Crize · De ce iubim femeile · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Şcoala Vieţii

Să stabilim prioritățile!

Circulă zvonul că un reporter ar fi reușit să se cu strecoare un microfon chinezesc de pe OLX.ro în anticameră la întîlnirea istorică dintre Președintele cocalar Donald Trump și vedeta de pitzipoanca.org Kim Kur. Și cum a ieșit Kim, reporterul a sărit precum cățelul când vede un os:

– Ce s-a discutat, ce s-a discutat?…

– Ehh… am insistat pe lângă domnul Președinte să fie îmbunătățite condițiile din închisori, care sunt oribile!

– Numai atât? Păi și cu problemele populației cum rămâne? O mare parte din școlile publice sunt într-o stare mizerabilă!

– Nene, crezi că atunci când ni se va înfunda, mie și lui Kanye West, ne mai ducem la școală!?

D-ale României de ieri şi de azi · Politică · Românii noştri cu care ne mândrim

24 Mai 1941

Cu exact 77 de ani în urmă, cuirasatul german Bismarck, în primul și ultimul raid pe care avea să-l întreprindă vreodată, l-a întâlnit pe HMS Hood într-un punct din Atlanticul de Nord și l-a pulverizat cu cea de-a 5-a salvă trasă, într-o luptă care a durat numai 8 minute.

Astea sunt faptele – destul pentru publicul obișnuit. Care cumpără revistele, piesele, sculele, lacurile și culorile, ca să și-l facă pe Bismarck. La scara 1:200.

Era ceva natural. Dacă îi întrebi pe europenii obișnuiți care e cea mai renumită navă din istorie, au să răspundă: Titanic. Așa cum cel mai renumit comandant militar e, evident, Mareșalul Antonescu.

Trei generații despică firul în patru: de ce a pierdut Bismarck? De ce a trecut de la un succes extraordinar, imposibil de anticipat, la pieire în numai 3 zile? What if…?

Pentru despicătorii de fire în patru, trebuia să fie un motiv ascuns. Un blindaj care n-a rezistat torpilelor. Mașinării care nu l-au virat la timp. Reparații care nu s-au putut face. What if…?

Ispita oricărui perdant: dacă… românii ar fi trecut granița URSS cu Reșița md. 1943 și Mareșal M-05? (Imposibil. Există un motiv pentru care se numește Reșița md. 1943. În 1940-1941 nu existau utilajele, resursele, banii și experiența necesare pentru a-l face.)

HMS Hood nu a pierdut fiindcă ar fi avut un blindaj prea slab. Bismarck nu a pierdut din pricina torpilelor.

Înainte să fie tras primul proiectil, Bismarck pierduse deja. Din pricina deciziilor strategice absurde.

Care era planul original al misiunii Rheinübung?

2 obiective de bază:

1: nu se va angaja lupta cu adversari egali ca forță, ci vor fi ținuți la distanță pe cât posibil, în vreme ce nava își va păstra cât mai multă vreme capacitatea de luptă neatinsă;

2: navele inamice vor fi atrase în luptă numai când îndeplinirea obiectivelor va face asta absolut necesar, și numai când acțiunea nu va prezenta un risc excesiv.

Simplul fapt că Bismarck a ieșit în larg a pus în alertă întreaga Home Fleet, numărând 68 de nave de luptă, dintre care 9 vase de linie. Obiectivul nr. 1 fusese îndeplinit fără a trage măcar un proiectil: nu mai existau în împrejurimea Insulelor Britanice nave de luptă disponibile pentru escorta convoaielor de aprovizionare. Toate erau ocupate cu perierea Atlanticului în căutarea lui Bismarck și Prinz Eugen.

21 mai 1941: Amiralul Gunther Lütjens hotărăște că Bismarck, deși renumit consumator de carburant, nu va fi alimentat la capacitatea maximă în Grimstadfjord – risc excesiv. Contrar Obiectivului nr. 2.

22 mai 1941: Amiralul Gunther Lütjens hotărăște că navele nu vor devia de la traseu și nu se vor realimenta în larg de la petrolierul Weissenburg. Ceea ce reprezintă un nou factor de risc. Știind din interceptări și că în rândul Home Fleet exista o oarecare agitație, care putea indica ieșirea în larg a unor inamici.

22 mai 1941, seara: Führerul sugerează că misiunea ar trebui abandonată dacă va apărea un pericol. Amiralul Raeder insistă ca ea să continue.

24 mai 1941: Bismarck l-a aruncat în aer pe HMS Hood și l-a deteriorat grav pe HMS Prince of Wales. Germanii nu puteau ști cât de grav, puteau doar observa exploziile. Dar englezii au abandonat lupta, ceea ce era neobișnuit pentru ei, mai ales că distrugerea lui Bismarck era esențială. HMS Prince of Wales putea fi urmărit și scufundat fără mari probleme. Nu mai mult de 5 tunuri grele din cele 10 erau funcționale, suprastructura ardea ca o torță, căpitanul John C. Leach era rănit grav și nu mai putea comanda, cea mai mare parte din ofițerii superiori erau morți. Un nou duel de artilerie nu ar fi fost un risc excesiv pentru germani, potrivit Obiectivului nr. 2. Și apoi misiunea trebuia abandonată imediat, și viteză maximă spre coasta franceză ocupată, fără a mai face contact cu vreun inamic. Asta era contrar ordinelor, dar nu mai conta. 2 vase de linie scufundate erau 22% din toate vasele de linie din Home Fleet. O astfel de lovitură de baros dată Marinei Regale nu putea rămâne nerăsplătită, indiferent care erau ordinele. Führerul avea să împartă cu lopata decorații și recompense celor răspunzători, de la Amiral până la ultimul matelot.

Ce spunea bătrânul Sun Tzu, pe vremea când nici Iisus nu era născut? ”Dacă situația duce la victorie, comandantul trebuie să profite de asta, chiar dacă regele său a poruncit să nu se atace, poate trece peste ordine” – Arta Războiului, capitolul al 10-lea.

O mică greșeală la început, dacă n-a fost corectată la timp, atrage alta, care atrage la rândul ei alta și suma lor duce și mai departe. Îți poți permite greșeli dacă vrei să suporți chinurile unei lupte prelungite cu un adversar egal. Nu ți le poți permite când adversarii te depășesc la număr de 9 ori!

Dar, cum e natura omului trecut prin școli, olimpiade, premii, coronițe, angajamente, rate și bănci, masterate și diplome, lumea nu poate crede că un ofițer veteran atât de bine calificat ca Amiralul Lütjens s-ar putea duce orbește la dezastru. Sau că un alt ofițer veteran, poate chiar mai calificat și experimentat, s-ar fi dus la un dezastru mult mai mare. Undeva peste Prut.

Așa încât rămân la despicatul firului în patru, la proprietățile blindajelor, obuzelor și torpilelor.

PS Știți care a fost din perspectiva românilor noștri verzi urmarea duelului dintre Bismarck și Hood?

Nu a produs nicio impresie.

Mihail Sebastian scrie așa, nepăsător: ”În Groenlanda, o luptă navală importantă. Englezii pierd un vas de linie: 49 000 tone, circa 1400 marinari. Dar și bătălia din Creta, și cea din Groenlanda nu sunt încă decât momente prealabile.”

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · De ce iubim femeile · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Aventurile lui Camil Petrescu în Dorobanți

Astăzi se împlinesc 61 de ani de la moartea lui Camil Petrescu, scriitorul de mare talent a cărui operă se studiază la liceu. Dacă ar fi trăit, azi ar fi avut 124 de ani. În care ar fi putut zice că a trecut prin două războaie mondiale, patru dictaturi, o revoluție și o reformă. Așa, a rămas păgubit: doar cu războaiele și dictaturile.

Câtă vreme omul nostru avea de-a face doar cu războaiele și cu o parte din dictaturi, cariera lui de scriitor mergea în ritmul lui Voltaj: un pas înainte şi-apoi doi înapoi. Funcția de profesor era plătită prost, breasla jurnalistică îl trata ca pe o albie de porci, iar drepturile de autor i le mâncau creditorii. În lanțul trofic el era veriga cea mai de jos. Astfel încât pe 1 octombrie 1931, tocmai în perioada în care scria povestea beizadelei-aviatoare și automobiliste Fred Vasilescu, scriitorul nota în jurnal ”azi, literalmente, nu am ce mânca”. Ehhh, parcă nici 2011 nu era așa deosebit de 1931.

Însă vine și-a patra dictatură, care vorbește precum don Pablo Escobar Gaviria: de la noi iei banul, sau iei Aiudul. Cale de mijloc nu-i, căci așa zise tovarășul Lenin: cine nu-i cu noi, e împotriva noastră.

Iar marele scriitor stătu el strâmb și judecă drept, și hotărî: banii n-au miros. Așa încât s-a pus pe scris, iar drepturile de autor începură să curgă, ca Dunărea la Cazane.

În vremurile în care salariile se învârteau pe la 200-250-300 de lei, maestrul a luat câteva sute de mii de lei dintr-o dată.

Intrarea Camil Petrescu, în Dorobanți. Pe atunci se numea Aleea Gaillac și nu avea BMW-uri. Dar comuniștilor nu le-a plăcut un nume burghez. Nu le plăceau nici BMWurile. Ei aveau Mercedes-Benz. W115 ca al lui Chivu Stoica, 600 ca al lui Ceaușescu, W123 ca ale șefilor mai mici. BMW nu se potrivea cu demnitatea unui lider politic.

În 1955, casa de la numărul 3 a devenit proprietatea lui Camil Petrescu. Cumpărată cu o sacoșă plină cu bani.

Omul care odată nu avea ce mânca s-a transformat, în sensul propriu al expresiei, în Băiat de Dorobanți. Având în proprietate o casă în care, în anii negri de după Război, locuiau opt familii, și care a fost recompartimentată, renovată și rezugrăvită de la zero, după indicațiile lui. În care a locuit cu soția sa cu 30 de ani mai tânără, Eugenia ”Ghighi” Marian. Și cu menajera Cati Pauli. Plecând de acolo la Academie cu mașina de serviciu cu șofer. De, cum ziceam, au trecut 3 generații peste Dorobanți, dar parcă nu-i așa de schimbat cartierul.

Creatorul lui Fred Vasilescu și al Doamnei T a reprodus, regizat, modul de viață al personajelor sale, la fel de precis, delicat și minuțios pe cât le imaginase cu 25 de ani în urmă. Dacă era mai tânăr și mai vioi în acea fază a vieții sale, probabil ar fi învățat să conducă Austro-Daimler ADM și să zboare, la Aeroclub. Breguet XIX nu avea Aeroclubul, dar cu ceva efort se găsea vreun Yak sau Antonov.

Cum ar zice bloggărimea și postăcimea dintre 2006 și 2008, ia ghiciți voi, băieților și fetițelor de Dorobanți, de ce opera lui Camil Petrescu se studiază la liceu?

Chiar așa – în ciuda talentului său, Camil Petrescu e privit ca un autor de liceu. Scriitorul puștimii. De respect se bucură ilizibilii dinozauri comuniști, de-ai lui Breban.

Profesorii vor aduce argumentele lor pentru care opera lui se studiază la liceu. Așa cum și criticii literari vor aduce niște argumente. Ministerul Educației Naționale va scoate la iveală alte argumente, de parcă ar scoate alți iepuri din pălărie. De 3 generații, intelectualii produși pe bandă în comunism au devenit maeștri în fabricarea de pretexte pentru orice. Experți în liniștirea conștiinței.

Trebuie să dai la o parte pânzele de păianjen ale argumentelor întortocheate, de comentariu literar de liceu. Învățat pe dinafară și recitat în fața profesorului, maca-maca, precum rața când cere de mâncare.

Și atunci vezi realitatea: e studiat la liceu fiindcă limbajul său literar, acțiunea și caracterizarea personajelor sunt de liceu.

Eroul-beizadea Fred Vasilescu este un exemplu de frumusețe masculină, inteligență, avere, carieră și aventură, un gagicar, un veteran de război. Un James Bond avant la lettre, prea perfect ca să fie adevărat. Sau, mai exact, ideea despre James Bond a unui golănel de 15-18 ani care plesnește de invidie la vederea mașinilor de lux și hainelor de firmă ale copiilor mai bogați din jur.

Așa cum puștiul va disprețui pițipoancele care râd de el – visează la o femeie frumoasă, inteligentă și cultă, matură, independentă financiar …fără vreun motiv rațional pentru care o astfel de femeie l-ar băga vreodată în seamă. Și, fiindcă e liber să viseze, îi atribuie calități (”cool”, „energie”, „poftă de viaţă”, ”e sportivă”) care nu sunt ale unei femei. Ci mai degrabă ale unei fete. El ar vrea ca femeia să aibă înfățișarea, cultura și poziția socială ale Doamnei T, dar să aibă codul moral al unei skaterițe adolescente.

Yup. Subconștient, ultimele 3 generații de cititori, de la profesor universitar la ciocănar și de la elev la bunicuță, știau de ce Camil Petrescu e studiat la liceu.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Când fluieri în biserică

O elevă din Târgoviște a aflat (pe pielea, părul, urechile și celelalte organe ale ei) câte parale face școala de la noi. Aproape la fel de multe ca pe vremea lui Caragiale și a distinsului profesor Marius Chicoș Rostogan. Profesorii sunt la fel de agresivi și ipocriți, incompetența e tot pe acolo, și, după cum a demonstrat un profesor de Religie în timpul orei, școala e o mare labă.

Directoarea de școală nouă zice că ea ar fi pentru libertatea de exprimare, dar să nu se ducă lucrurile puțin cam departe. Căci dacă e să se revizuiască, primesc! dară să nu se schimbe nimica!

Astfel încât problema s-a tranșat ca la Cris-Tim: eleva care a fluierat în biserică pleacă din România. Împreună cu părinții și familia ei. Până la al șaptelea neam, cum ar fi zis vechile povești populare. Vechi, vechi, dar reflectă cât se poate de bine realitatea. Sau așa a rămas lumea de la noi. La nivelul vremurilor când s-au compus poveștile.

Publicul românesc (nu verde, ci roșu, că 45 de ani roșii se șterg greu, chiar și cu cel mai bun detergent verde de la Ariel) sare cu gura: stați, că nu-i chiar așa. Elevii buni învață. Care nu sunt buni, nu învață. Și-apoi, cum își permit elevii să nu fie disciplinați? Critică ei profesorii? Să fie pedepsiți! Cine se cred ei, niște mucoși!? Profesorii răi nu reprezintă școala de la noi! Păi cine poate avea un conflict cu profesorii? Oare ce ascunde? E proastă? E hoață? E curvă? N-are ea dreptul să reprezinte elevii! Tinerii vor să distrugă Școala și Biserica!? Vor acapararea totală a s(t)atului românesc, creștin, ortodox și tradițional!? Militează pentru distrugerea țării!!??

Înainte să te tranșeze ca pe salamul săsesc, țin să îți amintesc că ea nu reprezintă Creștinismul și nici Islamul adevărat.

Dacă le reprezenta, te omora cu pietre, nu cu cuțitul.

D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Windows 10

Suferințele tânărului Windows-user

Zice Zoso: configurația ta nu poate rula Windows 10, care e un OS nou, cere resurse sporite, pune Win7 la loc și rabdă. În zilele noastre, asta nici măcar nu mai e amuzantă, cum fusese în 1995, 1998, 2000. Poate ar fi fost și după 2000, dacă lumea nu descoperea un fel de chiptuning care se numea overclocking.

De fapt, Windows 10 Home pe 64 de biți nu cere resurse sporite. Pe o configurație de 3 parale (procesor Celeron N2840, 4 GB RAM, HDD de laptop de 2.5”) funcționează greoi. Dar mai puțin greoi ca Windows 8.1 pe care l-a înlocuit. Pe un Acer VZ4810G cu i5 și 4 GB RAM funcționează la fel de greoi. Nu e din vina procesorului, ci a HDDului făcut pentru consum redus, care te ține pe loc.

Situația se schimbă dacă pui SSD. E alt calculator. Chiar dacă procesorul rămâne la fel de prost, fiindcă e FCBGA și nu poate fi înlocuit.

Astfel încât o doamnă era foarte surprinsă de faptul că laptopul ei Lenovo cu i5, Win 10 și 4 GB RAM boota în 3 minute. Și se mișca în reluare, precum angajatul român dimineața în drumul spre serviciu. În timp ce, alături, zbârnâia ridicolul Celeron N2840 cu SSD Samsung 850 Pro. Și putea rula, slăbuț, dar mulțumitor, și World of Warships. Deși, teoretic, o configurație cu N2840 era atât de slabă încât World of Warships n-ar fi trebuit nici măcar să se instaleze.

Cam așa merge în lumea lui Windows 10 tuningul de cocalari. SSD rullzzz!

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Din Lumea socealizmului

  • Președintele Trump și cabinetul său propun reducerea impozitelor pentru companii, de la 35% la 20%, și a impozitelor federale pe venit, de la 39,6% la 35%. De punctul de pensie, contribuții sociale și salariile medicilor nu spune nimic?…

 

 

  • Patriarhul Kirill al Rusiei vine în România, la un an după ce a refuzat să meargă la Marele Sinod Ortodox din Insula Creta. Părintele Justinian Marina ar fi zis: ”ce credeați, fraților, că Hristos e cretan!? Hristos e sovietic!”

 

  • Se reintroduce timbrul de mediu. Daţi-mi voie: ori să se reintroducă, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se reintroducă, primesc! dar atunci să se introducă pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale!