi nici nu e sâmburele unei industrii de monştri şi eroi pentru generaţia nouă de copii, după cum spunea un băiat.

Ar fi fost toate astea dacă se limita la monştri şi roboţi uriaşi. Atunci ar fi avut publicul lui Cartoon Network un motiv de ronţăit popcorn în 3D. Motivul e în 3D, nu popcornul.


 
Got it, bro?

Să zicem că eşti genul de personaj căruia îi plac excesiv computerele, istoria militară, tehnologia, armele, internetul, maşinile… fiarele. Atât de mult încât preferi compania lor celei a doreilor şi cocalarilor din jur. Asta are însă şi consecinţe, mai puţin plăcute. Începând cu raţia de flegme şi castane care ţi-e destinată.

Ai vrea să răspunzi cu aceeaşi monedă. Să rupi gura târgului. Poate chiar la propriu, deşi e cam greu. Nici Mike Tyson n-a reuşit să rupă gura târgului la propriu fără să treacă niţel pe la duşurile unde scapi săpunul.

Dar dacă ai putea face asta? Dacă ar exista un obiect, o maşinărie, o formulă magică, un secret care să te facă să dobori totul în calea ta? Şi dacă există, se poate afla ce e acela, dobândi, cumpăra, fabrica sau fura? (Cam aşa s-a întrebat cu vreo 20 de ani în urmă Omul Care A Furat Un Tanc.)

Imaginează-ţi senzaţia.

Când eşti într-un Jaeger, te poţi lupta cu uraganul şi câştiga.

Când eşti în BMW, poţi să ţi-o tragi cu 2 gagici minore cărora nu le ştii nici măcar numele.

Pacific Rim nu e SF. E o formă extremă de pornografie. Geek porn.

in-viata-e-altfel

Geek Of All Trades

7 Octombrie 2014 6 comentarii

Motto: A geeky guy was going to buy a fridge. He chose a small one, barely bigger than an Xbox, and he was already planning how to fit it inside furniture and how to stack juices, beer and snacks into it. The saleswoman, an older lady, asked rather puzzled: „Isn’t it just a bit too small? How are you going to fit raw food inside, for when you cook?”

mini-fridge

What Is A Geek?

A computer scientist. A master mechanic. A brilliant mathematician. An art expert. A sci-fi reader who even tried to write himself or herself a few stories. A champion gamer. A history buff.

At least nowadays.

The original meaning of the geek (incidentally, at the time, the word geek applied only to a male…) has been an eccentric carnival freak show performer, who ate glass and bit the heads of living chicken. What most people disregard is the fact this was the only dictionary meaning of the word, as late as 1976. Less than two generations back. At the human history scale, yesterday. The computer or engineering geek raised to wealth and power is a modern invention.

As late as 2006, the geek was „a bright young man turned inward, poorly socialized, who felt so little kinship with his own planet that he routinely traveled to the ones invented by his favorite authors, who thought of that secret, dreamy place his computer took him to as cyberspace—somewhere exciting, a place more real than his own life, a land he could conquer, not a drab teenager’s room in his parents’ house”.

Emphasis is mine. In the dull job market post-crisis, people outline the bright intelligence, computer talent, devotion to his work and school, for these are the things which make people usefully employed and fed. You bully the geeks until you work for one. You bash them until you’re patching the tires for their Porsches.

But even as the guy (see above, a bright young man…) pushes himself through school and work, these change little of the fact he is still a geek.

Do You Believe In Yourself?…

Tony RobbinsOne can easily learn sciences and crafts. It’s a matter of self-discipline, far more important than intelligence or talent. There are people who changed career plenty of times in their lives. Went to school as late as early retirement age. Trained madly in sports and games. Theodore Roosevelt himself, the archetype of machismo, built himself brick by brick from a gangly youth afflicted with asthma to the war hero and President. Who graduated from Harvard and Columbia and published his first historical treatise when he was 24. The motivational speakers post-1980 bombard us day by day with examples of hard work raised from the bottom. Their trade flourishes as long as people are seeking to raise themselves to higher station in life, to earn and spend, save and invest, learn and work, read and improve. Earlier in human history people who were born low stood low, now they strive upwards.

…You’re Wrong

Training only gives you mastery in technical matters, from sports to astrophysics. Matters where the rules are both clearly defined and consistent. There is a set of movements one does in football, a number of rules and formulas in maths, a set of rules in engineering and others in fencing or baseball. Practice and study do the rest, thousands of hours spent. Hours during which the geek can retreat from the outside world in a world of people like himself, work or club mates.

Do you say geeks run only in the field of computers, as Hollyweird taught you? You’d be surprised to meet a geeky guy who earned the black belt in karate. Or who turned himself into a master mountaineer, able to spend the night on Everest. Or who can teach lessons in sex to porn actors. What can stop him from training? Can you compete with him, when he invested a truckload of money and time into training? Would you do the same effort? Most likely not.

But, as a guy who learned the human nature by knife, bullet and fist on his own skin used to say, just because the geek achieves brilliant results and surrounds himself with a small group of like-minded people doesn’t mean he isn’t still dysfunctional.

Training gives you skills and crafts. It’s a bit less successful into teaching you how to be human.

As the basketball coaches used to say „you can’t teach someone how to be 7 ft tall”.

A poorly socialized guy may get the technical stuff right. And yet there are some other details which still betray him as …a bit off. He is only half there. He may say perfectly rational things about his passion and his handiwork. A lifetime of bullying taught him how to hide the real motivations behind. But being poorly socialized, he can’t hide them 100%. Even as there are some people who teach you how to understand the world around by reading cues, this is still a bit useless when the geek’s mind processes the cues differently from the everyman. Talking to them gives the annoying feeling they are a different species, one who plays a role to fit in. They are more like someone who learned a lot about sex by watching porn for years… or they even did just that, but they are ashamed to tell. (And their attitude tells it better than words. Their movements are nearly perfectly timed, their flexibility is good, muscle development nice, they are usually very gentle and polite. Too good. The fact they are never spontaneous in regards to sex, not even when they’re wrong, is a bit unsettling. Especially for a woman.)

You know, when you’re about to decorate your home, the choice of materials may be right, just as craftsmanship. But the guest, even better when the guest is female, may ask some other unpleasant questions. She may be put off by the fact you have absolutely no family photo around. Or by seeing that your computer is the only object carefully and meticulously dusted. Or by the fact you have no visible fridge for when you need to cook. Don’t you ever cook?