Crize · De ce iubim femeile · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Şcoala Vieţii

Să stabilim prioritățile!

Circulă zvonul că un reporter ar fi reușit să se cu strecoare un microfon chinezesc de pe OLX.ro în anticameră la întîlnirea istorică dintre Președintele cocalar Donald Trump și vedeta de pitzipoanca.org Kim Kur. Și cum a ieșit Kim, reporterul a sărit precum cățelul când vede un os:

– Ce s-a discutat, ce s-a discutat?…

– Ehh… am insistat pe lângă domnul Președinte să fie îmbunătățite condițiile din închisori, care sunt oribile!

– Numai atât? Păi și cu problemele populației cum rămâne? O mare parte din școlile publice sunt într-o stare mizerabilă!

– Nene, crezi că atunci când ni se va înfunda, mie și lui Kanye West, ne mai ducem la școală!?

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · De ce iubim femeile · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Aventurile lui Camil Petrescu în Dorobanți

Astăzi se împlinesc 61 de ani de la moartea lui Camil Petrescu, scriitorul de mare talent a cărui operă se studiază la liceu. Dacă ar fi trăit, azi ar fi avut 124 de ani. În care ar fi putut zice că a trecut prin două războaie mondiale, patru dictaturi, o revoluție și o reformă. Așa, a rămas păgubit: doar cu războaiele și dictaturile.

Câtă vreme omul nostru avea de-a face doar cu războaiele și cu o parte din dictaturi, cariera lui de scriitor mergea în ritmul lui Voltaj: un pas înainte şi-apoi doi înapoi. Funcția de profesor era plătită prost, breasla jurnalistică îl trata ca pe o albie de porci, iar drepturile de autor i le mâncau creditorii. În lanțul trofic el era veriga cea mai de jos. Astfel încât pe 1 octombrie 1931, tocmai în perioada în care scria povestea beizadelei-aviatoare și automobiliste Fred Vasilescu, scriitorul nota în jurnal ”azi, literalmente, nu am ce mânca”. Ehhh, parcă nici 2011 nu era așa deosebit de 1931.

Însă vine și-a patra dictatură, care vorbește precum don Pablo Escobar Gaviria: de la noi iei banul, sau iei Aiudul. Cale de mijloc nu-i, căci așa zise tovarășul Lenin: cine nu-i cu noi, e împotriva noastră.

Iar marele scriitor stătu el strâmb și judecă drept, și hotărî: banii n-au miros. Așa încât s-a pus pe scris, iar drepturile de autor începură să curgă, ca Dunărea la Cazane.

În vremurile în care salariile se învârteau pe la 200-250-300 de lei, maestrul a luat câteva sute de mii de lei dintr-o dată.

Intrarea Camil Petrescu, în Dorobanți. Pe atunci se numea Aleea Gaillac și nu avea BMW-uri. Dar comuniștilor nu le-a plăcut un nume burghez. Nu le plăceau nici BMWurile. Ei aveau Mercedes-Benz. W115 ca al lui Chivu Stoica, 600 ca al lui Ceaușescu, W123 ca ale șefilor mai mici. BMW nu se potrivea cu demnitatea unui lider politic.

În 1955, casa de la numărul 3 a devenit proprietatea lui Camil Petrescu. Cumpărată cu o sacoșă plină cu bani.

Omul care odată nu avea ce mânca s-a transformat, în sensul propriu al expresiei, în Băiat de Dorobanți. Având în proprietate o casă în care, în anii negri de după Război, locuiau opt familii, și care a fost recompartimentată, renovată și rezugrăvită de la zero, după indicațiile lui. În care a locuit cu soția sa cu 30 de ani mai tânără, Eugenia ”Ghighi” Marian. Și cu menajera Cati Pauli. Plecând de acolo la Academie cu mașina de serviciu cu șofer. De, cum ziceam, au trecut 3 generații peste Dorobanți, dar parcă nu-i așa de schimbat cartierul.

Creatorul lui Fred Vasilescu și al Doamnei T a reprodus, regizat, modul de viață al personajelor sale, la fel de precis, delicat și minuțios pe cât le imaginase cu 25 de ani în urmă. Dacă era mai tânăr și mai vioi în acea fază a vieții sale, probabil ar fi învățat să conducă Austro-Daimler ADM și să zboare, la Aeroclub. Breguet XIX nu avea Aeroclubul, dar cu ceva efort se găsea vreun Yak sau Antonov.

Cum ar zice bloggărimea și postăcimea dintre 2006 și 2008, ia ghiciți voi, băieților și fetițelor de Dorobanți, de ce opera lui Camil Petrescu se studiază la liceu?

Chiar așa – în ciuda talentului său, Camil Petrescu e privit ca un autor de liceu. Scriitorul puștimii. De respect se bucură ilizibilii dinozauri comuniști, de-ai lui Breban.

Profesorii vor aduce argumentele lor pentru care opera lui se studiază la liceu. Așa cum și criticii literari vor aduce niște argumente. Ministerul Educației Naționale va scoate la iveală alte argumente, de parcă ar scoate alți iepuri din pălărie. De 3 generații, intelectualii produși pe bandă în comunism au devenit maeștri în fabricarea de pretexte pentru orice. Experți în liniștirea conștiinței.

Trebuie să dai la o parte pânzele de păianjen ale argumentelor întortocheate, de comentariu literar de liceu. Învățat pe dinafară și recitat în fața profesorului, maca-maca, precum rața când cere de mâncare.

Și atunci vezi realitatea: e studiat la liceu fiindcă limbajul său literar, acțiunea și caracterizarea personajelor sunt de liceu.

Eroul-beizadea Fred Vasilescu este un exemplu de frumusețe masculină, inteligență, avere, carieră și aventură, un gagicar, un veteran de război. Un James Bond avant la lettre, prea perfect ca să fie adevărat. Sau, mai exact, ideea despre James Bond a unui golănel de 15-18 ani care plesnește de invidie la vederea mașinilor de lux și hainelor de firmă ale copiilor mai bogați din jur.

Așa cum puștiul va disprețui pițipoancele care râd de el – visează la o femeie frumoasă, inteligentă și cultă, matură, independentă financiar …fără vreun motiv rațional pentru care o astfel de femeie l-ar băga vreodată în seamă. Și, fiindcă e liber să viseze, îi atribuie calități (”cool”, „energie”, „poftă de viaţă”, ”e sportivă”) care nu sunt ale unei femei. Ci mai degrabă ale unei fete. El ar vrea ca femeia să aibă înfățișarea, cultura și poziția socială ale Doamnei T, dar să aibă codul moral al unei skaterițe adolescente.

Yup. Subconștient, ultimele 3 generații de cititori, de la profesor universitar la ciocănar și de la elev la bunicuță, știau de ce Camil Petrescu e studiat la liceu.

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Delia, Civilizația și Thomas L. Friedman

thomas-friedman_2003-04-10Un domn simpatic pe nume Thomas L. Friedman făcuse cu vreo 25 ani în urmă o călătorie de studii prin lume. Fiindcă perioada hippie trecuse de mai bine de-o generație, a făcut călătoria fără rucsac și fără mâncare la pachet. Călătorea cu avionul, Lexusul și Shinkansenul, mânca sushi și trăgea concluzii. Cum ar fi faptul că nu se pot război două state care au McDonald’s. Fiindcă au ajuns amândouă la nivelul de civilizație la care își permit McDonald’s.

Ceea ce a fost destul de comic atunci când cartea sa a apărut în aprilie 1999, fiindcă bombardamentul Belgradului era în toi. Iar McDonaldul din Belgrad a fost distrus de publicul furios în primele zile de bombardament. Cu târnăcoape, bolovani și molotoave. Patronii sârbi au transformat localul în adăpost antiaerian, ceea ce e o fază mai avansată a comediei.

Cum ar fi zis bătrânul Sun Tzu pe vremea când nici Iisus, nici Alexandru cel Mare nu se născuseră: informația e aceeași pentru ambele părți în conflict. Diferența stă în interpretarea ei – cel destinat să piardă poate să tragă o concluzie perfect logică, dar opusă realității. Să confunde cauza cu efectul și viceversa, dom’le Lefter Popescu.

Așa încât e foarte posibil să te uiți la modul în care americanii se împușcă în Las Vegas mai ceva ca pe vremea când bombardau sârbi. Și să crezi că ăsta e un incident, nu un efect a cărui cauză se poate găsi la jumătate din circumferința planetei. Undeva unde se face revoluție culturală, se bea vodcă și se închid 430 de McDonalduri. Fiindcă așa s-a hotărât acolo: vodca e un element al civilizației. Alături de cidrul dacic din mere geto-tracice și de ierburile Activiei Știr. McDonald’s e un simbol al necivilizației, în timp ce consumatorii lui sunt puști, treningari, urâți, analfabeți, etnobotaniști, cocalari și -în ochii hipstărilor cicliști mâncători de ierburi- niște rahați. Din Generația ”N-am!”

Pe vremea când nu se închideau McDonaldurile, Delia credea că e un semn al civilizației să ai un tatuaj elf scris în Tengwar.

Bp6SIbv

Cu toate că, indiferent cum ne-am uita, pe câte laturi l-am întoarce, cât l-am mări și câtă vreme ne-am holba la el, nu scrie altceva decât ”HFYSK SRNK KF ThRLVFKFR”.

Mda.

Fiindcă Delia e mult mai șireată decât ar crede publicul. Și știe că unul din secretele civilizației e faptul că un tatuaj cu adevărat civilizat nu înseamnă nimic.

În momentul în care tatuajul ar însemna ”ceva”, indiferent ce, e ca și cum ar scrie în el că ești un cocalar. Unul din cei cu teoria conspirațiilor, complotul ascuns, codul lui Da Vinci, oculta mondială, tunelurile din Bucegi, masonii, dacii, iluminații și șerpilienii.

Ca să fie cineva un tip civilizat, nobil, alpha male, dominant, trebuie ca foarte costisitorul său tatuaj să nu însemne nimic. Răspunde încruntat în puține cuvinte și acelea lungi de-o silabă: ”ăăhhh… tatoaj fin’că așa sun’ mai jmecher, d-aia.” Încruntat, cu umerii lucrați la sală ridicați de parcă are cocoașă. Se înfoaie și zbârlește precum pisoiul când vrea să pară tigru.

De ce nu vrei, nene, să mănânci la McDonald’s?

Ăăăhhh… fin’că-i sub demnitatea și civilizația mea dă geto-dac liber, io mănânc sănătos, rău, vegan și vegetarian, d-aia.

sa-va-fast-fut

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Grab them by the dishwasher!

Motto: Se spune că Donald Trump, la sfârșitul discursului său inaugural, ar fi adăugat, cu vocea lui Sergiu Nicolaescu: ”baftă, domnule Golby… baftă”. Și câțiva reporteri au sărit la el, ca pișcați de purice: ”cine e Golby!? cine!?” Trump a răspuns: ”aaa… nu e mare brânză, un șmecheraș care se plângea că oamenii nu mai fac destul sex. Ultima gagică pe care a încercat s-o vrăjească i-ar fi răspuns: cu tine, băi!? cu tine o s-o fac numai când o câștiga Trump alegerile!”

Vechii noștri prieteni, cercetătorii brexitați, ar fi zis că lumea trebuie convinsă să se bucure de beneficiile sexului pentru sănătate, imunitate, condiție fizică și încălzire globală. Ceea ce e destul de comic, atâta vreme cât ei spuneau contrariul pe vremea când nu erau în UE. Fiindcă nu se inventase UE. Cică unu’, Oscar Wilde, a făcut exerciții fizice vreo 2 ani, mai ceva ca la K1, din pricina lor. Și a faptul că nu era în UE.

Reality check: dacă sexul ar fi bun pentru sănătate, Ron Jeremy ar fi fost astronaut. Cu minora problemă de a-i face costumul spațial pe măsură.

Și atunci, oare cât e adevărat din ceea ce se spune despre sex? Indiferent de sursă, de la Amsterdam la Vaslui, și de la Donald Trump la Gregorian Bivolaru?

Nu cumva totul e fals?

Nu cumva toate informațiile care circulă sunt de fapt absurde? Într-un limbaj confuz, de clișee și lozinci, ca al discursurilor comunis… politically-correct?

Spunem despre unul ca Trump sau Hefner că ”a avut succes printre gagici”. Și ce argument aducem? Că a avut multe căsătorii și relații.

Anglofonii folosesc o mulțime de expresii ciudate în privința asta. Sex prowess. Pursued sex, enthusiastically. Sex affair. Rich sexual life. Exploring your sexuality. Sexual attractiveness. Cu zecile și sutele de variante ale lor de pe Urban Dictionary. Cu limbajul codificat al băieților din Seduction Community. La fel de obscur ca al programatorilor, branșă din care au ieșit mulți dintre ei.

Și, când încerci să înțelegi cum merg lucrurile de fapt, nu e despre sex. Fiecare dintre cei implicați gândește mai degrabă în termenii unei relații, ba chiar al uneia conservatoare. Au ”iubiți”. Sau ”amante”. Și soacră. ”Sunt împreună”. Așa îi știe cartierul: Marghiolița ”e cu” Dorel. Îi aparține. Sunt ”fideli”. Poate chiar mai fideli decât răposatul Fidel Castro – că omul nostru a mai aterizat și  el prin paturile amicilor politici. Abilitatea în actul sexual nu mai interesează pe nimeni, ba chiar se pot lipsi de el cu totul. Au o ”relație stabilă”. Și, în funcție de asta, se mișcă și mecanismul social. Promovarea într-o funcție superioară. Condiții mai bune la acordarea creditului. Sancțiuni mai ușoare dacă au ghinion și ajung la instanță. Mai puține scandaluri cu doreii de prin cartier. Și mai mult gătit. Altfel nu ajungea Dorel atât de rotund, de zici că e fratele mai mare al lui Arhi.

Până și alde Bebe Sexologul a înțeles cum stă de fapt treaba: ”relațiile de cuplu și sexualitate”. Chiar așa a spus.

Plouă cu cărțile, articolele și filmulețele așa-zișilor sexologi. Cu discuții interminabile despre sex. Se fac cozi la ușile cabinetelor medicale. Bani pierduți, timp, agitație, stress. Instrucțiuni. Cum să o faci, cât, unde, de câte ori. ”De cât mai multe ori”. ”După mine, aș face-o de 3 ori pe zi”. ”Nu mă mai fute cu întrebările, fute-mă cu pula”. Dacă ar fi să asculți fiecare femeie implicată în asta, ai zice că nu mai avem loc de atâtea dive, mai ceva ca Tristan Taormino!

Și, dacă stai să-i urmărești pe împricinați, vezi că toate eforturile astea sunt inutile. Îi înveți pe oameni cum să facă sex, atâta vreme cât ei nu vor să o facă. Cel mult, își îndeplinesc datoria într-o relație. La fel de bine pe cât își îndeplinesc datoria spălatului vaselor.

Ce rost mai are să se plângă unul că ”oamenii nu mai fac destul sex”? La urma urmei, dacă inseminarea artificială ar fi mai ieftină și ar funcționa mai bine, nu ar mai avea nevoie de asta nici măcar pentru reproducere. E de ajuns faptul că prin relația lor îndeplinesc pentru societate mai multe funcții: de procreare, de îngrijire și protecție, psiho-afectivă, de socializare, de reglare a moralității, economică. Citat exact de la Coaliția pentru Familie.

Cum ar fi zis coana Luminița, florăreasa din colț, ea măsoară succesul după câți copii ați făcut, și de câtă vreme sunteți împreună, altfel nu vă crede că sunteți buni la pat.

Chiar dacă sunteți doi semianalfabeți needucați sexual și vă lipsește ceva fiindcă nu știți ce să faceți pentru a dobândi plăcerea.

cum-fac-sex-cocalarii

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Mircea către popor

După ce Guvernul a promis studenților că vor beneficia de gratuitate la transportul feroviar intern, pentru trenurile Regio și InterRegio, la clasa a II-a, un amendament prevede că studenții vor călători gratuit cu trenul doar pe distanțele dintre localitatea de domiciliu și cea în care se află unitatea de învățământ.

mircea-badea-chiar-el

Mircea Badea a dat și el cu bâta de baseb… cu părerea despre studenții noștri și drepturile lor:

La muncă, studenței, că trece anul

şi vin corporatiștii să vă ia ciolanul!

Vouă, protestatarii cei cucernici,

Cristosul mamii voastre de nemernici.

Ce lipitori, ce vite, ce mizerii,

v-aş desena cu acul, să vă sperii.

Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,

ci drogurile de prin țări străine.

Nenorociţilor, se rupe şnurul,

La muncă, la videochat duceți-vă curul !