D-ale României de ieri şi de azi · De ce iubim femeile · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Cine vrea, poate, chiar și fără Viagra

Ați auzit de comuna Petriș din județul Arad? Nici eu. Probabil nici Raoul Weiss de la Cluj, cel cu ultima (ne)civilizație țărănească și mioritică din Europa.

Din moment ce nimeni n-a auzit de ea, comuna nu se remarcă prin nimic. E o comună tipică pentru județele Arad, Timiș și Hunedoara: are tot ce îi trebuie, până și un sfert din populație neoprotestantă (penticostali și baptiști). Adică la fiecare 3 redneci românești are un redneck adevărat, de la mama lui.

Uite că în comuna tipică s-a întâmplat ceva atipic. Adică în 2016 au ales-o primăriță pe Irina Onescu. Care avea 31 de ani la alegeri, e necăsătorită, are părul roz, tatuaj pe spate, e absolventă de Jurnalism și lucrase la MTV România, e bucureșteancă de baștină cu casă de vacanță în comună și are Mini Cooper. Nu Mini Cooper modern, ci din 2005. Modelul magic de Mini Cooper: în 2006 se transforma peste noapte în zebră chioară de-un far, dacă îl lăsai într-o parcare. El fiind cel norocos. Stăpâna Mini-ului risca să fie trântită pe jos în fața Cotrocenilor, bătută cu picioarele şi cu hainele rupte. Dacă nu era violată noaptea în scara blocului. Sau pe maidanul satului, în grup.

Niște români verzi cam regretă că 2016 nu e 2006.

primarita-roz

Crize · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

Afară, afară cu evoluţia din ţară!

Coaliția pentru Familie aplaudă ca pe stadion cel mai reuşit gol din 70 de ani de carieră ai fotbalistului Trump.

Tipul a şutat atât de precis de la mijlocul terenului încât a făcut să cadă primul cap încă dinainte de a intra în Careul Oval.

nu-ne-tragem-din-maimute

desmond-morris

O doamnă din cel mai mineresc şi redneck stat de hillbillies (adică un fel de Valea Jiului americană) e presată să îşi dea demisia fiindcă a spus că Michelle Obama e o primată antropoidă pe tocuri.

Ăsta e un păcat de neiertat. Se ştie că Michelle Obama nu e primată şi nici nu a evoluat, ci a fost creată din coasta lui Barack Obama în Grădina Edenului, cu exact 5508 ani înainte de Hristos, după cum ar fi zis Ortodoxia Tinerilor.

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Povestea poveştilor

La puţină vreme după ce au făcut pe Dracu-n patru să fie ştearsă pictura murală care îl reprezenta pe Sfântul Gheorghe în piaţa care îi purta numele, prietenii noştri cei bărboşi -auriţi ca maneliştii şi cântând pe nas tot ca ei- s-au pus cu afurisenia pe statuile celor doi draci de la Casa Groazei din Parcul Tei.

sfantu-si-dracu.jpg

Cum spunea la vremea lui diaconul humuleştean Ion Creangă: zvârlim statuile, pe rând, una pentru Sfântul şi una pentru Dracul, făcând parte dreaptă la amândoi!

creanga-humulesti1

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Off… şcoala mea!

La un moment dat, două vedete de la noi au decis că şcoala noastră de stat le cam pute. Şi nu numai fiindcă femeile de serviciu fac economie la detergent mai ceva ca la Hexi Pharma. Aşa încât vedeta care arăta ca o Cenuşăreasă şi-a retras puiul de vedetă de la şcoala de corn şi lapte. L-a trecut pe regim casnic de ceaiuri şi mâncare bio.

Cum era şi de aşteptat, publicul blocurilor gri a luat-o razna la ideea că mica vedetă nu mai are parte de castanele regulamentare şi nici de furtişagul banilor de buzunar la şcoala de cartier. Unii vor s-o socializeze, alţii să n-o socializeze şi alţii s-o educe sexual. Unii n-au dotările necesare pentru predarea materiilor ca matematica, fizica, chimia sau biologia unui elev in ciclul secundar, iar alţii îşi imaginează că şcoala are prea multe.

laboratoru-lu-dexter.jpg

Când e vorba de dotări, artificiale ca ale Biancăi Drăguşanu, experienţa şcolilor de cartier ne face cam suspicioşi. Atunci când ştim cum laboratoarele construite cu mari eforturi şi cheltuieli în şcoli au fost încuiate în anii 1980 şi 1990 şi rar s-a mai făcut vreo oră acolo. Sau cum toate obiectele folosite în mici experimente pentru copii (de la Mecano la machete ale ceasurilor, spre exemplu) au dispărut în anii 1980 şi nu au reapărut în magazine decât mult mai târziu, după 2000.

Poate că adevăratul scop al şcolii nu era să te înveţe ceva, şi cu atât mai puţin să te înveţe cu ajutorul laboratoarelor. Poate că adevăratul ei scop era să nu te înveţe nimic. Sau, mai bine zis, să te împiedice să înveţi ceva. Să ţi se dea peste mână când citeşti prea mult. Să te pună să reciţi un text ca pe o poezie, fără să intereseze pe nimeni dacă înveţi ceva din el.

„Ţi-ai întrebat copilul el cum ar vrea să învețe?” – cu mica precizare că tocmai asta nu trebuie să se întâmple. În primul rând fiindcă se presupune că elevul nu vrea şi nu trebuie să înveţe. Şi în al doilea rând fiindcă un copil nu trebuie niciodată întrebat nimic. Ca să nu aibă impresia că el ştie ceva şi are ceva de spus.

Experimentele de laborator nu prea dădeau bine. Erau anormale şi anticonservatoare. Semănau prea mult a joacă, a activitate distractivă. Dădeau idei periculoase. Afectau stabilitatea socială. Creau discuţii neplăcute între elevi. Sau între elevi şi profesori. Sau între profesori şi păsărelele din capetele lor.

homosexualul-studios.jpg

Poate că nici elevii nu înţelegeau prea bine cu ce căcat deranjau atât de mult orele lor în laborator. Şi nici ce era atât de anormal în faptul că mai pomeneau, de faţă cu părinţii, bunicii şi vecina Măriuţa, câte un mic experiment făcut la fizică sau chimie.

Aparent, cu nimic… doar că o oră de laborator is sooo gay!

gheiu-in-laborator

Crize · Energie · Mitocănia salvează România · Românii noştri cu care ne mândrim

Bancul zilei

Programul de lucru tipic la OMV şi Petrom

09:00 – cafeaua de dimineaţă: Kopi Luwak, din căcat de zibetă asiatică.

09:10-09:30 – rugăciunea de dimineaţă: Sfinte Năstase, vinde-ne pre noi.

09:30-10:00 – şedinţă: Despre cele mai valoroase proprietăţi ale căcatului. Cu exemple din media românească.

10:00-11:00 – training profesional, cu filmul didactic „2 Girls, 1 Cup”.

11:00-13:00 – agitarea intensivă a căcatului până la omogenizare.

13:00-13:30 – pauza de prânz. Angajaţii, cu mic, cu mare, devorează căcatul cu polonicul.

13:30-13:45 – cafeaua de după-amiază. Kopi Luwak cu zaţul de dimineaţă adăugat, să iasă mai multă.

13:45-16:00 – o nouă repriză de lucru, cu pauze destinate lustruirii curului şefului cu o limbă moale şi catifelată.

16:00-16:15 – pauză de cafea. Resturile de Kopi Luwak de la prânz cu nişte căcat proaspăt adăugat, să nu-şi piardă gustul.

16:15-17:30 – muncă în zadar. Haznaua nu mai furnizează decât materie primă de pe fund – mâine angajaţii vor trebui să fie mai productivi.