D-ale României de ieri şi de azi · Politică · Românii noştri cu care ne mândrim

24 Mai 1941

Cu exact 77 de ani în urmă, cuirasatul german Bismarck, în primul și ultimul raid pe care avea să-l întreprindă vreodată, l-a întâlnit pe HMS Hood într-un punct din Atlanticul de Nord și l-a pulverizat cu cea de-a 5-a salvă trasă, într-o luptă care a durat numai 8 minute.

Astea sunt faptele – destul pentru publicul obișnuit. Care cumpără revistele, piesele, sculele, lacurile și culorile, ca să și-l facă pe Bismarck. La scara 1:200.

Era ceva natural. Dacă îi întrebi pe europenii obișnuiți care e cea mai renumită navă din istorie, au să răspundă: Titanic. Așa cum cel mai renumit comandant militar e, evident, Mareșalul Antonescu.

Trei generații despică firul în patru: de ce a pierdut Bismarck? De ce a trecut de la un succes extraordinar, imposibil de anticipat, la pieire în numai 3 zile? What if…?

Pentru despicătorii de fire în patru, trebuia să fie un motiv ascuns. Un blindaj care n-a rezistat torpilelor. Mașinării care nu l-au virat la timp. Reparații care nu s-au putut face. What if…?

Ispita oricărui perdant: dacă… românii ar fi trecut granița URSS cu Reșița md. 1943 și Mareșal M-05? (Imposibil. Există un motiv pentru care se numește Reșița md. 1943. În 1940-1941 nu existau utilajele, resursele, banii și experiența necesare pentru a-l face.)

HMS Hood nu a pierdut fiindcă ar fi avut un blindaj prea slab. Bismarck nu a pierdut din pricina torpilelor.

Înainte să fie tras primul proiectil, Bismarck pierduse deja. Din pricina deciziilor strategice absurde.

Care era planul original al misiunii Rheinübung?

2 obiective de bază:

1: nu se va angaja lupta cu adversari egali ca forță, ci vor fi ținuți la distanță pe cât posibil, în vreme ce nava își va păstra cât mai multă vreme capacitatea de luptă neatinsă;

2: navele inamice vor fi atrase în luptă numai când îndeplinirea obiectivelor va face asta absolut necesar, și numai când acțiunea nu va prezenta un risc excesiv.

Simplul fapt că Bismarck a ieșit în larg a pus în alertă întreaga Home Fleet, numărând 68 de nave de luptă, dintre care 9 vase de linie. Obiectivul nr. 1 fusese îndeplinit fără a trage măcar un proiectil: nu mai existau în împrejurimea Insulelor Britanice nave de luptă disponibile pentru escorta convoaielor de aprovizionare. Toate erau ocupate cu perierea Atlanticului în căutarea lui Bismarck și Prinz Eugen.

21 mai 1941: Amiralul Gunther Lütjens hotărăște că Bismarck, deși renumit consumator de carburant, nu va fi alimentat la capacitatea maximă în Grimstadfjord – risc excesiv. Contrar Obiectivului nr. 2.

22 mai 1941: Amiralul Gunther Lütjens hotărăște că navele nu vor devia de la traseu și nu se vor realimenta în larg de la petrolierul Weissenburg. Ceea ce reprezintă un nou factor de risc. Știind din interceptări și că în rândul Home Fleet exista o oarecare agitație, care putea indica ieșirea în larg a unor inamici.

22 mai 1941, seara: Führerul sugerează că misiunea ar trebui abandonată dacă va apărea un pericol. Amiralul Raeder insistă ca ea să continue.

24 mai 1941: Bismarck l-a aruncat în aer pe HMS Hood și l-a deteriorat grav pe HMS Prince of Wales. Germanii nu puteau ști cât de grav, puteau doar observa exploziile. Dar englezii au abandonat lupta, ceea ce era neobișnuit pentru ei, mai ales că distrugerea lui Bismarck era esențială. HMS Prince of Wales putea fi urmărit și scufundat fără mari probleme. Nu mai mult de 5 tunuri grele din cele 10 erau funcționale, suprastructura ardea ca o torță, căpitanul John C. Leach era rănit grav și nu mai putea comanda, cea mai mare parte din ofițerii superiori erau morți. Un nou duel de artilerie nu ar fi fost un risc excesiv pentru germani, potrivit Obiectivului nr. 2. Și apoi misiunea trebuia abandonată imediat, și viteză maximă spre coasta franceză ocupată, fără a mai face contact cu vreun inamic. Asta era contrar ordinelor, dar nu mai conta. 2 vase de linie scufundate erau 22% din toate vasele de linie din Home Fleet. O astfel de lovitură de baros dată Marinei Regale nu putea rămâne nerăsplătită, indiferent care erau ordinele. Führerul avea să împartă cu lopata decorații și recompense celor răspunzători, de la Amiral până la ultimul matelot.

Ce spunea bătrânul Sun Tzu, pe vremea când nici Iisus nu era născut? ”Dacă situația duce la victorie, comandantul trebuie să profite de asta, chiar dacă regele său a poruncit să nu se atace, poate trece peste ordine” – Arta Războiului, capitolul al 10-lea.

O mică greșeală la început, dacă n-a fost corectată la timp, atrage alta, care atrage la rândul ei alta și suma lor duce și mai departe. Îți poți permite greșeli dacă vrei să suporți chinurile unei lupte prelungite cu un adversar egal. Nu ți le poți permite când adversarii te depășesc la număr de 9 ori!

Dar, cum e natura omului trecut prin școli, olimpiade, premii, coronițe, angajamente, rate și bănci, masterate și diplome, lumea nu poate crede că un ofițer veteran atât de bine calificat ca Amiralul Lütjens s-ar putea duce orbește la dezastru. Sau că un alt ofițer veteran, poate chiar mai calificat și experimentat, s-ar fi dus la un dezastru mult mai mare. Undeva peste Prut.

Așa încât rămân la despicatul firului în patru, la proprietățile blindajelor, obuzelor și torpilelor.

PS Știți care a fost din perspectiva românilor noștri verzi urmarea duelului dintre Bismarck și Hood?

Nu a produs nicio impresie.

Mihail Sebastian scrie așa, nepăsător: ”În Groenlanda, o luptă navală importantă. Englezii pierd un vas de linie: 49 000 tone, circa 1400 marinari. Dar și bătălia din Creta, și cea din Groenlanda nu sunt încă decât momente prealabile.”

Crize · Mahalaua de lux · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

Gura păcătosului

Cică Președintele Donald Fridrikhovici Trump a aflat cu 6 decenii întârziere ceea ce savanții sovietici descoperiseră de mult: presa e un dușman al poporului, și alde Times New Roman și Kamikaze sunt cei mai răi dintre dușmani, că sunt niște falși și niște mincinoși!

Probabil, în viitorul apropiat, editorul șef al lui New York Times, Dean Baquet, se va sinucide în mod suspect, ultimele lui cuvinte fiind: ”Nu trageți, tovarăși”. Iar redacția de la CNN va fi luată pe sus de miliție, lumea legată unii de alții cu lanțuri și dusă în vreun gulag prin Alaska.

trump-ussr

Maşinile noastre pe care le iubim · Politică

Împărat şi Cocalar – 1906-2016

25822_1217421890439

Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei şi Regele Edward al VII-lea al Marii Britanii sunt plimbaţi cu Mercedesul împărătesc (Simplex, 6 cilindri în linie) în timpul vizitei anuale a Regelui la castelul Friedrichshof din Kronberg.

Împăratul a apelat la acest produs tehnologic, pe atunci ultra-modern şi un lux comparabil cu Maybach 62 azi, de când a aflat că Regele avea el însuşi un Daimler-Mercedes. Dar unul mult mai modest, cu 4 cilindri, construit sub licenţă ca Dacia, nici full, nici cu piele, şi pe deasupra doar din 1902… pfff… mai lipsea să-l înmatriculeze în Bulgaria!

daimler-edwardvii

Crize · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

20 Aprilie

Azi, 20 aprilie 2015, e Paștele Blajinilor, ziua comemorării morților și împărțirii de pomeni.

Dar tot azi, 20 aprilie 2015, e și ziua unui mare lider politic, renumit prin mustăcioara sa, apetitul său pentru cuceriri și faptul că a fost primul emo din istoria modernă. Care, dacă ar fi trăit, ar fi avut 126 de ani. Lucru care i-ar fi dat un motiv în plus să fie renumit și pomenit.

D-ale României de ieri şi de azi · Românii noştri cu care ne mândrim

D-ale istoriei

Sâmbătă s-au împlinit 94 de ani de la Marea Unire din 1918, spre ciuda viteazului cuplu de Stan şi Bran politici numiţi Sabin Gherman şi László Tőkés, care au dat şi ei peste cap o palincă de 52 de grade, ca să-şi revină.

Duminică, pe lângă trezirea din beţia naţională de sâmbătă, s-au împlinit 71 de ani de când trupele germane au ajuns la periferia Moscovei. Asta nu e suficient de important ca să apară în presă alături de huiduielile de sâmbătă, dar şi-au adus aminte nişte prieteni de-ai noştri.

Mata-nare-cratima

Asta mi-aduce aminte de un banc:

Cică îşi strânge tătucu’ Stalin poporul în Piaţa Roşie la un miting şi îi întreabă:

– Cine e tatăl vostru?

– STALIN!!! strigă viteazul popor sovietic.

– Cine e mama voastră?

– Moscova!!! strigă lumea într-un glas.

– Şi ce vreţi voi?..

– Să fim orfani!