Archive

Posts Tagged ‘sex pe bani’

Sexul en-gros

18 August 2016 7 comentarii

Cică niște refugiați musulmani rupți de foame s-au refugiat, după cum e specialitatea lor, într-un depozit și acum se oferă să îndeplinească toate nevoile sexuale ale celor care nu sunt generoși. Dar nu cu cămile, fiindcă pe astea le-au mâncat mai înainte.

depozitul-de-sex

De la lume adunate

8 Februarie 2016 9 comentarii
  • Alina Gorghiu vrea să-i oblige pe bolnavii de cancer să îşi plătească tratamentul. Aceştia i-ar plăti în schimb înmormântarea ei.
  • Cică ar exista 10 diferenţe posibile între femeia pe care un bărbat o iubeşte şi cea cu care face sex. Spre exemplu, în al doilea caz, orele petrecute cu ea se plătesc.

connect-r

Unde-i lege, e tocmeală!

7 Octombrie 2015 18 comentarii

sexy-robot

Cu 2 ani în urmă, din Codul Penal a dispărut infracţiunea de prostituţie.

Cu 6 luni în urmă, anuntul.ro a fost urmărit penal fiindcă promovează infracţiunea inexistentă de prostituţie.

Cu 5 zile în urmă, că aşa evoluează lucrurile la noi, mai lent, doamna Dollo explică de ce prostituţia trebuie să fie legalizată, aşa cum au mai spus nişte sectanţi d-ăştia liberaşti anti-Putin, pe care îi chema Amnesty International.

Motivul foarte neortodox (sau ne-putinist) invocat de la înălţimea tastaturii este, ca de fiecare dată în ultimii 25 de ani, faptul că prostituţia e o activitate ca oricare alta, dar unii au hotărât că ea nu trebuie să fie legală / morală / acceptabilă etc. Însă într-o democraţie legile se mai şi schimbă, şi dacă se schimbă…

Argumentul ăsta, al respectului absolut, robotic, faţă de litera legii,  funcţionează, pe lângă România, în China.

Surprinzător, nu? În China, unde casa unui Dorel de-al lor a rămas în mijlocul unei autostrăzi fiindcă au fost nişte mici nereguli la condiţiile exproprierii. Şi tipul n-a cedat. Aşa cum nu cedează românii dacă nu văd toate documentele cu care trebuie să umble Garcea de la Rutieră la el, inclusiv avizul metrologic al radarului.

Când spunem că legea ne protejează, înţelegem că autorităţile care o aplică sunt formate din roboţi: apeşi pe butonul legal, iar dacă nu merge, pe butonul şpăgii. Dacă n-a mers nici aşa, pe butonul contestaţiei. După care facem Ctrl-Alt-Del şi intră justiţia, care e un fel de Task Manager.

Ceea ce e destul de departe de realitate.

Legile, sistemul fiscal, administraţia contează destul de puţin în viaţa socială obişnuită. Chestia care îi motivează pe românii noştri e ideea statutului social: să fii cea mai nobilă maimuţă din cârd. Cum spunea un comentac de-al lui Zoso: pentru relicvele comuniste e important să aibă un loc de muncă stabil, la care îi văd vecinii plecând în fiecare dimineaţă la 8, salariul e o problemă secundară. Sau, când e întrebată la instanţă, relicva să poată spune ca Simona Sensual: sunt un cetăţean paşnic cu un loc de muncă stabil. Fiecare lucru pe care îl faci într-o societate represivă ca a noastră, de la sex până la arhitectura casei, trebuie să fie conformist. Să comunice non-verbal privitorilor calitatea de cetăţean nobil şi respectabil. Nobil, respectabil, abstinent şi virgin ca la Ministerul Educaţiei Naţionale.

Aşa încât sunt cam greu de înghiţit pentru publicul obişnuit ideea de a avea rubrica din CV în care ar scrie „perioada xxxx – xxxx,  escortă”, sau oferta de loc de muncă „servicii erotice” de la ANOFM. E o activitate ca oricare alta, pentru roboţi. Când nu e vorba de roboţi, legile, hotărârile, ordonanţele şi normele de aplicare nu fac mare brânză. Nici mama legilor, care, potrivit proverbului strămoşesc, e mereu gravidă, nu poate înlătura caracterul de monştri subumani dezgustători atribuit în cultura populară practicantelor celei mai vechi activităţi din lume. Din pricina asta, angajatorii, profesorii, poliţiştii, Fiscul sau presa şi comentacii ei înţeleg activităţile la orizontală un pic diferit faţă de oricare altă activitate. Indiferent cât de legale ar fi. La fel de legale ca etnobotanicele.

Un elev de-al lui Caragiale spune către profesor: „Tata a zis că să-i spui de câte ori ne baţi sau tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră.” În ultimii 120 de ani, s-a vorbit şi la Cameră, şi la Guvern, şi la Ministerul Educaţiei, şi la Inspectorat, de către toţi fraierii, de la demnitar la opincă. Dar elevul a rămas la fel de bătut, tras de ureche, luat cu rigla la palmă şi în cele din urmă, luat şi de păr şi dat cu capul de tablă. Conform obiceiului pământului.

De unde se vede că oamenii legii vorbesc, cum ar fi zis Marin Preda, mai mult ca să facă praf.

Legendele toamnei

29 Septembrie 2013 7 comentarii

Motto: „Dacă până la 30 de ani nu crezi în legende nu ai inimă, iar dacă după 30 de ani mai crezi în legende nu ai cap” (Pe asta nu a spus-o Petre Ţuţea. El nu credea decât într-o singură legendă până la 30 de ani, adică în justeţea cauzei comunismului. După aia şi-a amintit că are cap.)

Anticii aveau legende eroice, medievalii aveau legende cavalereşti, americanii au legende urbane, iar noi, fiindcă nu suntem urbani, dar de la colectivizare încoace nici rurali nu mai suntem, avem legende mai puţin urbane, mai mult de mahala urbană, ca în „D’ale carnavalului”.

D-ale_carnavaluluiSă începem cu câteva din cele mai răspândite…

  • „Gagica stă cu tine cât ai bani şi pula tare, după aia te lasă şi caută pe altul mai potent”

Sursa: nu e Florin Salam. Nici Guţă de maimuţă. De fapt, cu multe decenii înainte de naşterea lor, a pus-o pe hârtie… Panait Istrati.

„…se câștigă bine! Salepul tău n-o să mă facă niciodată să câștig destul pentru ca să pot, la fiecare șase luni, să adaug un nou galben la salba de galbeni imperiali ai frumoasei mele Miranda; și atunci, dragul meu, ea se va duce cu altul, căci, vezi tu, dragostea e schimbătoare!”

Mă rog, prin zilele noastre (2002), alde Liviu Guţă -care nu puneau problema să rămână vreodată fără bani, că numărul fraierilor e în creştere- au adaptat-o un pic epocii moderne. Adică: „Dacă nu-i faci toate plăcerile o dată şi încă o dată, din pat dezbrăcată pleacă şi te lasă baltă.”

Pe lângă faptul că isteţul nostru manelist ar face un efort mai mic dacă ar ţine pe lângă el o pastilă de Viagra şi atunci n-ar mai pleca nimeni de lângă el, mai ales dacă plouă afară ca acum, teoria e niţeluş falsă. Sau, cum zicea unu’ David Mikkelson de la Snopes, are multiple truth values.

De fapt, milioanele de oameni obişnuiţi ştiu foarte bine că poţi să ai luni bune şi proaste, să câştigi sau să pierzi, să ai nevoie de Viagra sau nu, dar cuplurile nu se rup aşa peste noapte. Mai aproape de adevăr e „gagica unui manelist / cocalar pleacă şi îl lasă baltă”.

Cum arată de obicei manelistul nostru? Un tip neîngrijit, fără carte, urâcios la caracter, a uitat drumul spre duş, îngâmfat fără motiv, are dinţii în gură ca pietrele de mormânt, îşi învineţeşte partenera pe la ochi ca pe ursul panda …imaginea clasică a cocalarului. Genul cu care ar sta o tipă numai atunci când ea ştie că altă şansă în viaţă nu are – n-are job deloc sau are unul prost, carte nu prea, n-are casă, e venită de curând la oraş şi nu are cum să se descurce, sau are altă problemă.

Ori dacă manelistul nostru rămâne pe uscat, ea mai e dispusă să îi suporte defectele, ca înainte?.. Nu prea. Băetzaşul nostru dă cartier şi-a pierdut ultima resursă cu care mai negocia, adică banii (cu ajutorul cărora îi oferea ei un anumit grad de confort). De, ar fi trebuit să ştie că nu te poţi baza pe o singură resursă, şi încă pe aceea pe care ţi-o mănâncă atât de uşor criza.

Ceea ce ne duce la…

  • „Când negociezi ceva, trebuie să fii ferm, să nu cedezi şi să ştii să spui nu”

Sursa: Preşedintele Nicolae Ceauşescu („nu cedaţi nimic, să nu vă pună Dracu’ să ziceţi ca ei, noi avem coloană vertebrală, suntem un popor viteaz şi independent, ne tragem din doi bărbaţi, Decebal şi Traian”)

ceascaDe fapt asta e prima prostie pe care o faci într-o negociere. Când spui „nu”, deja ai pierdut, ţi-ai tăiat singur craca de sub picioare.

Fiindcă dacă ai spus „nu”, te gândeşti de fapt la „da”. „Nu” vrei ceva fiindcă partenerul „nu oferă destul în schimb”, sau „pune condiţii proaste”, sau alte motive. Nu există „nu”, pur şi simplu, într-o discuţie. Răspunsul „nu” trebuie să fie motivat, şi când există un motiv, există şi metode mai simple sau mai complicate de a înlătura acel motiv. Când un tip „nu” vrea să îţi vândă o marfă, oferi mai mult, şi mai mult, când „nu” vrea să facă ceva îi oferi o recompensă, îl ameninţi, insişti, te încăpăţânezi, alternezi morcovul cu băţul până când ai câştig de cauză. Un răspuns cu „nu” naşte imediat întrebarea: „Ce vrei să îţi dau ca să spui da?..”

Când vrei să închei discuţia cu cineva şi să scapi de el sau ea, eviţi pe cât posibil să spui „nu”. Pui condiţii absurde, faci pe nebunul, te poceşti ca maimuţa, dispari cu săptămânile, te ascunzi, îţi schimbi numărul de telefon, când îl vezi te cerţi cu el fără motiv aparent, dar fără să spui vreodată că „nu” eşti de acord cu el sau cu ea. Mai pe scurt, faci ca discuţia sa cu tine să devină atât de stânjenitoare încât să nu mai vrea să te întâlnească vreodată, cu atât mai puţin să mai vorbească de tranzacţia pe care o propusese la început.

  • „Gagica trebuie să stea cu tine din dragoste şi nu pentru bani, dacă e curvă n-o să stea lângă tine când eşti bolnav şi să-ţi facă supă de roşii”

Sursa: un comentac. De-al lui Arhi, cred. Fiindcă era un tip atât de lipsit de importanţă încât nu m-am ostenit să ţin minte unde a comentat.

De fapt lătrăul de bloguri şi forumuri nu făcea decât să citeze poporul prieten şi frate soviet… american, fiindcă lumina vine de la Răsă… Vest: „a prostitute who would probably leave me dying in the street rather than help”.

Da, foarte probabil pe comentacii din specia asta toată lumea şi nu numai fetele „din branşă” i-ar lăsa să crape, fiindcă n-au prea multe în cap şi deci dispariţia lor nu e o pierdere pentru omenire. Cum ar fi dispariţia lui Hawking, în care se investesc sute de mii de euro pentru tratamente în fiecare an, fiindcă e prea preţios ca să moară, chiar aşa, invalid cum e acum.

În schimb, cei care ştiu cum să vorbească şi cum să se poarte şi să acţioneze în toate împrejurările, inclusiv în ale patului (vorba lui Mircişor Pene în Fund, „au tehnică”) se bucură de foarte multe avantaje şi privilegii. Chiar şi din partea fetelor din cea mai veche branşă din lume. Avantaje de natură erotică, dar şi de natură financiară, de natură socială şi informaţională, şi altele. La nevoie, chiar şi o supă de roşii.

Uneori, indiferent cum ai fi negociat tranzacţia şi cât de jmecher şi macho te crezi, primeşti de la tipa în cauză exact atât cât meriţi, nici mai mult, nici mai puţin.

  • „Sexul ajută sănătăţii, inimii, hormonilor, creierului, ficatului, înlăturării stresului şi altor chestii, după cum a demonstrat Virinel Columbeanu cu Hormonica lui”

Sursa: prietenii noştri, cerşet… cercetătorii britanici. (Care au descoperit între timp şi avantajul sclerozei: în fiecare zi descoperi lucruri noi. Spre exemplu, cum te cheamă şi unde locuieşti.)

6 avantaje ale sexului

7 avantaje ale sexului

10 avantaje ale sexului

14 avantaje ale sexului

55 de avantaje ale sexului…

Nici unul dintre ele nu este, nu a fost vreodată şi nu are cum să fie adevărat, dintr-un motiv extrem de simplu şi uşor de înţeles:

Dacă ar fi fost adevărate, la fiecare examinare medicală periodică, fie la angajare, fie la dobândirea permisului de conducere, fie la dobândirea permisului de armă, fie în orice altă împrejurare, ar fi sărit în ochi un grup de oameni care au analize excepţional de bune faţă de restul populaţiei. Nerealist de bune. Analize de cosmonaut. Ori asta nu se întâmplă.

Astfel încât s-ar putea să dea rezultate mai bune supa de roşii.

„Nu mă întreba cum am făcut primii bani”

10 Noiembrie 2011 4 comentarii

Un băiat simpatic şi brazilian de felul lui pe nume Adriano care se ocupă cu bătutul mingilor cu piciorul (sau cu capul) după caz află de pe Internet că iubita lui a fost curvă de lux. Sau escortă de lux. Sau ceva cam pe acolo. Şi se desparte de ea.

Arhi al nostru, care e un familist devotat, deci oarecum în afara problemei, ne întreabă retoric ce ar trebui să facă unii care nu sunt fotbalişti şi nici brazilieni dacă am fi în situaţia lui Adriano al nostru. Mai ales că la noi atât sexul pe bani şi alte avantaje, împreună cu „activităţile conexe” (vorba lui Alexandru Mironov) adică masaj erotic, videochat, filmuleţe porno de mică importanţă etc sunt foarte răspândite, de parcă românii noştri i-ar invidia pe unguri şi s-ar sili să-i ajungă din urmă cu ambiţia ţăranului venit la oraş. (Nu prea reuşesc să-i ajungă din urmă. Calitatea de ţăran e greu de pierdut, chiar şi la oraş.)

Băieţii noştri încep să comenteze (şi fetele îi urmează, fiindcă în astfel de chestiuni se procedează olteneşte), unii că nu contează, alţii că nu are importanţă, alţii, mai puţini, că are importanţă fiindcă totuşi e curvă şi face sex pe bani, sau că e în stare de multe altele pentru bani, unul că „parcă nu ar trebui să fie relaţie serioasă”… Diferenţa dintre numărul celor din primele două categorii şi numărul celorlalţi pentru care contează (scorul până acum: 21 de comentaci contra 8 ) ţine de faptul că la noi e un mod de a-ţi demonstra calitatea de macho dacă te prefaci că nu contează, sau că pentru tine e oricum avantajos. Dai impresia că eşti un fel de Casanova modern spre care trag toate femeile, de la călugăriţe până la curve, şi le primeşti cu braţele deschise. Mai fusese o mahalageală asemănătoare pe escortele.ro, când a început unul să comenteze că nu poţi ieşi cu o fată despre care ştii că este sau a fost curvă, atâta i-a trebuit, să stârnească roiul de viespi.

Niciunul nu dă importanţă faptului că ea ar fi putut să fie orice, fără ca nimeni s-o ştie, şi că ar fi putut-o întâlni oriunde şi oricând fără să afle vreodată cu ce s-a ocupat ea în trecut. Nu că ar conta foarte mult, de fapt mă cam doare în vârful unui organ destul de insensibil de raţiunea lor de gâscă, dar tocmai această atitudine e un obstacol greu de trecut în calea legalizării prostituţiei.