Archive

Posts Tagged ‘iarba’

Stai, că trage bloggăru’!

19 Noiembrie 2012 50 comentarii

Bloggeriţă româncă înfuriată, fugiţi cât mai puteţi!

Fiindcă orice rromân verde (la figură, ca un biciclist olandez care a tras prea multă iarbă şi se împleticeşte spre budă) e mare fan al fosilei vii numită popular Comisarul Moldovan, una din dorinţele sale manifestată de câte ori trece printr-un cartier mai rău famat e să aibă pistol, ca americanii. Nu că i-ar fi prea util, cu ceva vreme în urmă alt rromân verde într-un cartier rău famat a zis că pistolul e prea mic pentru un Superman ca el şi a folosit 1500 kg de fier ca pe o bâtă, dar tot nu i-a folosit la nimic, maşina a ajuns epavă şi el şi-a luat vreo 6 ani acolo unde e şi Adrian Născase.

Cum bloggerii noştri crescuţi în patria cu IQ mediu de 94 sclipesc de inteligenţă de parcă i-ar lumina cineva cu lanterna în ureche şi sunt viteji după război, pun şi ei mâna pe arma pe care o au la îndemână, adică părerea, şi începă să dea cu părerea în dreapta şi-n stânga.

Exemplu nr. 1, viteazul veteran al Armatei Române Arhi:

„În rromânia nu ai voie să ai armă. Jucării cu aer comprimat, bile și alte porcării, pentru care poliția te verifică ți în fund, la care îți trebuie fișete pentru armă și separat pentru muniție, nu ai voie să le vinzi, trebuie să le donezi etc”

Exemplu nr. 2, şi mai viteazul blogger pasionat de arme de foc:

„Sunteti sau nu de acord cu detinerea armelor de foc (cu gloante, nu bile de cauciuc) de catre populatie? Nu ma refer la modul ca sa se dea la tot omul cate una, sa ajunga pentru toti. Tot cu permis sa o poti lua, tot cu testari psihologice, etc” (cititorii lui, aşa de viteji încât se ascund sub pat: nu, de ce să aibă toţi nebunii, ne împuşcă-n trafic, se omoară toţi între ei, nu, nu, nuuuu, nuuuuuuuu!..)

N-or fi ei de acord cu deţinerea armelor de foc, dar nu ar strica să te documentezi un pic înainte de a vorbi şi să afli că autorităţile sunt de acord tocmai cu acest lucru, şi chiar în momentul de faţă.

Mai precis, Legea 295/2004 actualizată prin Legea 117/2011 reglementează regimul armelor de foc care pot fi deţinute în proprietate de populaţie:

Art. 6 – Condiţii generale privind deţinerea armelor

(1) Orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege are dreptul să deţină la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru arme şi muniţii.

Cine sunt persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege?

Art. 34 – Persoanele incluse într-un program de protecţie a martorilor pot păstra, purta şi folosi armele înscrise în permisul de armă numai în condiţiile stabilite în protocolul de protecţie, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 31-33.

Art. 35 – Dreptul de a purta şi folosi armele de vânătoare se acordă, în condiţiile prezentei legi, persoanelor care deţin permis de vânătoare eliberat de autorităţile române.

Art. 39(1) Dreptul de a purta şi folosi arme de tir se acordă, în condiţiile prezentei legi, numai sportivilor de tir categoria I ori membri ai loturilor naţionale sau olimpice, pe perioada cât sunt în activitate, precum şi antrenorilor şi instructorilor în poligonul de tragere.

Art. 41 – Condiţiile în care persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pot purta şi folosi arme letale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se stabilesc prin legile speciale care reglementează atribuţiile acestora.

Art. 43Colecţionarii de arme pot procura şi deţine, numai la locul unde se află colecţia de arme, cel mult 25 de cartuşe cu proiectil şi 50 de cartuşe fără proiectil, pentru o armă lungă sau pentru o armă scurtă dintre cele prevăzute la categoria B pct. 7 din anexă, proiectate până în anul 1945 inclusiv, în condiţiile prevăzute la art. 27 alin. (4)

Până acum am stabilit cine are dreptul să deţină arme letale, cu glonţ sau alice. (În cazul în care vrei să îţi iei tun Reşiţa de 75mm, poate că ar trebui să te gândeşti de mai multe ori dacă ai unde să-l ţii. Are câteva tone bune.)

Cine se poate apăra cu arma de foc? În afară de persoanele care sunt prevăzute de art. 34 şi art. 41, care au implicit acest drept?

Art. 372) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), armele de vânătoare pot fi folosite şi în caz de legitimă apărare, stare de necesitate ori caz fortuit, în condiţiile legii.

Art. 27(4) Titularii dreptului de deţinere pot folosi o armă dintre cele deţinute, menţionată în mod expres în permisul de armă, numai în locul unde se află arma deţinută sau colecţia, în caz de legitimă apărare. În cazul în care titularul dreptului de deţinere a făcut uz de armă, are obligaţia să acţioneze în condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) şi (2).

În concluzie, dragă cititorule, dacă ţii neapărat să fii purtător de puşcă sau carabină, nu te împiedică nimeni să parcurgi întreaga procedură legală pentru a deveni vânător (cazierul, înscrierea în asociaţie, stagiatura, examenul teoretic şi cel cu arma, analizele, cursul de arme de foc, al doilea examen teoretic şi cel cu arma, achiziţia puşcociului) sau pentru a deveni colecţionar de arme de foc. Dacă ţi-o permiţi. Nu numai din punct de vedere financiar, ci şi prin timpul pierdut, luni de zile. Nu există beneficii fără efort. Nici chiar dacă ai fi Simona Sensual,  până şi atunci ai de făcut multe eforturi la verticală şi orizontală.

Colecţia de arme de foc poate include orice armă lungă sau scurtă de interes istoric fabricată înainte de 1945 – vrei P 08 Parabellum? Colt M1911? P38? Mauser 98? Mosin-Nagant M1891/30? MG-42? Ciubucul tău. Cât timp arma se află în casă, eşti în regulă cu legea. Mai complicat e atunci când vrei să tragi cu ea, fiindcă arma de colecţie, spre deosebire de cea de vânătoare, este înscrisă în permisul de tip A (deţinere) şi poate fi deplasată la poligon numai cu autorizaţie de la AEST. În timp ce pentru arma de vânătoare se acordă dreptul de port şi folosire (permis tip B). Şi cu mica precizare că perechea de coaie în plus care îţi creşte când te-ai văzut cu Coltul .45 în fişet e a Dracului de scumpă. Un Colt M1911 care a aparţinut Armatei SUA se vinde cu 900-1300 USD, fără taxe şi transport. Cel mai ieftin P 08 capabil încă să tragă te costă cel puţin 3000 USD. Unul cu ţeavă lungă, modelul pentru artilerie, te duce uşor la 5500-6000 USD. S-ar putea să fie nevoie să îţi vinzi Bemveul cu tuning stil coteţ, în cazul ipotetic şi improbabil în care îţi dă cineva 6000 USD pe el.

Aşa încât, dacă nici măcar procedura legală necesară pentru a deveni vânător sau colecţionar nu ţi-o permiţi, sau eşti prea leneş îngrămădit ca să faci o şcoală şi să dai nişte examene, poate că ar trebui să mai reflectezi niţeluş dacă e sigur pentru societate să ai o armă de foc fără examene şi analize. Poate îţi vine ideea să dormi cu ea încărcată şi dezasigurată sub pernă, şi puşcoacea se descarcă în căpăţâna ta. E o pierdere pentru Stat, îi scade cu o unitate forţa de muncă, numărul de contribuabili, numărul de votanţi…

De, şi pasiunea asta pentru armele de foc cu cheltuială şi efort se ţine.

Penibilii, iarba şi legalitatea

5 Decembrie 2011 Lasă un comentariu

În „ultimii 5 ani”, cum spunea conu’ Nelu Rânjilescu la Loviluţie, hobby-urile hipstăraşului de Centru Isteric au fost şi sunt în număr de 3, ca în Biblie: bicicleta, legalizarea „ierbii” şi smartphonele cu 4736235234390 de funcţii din care n-o poate folosi nici măcar pe cea de bază, vorbitul, fiindcă are nasul înfundat de la prea mult tras pe el. O simplă căutare cu Google după legalizare marijuana întoarce cam 88.000 de rezultate (ceea ce e destul de puţin relevant cât timp legalizarea prostituţiei întoarce 139.000 de rezultate, dar pentru hipsteri e inutilă oricum fiindcă nu-i interesează, au coaiele ajunse până-n gât de la prea mult mers pe bicicletă).

Bineînţeles, etnobotanistul nostru care visează la pufăitul legal de cuie o să înceapă să citeze articole fără număr, fără număr, ca fratele lui vitreg, manelistul, despre faptul că marijuana e inofensivă, că medicii specialişti au stabilit că produce pe o scară de la 1 la 5 o dependenţă mai slabă (de nota 2) decât a cafelei (de nota 3) şi că de prea multă cafea n-a murit nimeni, că e deja legalizată la olandezi şi cehi, că e mai puţin periculoasă decât alcoolul – fiindcă nu s-a auzit încă de vreun ţăran dintr-o provincie mai nord-estică să îşi taie vecinii cu toporul fiindcă era luat de la iarbă, în timp ce alcoolul de pufoaică…

Majoritatea argumentelor sunt 100% reale şi autorităţile din domeniu ale tuturor ţărilor mari o ştiu mai bine decât cititorul de Cancan, dar faptul că sunt reale nu le face mai relevante.

Marijuana nu este cu adevărat legală în nicio ţară din lume, aşa cum nici prostituţia nu e. Poate să fie tolerată legal – ceea ce înseamnă că autorităţile nu te pot băga la puşcărie dacă te prind cu unul sau mai multe jointuri în buzunar. Sau îţi dau o amendă simbolică. Sau poate fi decriminalizată, cu înţelesul că nu îţi aplică nimeni o sancţiune dacă o fumezi la tine acasă sau o serveşti la coffee-shop între nişte limite ale bunului simţ. Sau, ca şi în cazul prostituţiei la olandezi, belgieni sau austrieci, poate fi acoperită de o ficţiune juridică. În privinţa asta, nu o poate împiedica nimeni nici măcar într-un stat apăsat de moştenirea comunistă ca al nostru, cel mai prost avocat îţi găseşte în 5 minute 5 forme de acoperire legală pentru prostituţie, fără să facă măcar vreun efort.

 Legalitatea e cu totul altceva. În statele cu sisteme legale bazate pe Coduri Civile, cu drepturi şi obligaţii descrise cât mai precis, legalitatea sau ilegalitatea unui fenomen se bazează pe o interpretare cât mai apropiată de cea literală a legii. De asta majoritatea avocaţilor au ajuns subiect de bancuri prin faptul că invocă tot felul de chiţibuşuri legate de procedură, până la ultima virgulă, fiindcă altfel nu au cum să aibă câştig de cauză.

„A intra în legalitate” cu marijuana presupune mai multe lucruri, începând cu reglementări legale precise, ca şi în cazul producerii şi comercializării alcoolului, spre exemplu, autorizaţii emise de organele în drept, aplicarea de accize şi TVA, comercializarea cu bon fiscal şi factură în Plafar (deja pe mulţi îi bufneşte râsul la gândul că ar putea lua factură pentru 10 jointuri…) – dar mai presupune ceva, care face lucrurile să pară mai puţin roz: odată stabilit legal un drept, nu mai există niciun fel de restricţii în a-l practica. Nu ai cum să-l împiedici pe viteazul purtător de cravată să lase biroul şi să iasă „la un joint” în loc de „o cafea” sau „o pauză de ţigară”. Doar e legal, nu? Cum, îl împiedici să îşi exercite un drept legal? Chiar dacă limitezi consumul strict la un „coffee-shop”, nu poţi împiedica instalarea de coffee-shops în sediile firmelor şi instituţiilor de Stat, aşa cum există bufetele şi barurile acum. E suficient să fie convins un director sau preşedinte de instituţie să aprobe, şi la români convingerile ţin prea mult de grosimea plicului oferit.

prof-fumat

Legislaţia comunistă a fost mult mai liberală şi a acoperit mult mai puţine domenii ale vieţii sociale decât cea din zilele noastre, dar faptul era lipsit de importanţă fiindcă regimul nu conducea prin intermediul legii şi nici prin oamenii săi înarmaţi şi cu ochi albaştri. Avea el metode specifice şi slujitori devotaţi, la fiecare scară de bloc. (Şi azi sunt tot acolo, la fel de devotaţi cauzei.) Dacă „ăia dă la Loviluţie au murit” pentru un Stat de drept, în care negrul să fie negru şi albul alb, mai trebuie să accepţi şi dezavantajele lui – oricât s-ar da peste cap moşul comunist de scară de bloc ca să demonstreze că e negru, cât timp legea a decis că „e alb”, nu are cum să te împiedice să îi sufli fumul împuţit de marijuana exact în nas, râzând de basca lui mâncată de molii de parcă e cel mai amuzant lucru de pe lume.

„Abia astept sa fumez in fata profesorilor!” (Ei aşteaptă contrariul. Ghici al cui cuvânt are mai multă greutate în ochii autorităţilor? 🙂 )

Aventurile coanei Europa şi-ale mătuşii USA pe piaţa liberă

17 Septembrie 2011 Lasă un comentariu

16 septembrie: băieţii ăia deştepţi şi blonzi de la Nord s-au trezit într-o zi cu faţa la cearceaf, cum se întâmplă des piticilor cu multe fumuri (în cazul lor, de iarbă) în cap şi s-au răzbunat pe aderarea noastră la Schengen.

17 septembrie: printr-o coincidenţă extraordinară, de neanticipat şi pe care de fapt o aştepta toată lumea, Agenţia Naţională Fitosanitară descoperă că un transport olandez de plante, seminţe şi bulbi prezintă urme ale unei bacterii periculoase pentru sănătate (probabil datorită pericolului de schengenită acută în formă gravă şi contagioasă) , şi decide imediat blocarea la vamă a tuturor transporturilor de seminţe şi flori din Olanda. În acelaşi timp, în mod la fel de greu de anticipat (pentru cei care îşi folosesc capul doar ca suport pentru şapcă) ANAF şi ANPC dau iama într-un depozit cu mai multe zeci de tone de seminţe şi bulbi de flori din Olanda, procedând la verificări pentru depistarea unor substanţe dăunătoare oamenilor (probabil substanţa toxică E-2011-SCHENGEN).

Cel mai probabil vor urma verificări extrem de amănunţite la transporturile de fructe şi legume olandeze, care ar trebui să dureze cel puţin câteva săptămâni, fiindcă se ştie că aceste fructe şi legume sunt foarte rezistente şi nu se degradează în numai o săptămână.

De asemenea, nivelul foarte redus al Dunării ar trebui să determine restricţii de navigaţie pentru vasele sub pavilion olandez, în interesul siguranţei. În special pentru cele care transportă produse perisabile. Preferabil asigurate la ING.

Şi că tot vorbim de ING, parcă se aude că reţelele de calculatoare ale ING şi ABN AMRO sunt infectate cu virusul extrem de agresiv şi periculos Win32.Worm.Schengen.2011, astfel încât e prudent să fie întrerupte operaţiunile până la intervenţia specialiştilor. Cam vreo săptămână, aşa.

Între timp, băieţii noştri cu salopetă de la Roman SA Braşov lucrează de la sar capacele la renumitul camion militar DAC (FAEG), veteranul nostru fidel, prietenul tuturor celor care au avut neşansa să facă serviciul militar obligatoriu în viteaza Armată Română. Se pare că bătrânul nostru camion -care era modern pe vremea când era nea Ceaşcă în putere- este o minune a ştiinţei şi tehnicii, atât de capabil încât din 2005 încoace cvasi-totalitatea producţiei este cumpărată şi plătită anticipat de armata SUA, pentru Iraq. După ce uzina noastră, mândria statului socialist al muncitorilor şi ţăranilor, a câştigat licitaţia din 2005 organizată de americani, în faţa tuturor companiilor renumite de la ei şi din întreaga lume.

Faptul că tocmai din 2005 statul român este un participant fidel la conflictele din Afghanistan şi Iraq este, bineînţeles, doar o banală coincidenţă. F16 Block 25 să trăiască, tovarăşi!

UPDATE: Olandezii îşi exprimă îngrijorarea faţă de chestiunea controalelor la frontieră. Nu văd de ce. Tocmai li s-a demonstrat că graniţele noastre sunt mai sigure decât ale oricărei alte ţări din Spaţiul Schengen – nu trece de ele nici măcar o bacterie.

PS Ca să fim foarte siguri că nu ni se poate întâmpla nimic şi că nu ne punem sănătatea în pericol din pricina vreunei bacterii sau toxine, ar trebui să fim mai prudenţi pe viitor. Cine ştie, poate că şi berea olandeză conţine vreo toxină, sau măcar nişte pipi de şobolan, acolo… ne permitem să riscăm? Uite, până nu se lămureşte situaţia, ar trebui s-o lăsăm mai moale cu Heineken. Şi cu celelalte mărci fabricate de Heineken România: Ciuc Premium, Golden Brau, Neumarkt, Bucegi, Gosser, Schlossgold, Silva, Gambrinus, Harghita, Haţegana, Zipfer, Edelweiss… Avem noi vreo garanţie că berea Heineken e curată? După gustul de Heineken de la butoiaş, aş zice că are prea multă apă în ea şi multe altele care nu prea ar trebui să fie acolo… 🙂