D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Povestea poveştilor

La puţină vreme după ce au făcut pe Dracu-n patru să fie ştearsă pictura murală care îl reprezenta pe Sfântul Gheorghe în piaţa care îi purta numele, prietenii noştri cei bărboşi -auriţi ca maneliştii şi cântând pe nas tot ca ei- s-au pus cu afurisenia pe statuile celor doi draci de la Casa Groazei din Parcul Tei.

sfantu-si-dracu.jpg

Cum spunea la vremea lui diaconul humuleştean Ion Creangă: zvârlim statuile, pe rând, una pentru Sfântul şi una pentru Dracul, făcând parte dreaptă la amândoi!

creanga-humulesti1

De ce iubim femeile · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Burka să trăiască, fără număr!

636069392059438837-advertisement-for-mariah-cary-at-orange-county-airport-courtesy-of-the-airport

Cu puţină vreme în urmă, nişte americani s-au uitat la Mariah Carey în poza de mai sus, i-a atenţionat şeful să scoată mâna din pantaloni şi s-o ţină pe masă, după aceea s-au mai uitat o dată. După care au hotărât că aşa ceva e ruşinos, nepotrivit cu regulile Coranului şi nu poate apărea pe panourile publicitare din aeroporturi. Sau poate, dar nu pe aeroporturile din Burbank-Glendale-Pasadena, ci doar în alte state mai Trump…etiste decât Hilara Californie.

S-au mai gândit puţin şi au hotărât că până la urmă poate, dacă apare altceva în poză. Ei n-au spus nu, n-au interzis, şi nici măcar nu au intervenit în conţinut. Sunt la fel de nevinovaţi ca Preafericitul Colectivel al nostru, care nu s-ar atinge de o muscă. Doar i-ar pune foc. Muştei. Să-i pună lui Mariah Carey foc e cam greu chiar şi pentru el.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

Chemaţi minerii, ne invadează liberaştii!

liberast

De pe Facebook, via Dan Alexe.

Cică liberaştii ăştia au plete, umblă cu dolari şi se fut în cur unii pe alţii fără alifie pe lângă fântâna de la Piaţa Universităţii, au BMW Ursuleţ tunat, poartă animal print şi beau cafea pe Dorobanţi*

* – expresia „liberast” a fost inventată în 2007, pe vremea bulei imobi… petrolului, nu în 2015. Antonimul e „Putzriot” (поцтреот). Adică unul care se crede patriot, dar e doar un sugător de Pu…tin, Vladimir V.

Crize · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Şcoala Vieţii

Studiaţi biologia moleculară, tovarăşi, că vă ia Dracu’!

ChaplinPurtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ro… Ruse, părintele protoiereu Vsevolod A. Chaplin, a editat cea mai politic… pravoslavnic-corectă versiune a biologiei moleculare, redactată de Academia de Ştiinţe a Rusiei. Cu binecuvântarea Bisericii.

De pe Facebook, via Dan Alexe.

N-au precizat dacă îi vor arde pe rug pe biologii moleculari burghezi şi fascişti care nu cred în ea, sau se vor mulţumi să îi împuşte pe câţiva şi să îi trimită în Gulag pe alţii, cum au făcut pe vremea lui Trofim Lîsenko.

Crize · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Sex

Să ne asigurăm spatele

ChaplinPurtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ro… Ruse, părintele protopop Vsevolod Chaplin, spune că trebuie folosită puterea aflată în mâinile poporului pentru a interzice relaţiile homosexuale, a le transforma în infracţiuni şi a le exclude din viaţa societăţii.

Foarte probabil în viitorul apropiat călugăraşii mai nurlii vor trebui să îşi pună lacăt la găoază când fac mătănii de faţă cu părintele stareţu’.

popi1popi2

D-ale României de ieri şi de azi · Droguri · Mahalaua de lux

Cum citesc cocalarii – „Oraşele nopţii purpurii”

BurroughsDisclaimer: cine nu ştie cine era William S. Burroughs află că era un autor pe placul lui Cheloo. Adică american, deci automat suspect în ţărişoara noastră de daci liberi ortodocşi, şi în plus un mare poponar, curist, lache, fundaş, homalău. Fără să fie bulangiu, onoarea asta n-o are decât Cheloo însuşi.

Fiindcă era un duşman al orânduirii socialiste (nu numai la noi, în Blocul Estic. Tipul era un duşman al orânduirii socializde şi la el acasă, de asta timp de jumătate din viaţă a fost fugărit, când în Mexic, când prin alte ţări sud-americane mai calde, când prin Africa de Nord, când sărind de la Paris la cartierele mai păcătoase din New York), Burroughs a fost convenabil ignorat la noi până prin anii 2000. După aia a venit epoca mai liberală dintre 2000 şi 2004, când nu îţi mai riscai capul dacă publicai ceva mai riscant. Aşa că pe salata de Boris Vian, Chris Simion şi Lorena Lupu de atunci mai mergea şi un praf de chili Burroughs. Fără să apară vreun bărbos de popă aurit ca maneliştii, care să te afurisească, precum se face azi.

Dar, până la urmă, ce e atât de interesant la Burroughs?

Păi, după cum ar fi zis un prieten d-al nostru, „intervenţii extraterestre, conspiraţii guvernamentale, scene de sex homosexuale, ocultism, prăpăd carnal, revoluţii din alte lumi, creaturi infernale ieşite de sub paturile copilăriei, toate acestea curg pe retină, violentează creierul, ochiul, sufletul e captat în plasa irealului dureros de prezent şi manipulator. Limbajul folosit produce explozii. Cuvintele explodează rupînd bucăţi întregi de conştiinţă, negînd carnea şi transformînd credinţele în biete castele de nisip. Burroughs se joacă de-a marele Dumnezeu, înghiţind valori, norme etice şi învăţături, transformîndu-le într-o mare de fecale care ard plămînii, ucid sinapse, nasc fibirilaţii din care sufletul nu are cum să iasă altfel decît nesigur, trist şi murdar.” 

(Ceea ce ne face să credem că şi Răposatul Ceaşcă era un fel de Burroughs pe vremea lui, fiindcă a dobândit nişte rezultate foarte apropiate cu sufletele noastre. Cine ştie, poate zvonurile despre el şi Ghiţă Dej erau reale şi scorniceşteanul trecuse şi el prin şcoala fundaşilor de la duşurile din Doftana.)

De fapt, ceea ce e foarte interesant la Oraşele nopţii purpurii (şi la celelalte două cărţi din serie, Ghemul fundăturilor şi Tărâmurile vestice), e faptul că nu e nici SF şi nici altceva.

Oraşele nopţii purpurii e o parodie. De fapt chiar motto-ul lui Burroughs sugera asta: „nimic nu este adevărat şi totul e permis”. Chiar nimic nu e „adevărat”, în sensul în care se aşteptau cititorii să fie. Romanul e o ironie. O înţepătură la adresa culturii populare a epocii în care a fost conceput, a anilor Războiului Rece.

La ce fel de literatură populară se aştepta publicul acelei vremi? Ce clişee şi motive căutau ei? Ce însemna ficţiune pe gustul lor? E uşor de aflat. Poveştile lor poliţiste ale epocii „hard-boiled”, cu anti-eroi macho, cinici şi niţeluş alcoolizaţi. Poveştile transpuse şi pe ecran ale superspionilor cu Aston Martin şi smoking. Soldaţi Universali cu muşchi, tatuaje, bocanci şi M16, bătând junglele. Conspiraţii ale bărbaţilor de stat şi baronilor industriali. Gagici care par coborâte din Playboy şi care întotdeauna cam pe la jumătatea filmului trebuie să fie salvate de eroul nostru macho şi seducător. Şi care asta fac cam tot restul filmului, se lasă salvate de undeva. Piraţi fioroşi, cu butelcuţa de rom la cingătoare şi papagalul pe umăr. Lumi dispărute scoase la suprafaţă de vreun Indiana Jones, după ce s-a pensionat Profesorul Challenger, cu locuitori care seamănă suspect de bine cu albii moderni. Finalul previzibil, cei buni îi bat pe cei răi de la sună apa-n cap. Estul şi Vestul împreună, cultura populară a Hollywoodului şi cea a comunismului, deosebiţi şi totuşi la fel.

Burroughs nu face decât să culeagă toate motivele şi clişeele vremii, să le coacă, să le consume şi să le vomite înapoi. Piraţii lui se dovedesc a fi până la urmă nişte homosexuali care vor să creeze o societate democratică şi liberală în vremurile renumite pentru revoluţii burgheze, democratice şi liberale (care erau ale Dracului de sexiste, victoriene şi religioase în practică). Oraşele utopice ale lumii dispărute de acum 100 000 de ani sunt populate de o rasă superioară neagră, iar albii nu sunt decât un accident genetic provocat de un meteorit. Detectivul hard-boiled Clem Snide nu e nici macho, nici erou, e un cinic care ştie prea bine cum merge lumea şi cum drogurile şi relaţiile ilicite se ascund sub faţada respectabilă pe care o arată clienţii săi lumii. „Baronii industriali şi oamenii de stat corupţi” sunt două femei (chiar aşa, câte femei în roluri de super-eroi negativi aţi văzut în poveştile obişnuite cu superspioni!?). Răii sunt buni, iar cei buni sunt răi.

Cam departe de lumea lui James Bond, a lui Mike Hammer şi a lui Indiana Jones, nu!?…

De, uneori trebuie să vină un drogat proscris care să ne trezească din iluziile basmelor moderne.

Crize · D-ale Bucureştiului · Droguri · Energie · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

De la lume adunate

  • Ţăranii din Vaslui au râs de pompierii care le scoteau apa din gospodării. Numai fiindcă era vorba de apă. Dacă le-ar fi scos vodca sau vinul din gospodării, ar fi sărit la bătaie cu ghearele şi cu dinţii.
  • Comisarul european pentru Justiţie Viviane Reding cere să fie combătută discriminarea ţiganicetăţenilor români de etnie rromă. De acum încolo românii vor fi cei care fură şi ţiga… cetăţenii români de etnie rromă vor ţine de şase.
  • Cum recunoaştem simptomele sclerozei multiple? În afară de simpatia bruscă pentru Preşedintele Rânjilă Minerescu şi admiraţia pentru comunism?
  • Kenyenii au descoperit un lac subteran capabil să aprovizioneze ţara cu apă timp de 70 de ani. Până vine RMGC şi au să vadă că dispare mult mai repede şi Statul ia doar 6%.
  • Religia zoroastriană, veche de 3000 de ani, e pe cale de dispariţie. Dacă nu importă şi ei un Preafericit de pe la noi, să le ridice Templul Bântuirii Neamului…