Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Drumurile noastre, toate

Să zicem că, la un moment dat, cocalarul Nautilus avea nevoie de un produs. Adică de ulei Catastrol. Pentru rabla lui care sufocă, poluează, ocupă locurile de parcare ale bătrânilor, bate, troncăne, nu plătește timbrul de mediu, face ITP anual și nici măcar nu e Dizăl.

Așa încât Nautilus își ia rabla (care sufocă ecțetera) și pleacă la oră de vârf din centru înspre Militari. Oprind și la MOL. Ca să saboteze Petromul nostru cel frumos, dacic, ortodox și păgubos.

Acum, dacă am sta noi strâmb și am judeca drept, cel mai „drept” traseu care include și stații MOL ar avea puțin sub 12 km.

drumurile

Cu mica precizare că 12 km s-ar face în 1,5 – 2 ore. Fiindcă intersecțiile Panduri, Răzoare și Leu sunt întoarse pe dos așa cum se întoarce o mănușă, din pricina lucrărilor la metrou. Care trebuiau să fie gata de acum 3 ani. Fără a mai adăuga zerouri după 3, cum e obiceiul strămoșesc, tradițional și familist. Și fără a mai socoti intersecțiile Lujerului și Păcii. Nu le mai descriem, numele lor e destul.

Așa încât procedăm cocălărește. Alimentăm la Gara de Nord, cu toate că nu avem locomotivă și nici măcar Dizăl. Și după aceea o luăm pe sub pasajul existent Basarab, pe sub inexistentul pasaj Ciurel și de acolo încet-încet prin Uverturii și Apusului. Spre Centură, care-i un dezastru; Что делать cu centura noastră, tovarășe Lenin!?…

45 de minute cu tot cu alimentarea.

După cum ar fi zis bătrânul profesor Einstein, în sistemul de referință al observatorului din București, lucrurile funcționează altfel față de Univers. Adică, pe măsură ce viteza crește, spațiul se dilată și timpul se contractă.

Einstein-suparat

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Când fluieri în biserică

O elevă din Târgoviște a aflat (pe pielea, părul, urechile și celelalte organe ale ei) câte parale face școala de la noi. Aproape la fel de multe ca pe vremea lui Caragiale și a distinsului profesor Marius Chicoș Rostogan. Profesorii sunt la fel de agresivi și ipocriți, incompetența e tot pe acolo, și, după cum a demonstrat un profesor de Religie în timpul orei, școala e o mare labă.

Directoarea de școală nouă zice că ea ar fi pentru libertatea de exprimare, dar să nu se ducă lucrurile puțin cam departe. Căci dacă e să se revizuiască, primesc! dară să nu se schimbe nimica!

Astfel încât problema s-a tranșat ca la Cris-Tim: eleva care a fluierat în biserică pleacă din România. Împreună cu părinții și familia ei. Până la al șaptelea neam, cum ar fi zis vechile povești populare. Vechi, vechi, dar reflectă cât se poate de bine realitatea. Sau așa a rămas lumea de la noi. La nivelul vremurilor când s-au compus poveștile.

Publicul românesc (nu verde, ci roșu, că 45 de ani roșii se șterg greu, chiar și cu cel mai bun detergent verde de la Ariel) sare cu gura: stați, că nu-i chiar așa. Elevii buni învață. Care nu sunt buni, nu învață. Și-apoi, cum își permit elevii să nu fie disciplinați? Critică ei profesorii? Să fie pedepsiți! Cine se cred ei, niște mucoși!? Profesorii răi nu reprezintă școala de la noi! Păi cine poate avea un conflict cu profesorii? Oare ce ascunde? E proastă? E hoață? E curvă? N-are ea dreptul să reprezinte elevii! Tinerii vor să distrugă Școala și Biserica!? Vor acapararea totală a s(t)atului românesc, creștin, ortodox și tradițional!? Militează pentru distrugerea țării!!??

Înainte să te tranșeze ca pe salamul săsesc, țin să îți amintesc că ea nu reprezintă Creștinismul și nici Islamul adevărat.

Dacă le reprezenta, te omora cu pietre, nu cu cuțitul.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

7 Noiembrie

Azi se împlinesc exact 100 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, care a avut loc de fapt în noiembrie. Cea care a creat statul muncitoresc și țărănesc.

Chiar dacă lumea răuvoitoare spune că statul muncitoresc și țărănesc era condus de KGB, Ceka sau NKVD. Dar mai tot NKVD era format din copii de muncitori și țărani. Adică era cu un pas înainte față de Jandarmeria, Civisul și BGSul din zilele noastre, unde mai toți răcanii sunt niște țărăneți. Pe care îi învață instituția să se lege la șireturi. Când vii din mediul blocurilor gri nu e de tine haina Dracului, cum îi spunea Panait Istrati. La blocurile gri sunt apreciate libertatea, banul, viața de noapte, berea, maneaua și BeMWeul, nu deșteptarea la 6 dimineața și bocancii instructorului peste cur.

În 100 de ani, NKVD își schimbă pufoaica, dar năravul ba.

D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Windows 10

Suferințele tânărului Windows-user

Zice Zoso: configurația ta nu poate rula Windows 10, care e un OS nou, cere resurse sporite, pune Win7 la loc și rabdă. În zilele noastre, asta nici măcar nu mai e amuzantă, cum fusese în 1995, 1998, 2000. Poate ar fi fost și după 2000, dacă lumea nu descoperea un fel de chiptuning care se numea overclocking.

De fapt, Windows 10 Home pe 64 de biți nu cere resurse sporite. Pe o configurație de 3 parale (procesor Celeron N2840, 4 GB RAM, HDD de laptop de 2.5”) funcționează greoi. Dar mai puțin greoi ca Windows 8.1 pe care l-a înlocuit. Pe un Acer VZ4810G cu i5 și 4 GB RAM funcționează la fel de greoi. Nu e din vina procesorului, ci a HDDului făcut pentru consum redus, care te ține pe loc.

Situația se schimbă dacă pui SSD. E alt calculator. Chiar dacă procesorul rămâne la fel de prost, fiindcă e FCBGA și nu poate fi înlocuit.

Astfel încât o doamnă era foarte surprinsă de faptul că laptopul ei Lenovo cu i5, Win 10 și 4 GB RAM boota în 3 minute. Și se mișca în reluare, precum angajatul român dimineața în drumul spre serviciu. În timp ce, alături, zbârnâia ridicolul Celeron N2840 cu SSD Samsung 850 Pro. Și putea rula, slăbuț, dar mulțumitor, și World of Warships. Deși, teoretic, o configurație cu N2840 era atât de slabă încât World of Warships n-ar fi trebuit nici măcar să se instaleze.

Cam așa merge în lumea lui Windows 10 tuningul de cocalari. SSD rullzzz!