Archive

Posts Tagged ‘hip-hop’

Street Heroes 2012

25 August 2012 1 comentariu

Senzaţii tari la 40 de grade la umbră (presupunând că ai fi găsit vreun loc în care să fie umbră) fiindcă gradelor din plin soare nici nu li se mai ştie numărul, cu Burn, Aqua Carpatica, praful de Bucureşti, gazonul lui conu’ Oprescu, băieţii şi fetele de la Street Heroes şi Grasu XXL, dar pe el nu l-am aşteptat până la sfârşit, că şi-a pierdut 50% din haz când am auzit că vine fără Laura Andreşan:

De aici încolo a fost o repriză de bicycle porn care l-ar fi adus rapid la orgasm pe Remus Cernea şi l-ar fi făcut pe Magor Csibi să urle ca Tarzan cu un ardei iute în fund:

Undeva pe aici am început să văd dublu, apoi cvadruplu şi în cele din urmă sextuplu din pricina căldurii, deci am hotărât că se cere un Red Bull mare. Burn, mai ales când a stat în soare, seamănă cam prea bine a Cico de pe vremea lu’ ăla, Răposatu’ care putrezeşte la Ghencea.

Bancurile zilei

10 Octombrie 2011 Lasă un comentariu

Urban Streetz Winnie the Pooh rapper

De ce rapperii nu pot ajunge în Formula 1?

N-au reuşit încă să îşi pună casca invers.

 

Cum împiedici un rapper să ţopăie pe masă?

Dai cu lipici pe tavan.

 

De ce un rapper adevărat nu poate merge cu bicicleta?

Mai întâi scoate lanţul şi-l agaţă la gât.

 

Ştiţi cine a inventat break-dance-ul?

Un rapper care voia să fure nişte jante cromate de pe o maşină în mers.

 

Erau cândva 4 rapperi într-un Ursuleţ roz-metalizat cu spinnere cromate la semafor, cu 50Cent urlând în boxe şi neoanele clipind verde-albastru-violet pe dedesubt, când apare Bendeac călare pe scuter, trage lângă ei şi urlă ca să se facă auzit: „Aia e muzică? O zdrăngăneală de rahat! Negrotei împuţiţi fără şcoală!!!”

Ei, uitându-se unul la altul: „Ne-a zis negrotei? Ce cool!”

 

Mergea o trupă rap cu trenul şi la graniţă intră doi poliţişti în compartiment şi întreabă: „Arme? Valută? Droguri?”

Unul dintre rapperi: „Nu, mulţumesc. O cafea, te rog.”

Rapperii noştri la fel de inteligenţi ca noi

9 Octombrie 2011 2 comentarii

Tudor Sişu, cândva renumit prin cariera lui cu „La Familia”, a fost prins şi dus să-şi execute pedeapsa primită pentru deţinere de droguri. Dacă presa ar mai conţine şi altceva decât ultimele isprăvi vitejeşti ale maneliştilor, publicul ar fi ştiut şi că nu e prima dată, fiindcă omul nostru a mai trecut prin spatele gratiilor în 2003-2005 (condamnat pentru deţinere de droguri) şi 2006-2007 (arest), tot cu de-ale prafurilor, pastilelor, seringilor şi altor chestii care se bagă în venă, în nas şi în alte locuri, fiindcă imaginaţia producătorilor de droguri nu e limitată.

Cu toată părerea de rău pentru el, omul nostru e în acelaşi timp prea modern şi prea demodat, cu fundul în două luntri, precum Indignados de la Madrid. Explozia hip-hopului la noi a avut loc în 1996-1999, într-o epocă la fel de noir de parcă ar fi fost un scenariu al lui Raymond Chandler filmat de regizorul lui Robocop, în care convieţuiau, mai paşnic sau cu mai multe ciocniri, după cum le era norocul, BMWul Ursuleţ cu chioşculeţele jegoase, uzinele comuniste cu Blue Ridge şi MBL Computers, televizorul Telecolor cu laptopul şi Adrian Năstase cu Radu Vasile. Numai în paradoxala epocă în care PNŢCD stătea la butoane şi Miron Cozma dicta de la Cozia era posibil să te ridici dintre blocurile gri (adică acolo unde stau tomberoanele, în spatele blocurilor gri) şi să vinzi cu zecile de mii CDuri, la fel de rare şi de scumpe ca aparatele care le citeau …în liceele de vază din Bucureşti. Sau să-l imiţi pe 2Pac pe culoarele unei facultăţi private. La care ai venit, cum e şi natural, cu Ursuleţul tău. Sau cu Golf I.

La finalul lui 1999-începutul lui 2000 a urmat căderea. În exact acelaşi moment ca şi explozia manelelor, care până atunci erau cântate doar de lăutarii de restaurant şi la Miss Piranda, iar din acel moment au invadat mass-media “oficială” – televiziunile şi spectacolele mari organizate cu investiţii masive. (Dacă îşi închipuie cineva că asta se putea face fără sponsori, fără bani, fără intervenţia mogulilor TV, aceiaşi moguli ca şi cei de acum, probabil încă mai crede în Moş Crăciun şi în Zâna cea Bună.)

În lumea tricourilor roz şi a manelelor, e cam greu să mai fi hip-hopper, în afară de cazul în care joci  totul pe o carte. Şi din acest motiv, închisoarea e la fel de necesară pentru Sişu, oricât de rea ar fi, precum e aerul, în momentul în care faima lui se dusese la fund ca o piatră. Doar se ştie că mulţi poeţi şi prozatori de renume au făcut carieră abia după ce s-au întors de la război.