Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

7 Noiembrie

Azi se împlinesc exact 100 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, care a avut loc de fapt în noiembrie. Cea care a creat statul muncitoresc și țărănesc.

Chiar dacă lumea răuvoitoare spune că statul muncitoresc și țărănesc era condus de KGB, Ceka sau NKVD. Dar mai tot NKVD era format din copii de muncitori și țărani. Adică era cu un pas înainte față de Jandarmeria, Civisul și BGSul din zilele noastre, unde mai toți răcanii sunt niște țărăneți. Pe care îi învață instituția să se lege la șireturi. Când vii din mediul blocurilor gri nu e de tine haina Dracului, cum îi spunea Panait Istrati. La blocurile gri sunt apreciate libertatea, banul, viața de noapte, berea, maneaua și BeMWeul, nu deșteptarea la 6 dimineața și bocancii instructorului peste cur.

În 100 de ani, NKVD își schimbă pufoaica, dar năravul ba.

D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Un-Cool Old-Young Guys

Disclaimer: a fost odată un băiat care avea un scuter Piaggio verde. Pe vremea aia, era ca și cum ai avea, în zilele noastre, Tesla P100D. Fiindcă avea scuter Piaggio verde, puștiul călărea în toate sensurile posibile, cruciș și curmeziș, toate străzile, șoselele, benzile și trotuarele. De parcă era la raliul Paris-Dakar. Când l-am văzut, am întrebat dacă în ritmul ăsta o să dea un TIR peste el. În aceeași vară, a intrat cu Piaggio cel verde sub un TIR. Pe la mijloc, între capul tractor și remorcă. A scăpat cu ceva fracturi și fără Piaggio. Sunt de atunci 20 de ani.

radioerevanLa Vice lucrau două fete deștepte. Care se remarcau fiindcă nu mâncau porc și se închinau cu fundu-n sus. Adică făceau parte din neamul care poartă hijab și chador. Din pricina asta, era ceva foarte ciudat să facă o carieră la Vice. Dar s-au văzut ciudățenii și mai mari în istoria recentă.

Fetele astea -cu nume din Istoria Imperiului Otoman de Iorga- au zis cam așa: oamenilor, în general, le place să facă sex cu alți oameni. Și nu cu fereastra deschisă, ca la Radio Erevan. Așa încât, dacă nu fac sex cu fereastra deschisă, hai să-i intervievăm și să aflăm câtă experiență au dobândit ei în treburile patului până la vârsta pensiei. Să le dăm din experiența erotică a bătrânilor socialiști din generația ’68 tinerilor frumoși și liberi. Sau tinerilor urâți și lache, că ei oricum sunt majoritatea.

Experiența. Cuvântul cheie după care caută tinerii urâți și lache porno cu mature.

Ăăăă… care experiență?

De, dacă ar fi să ne luăm după presă și Hollyweird, generațiile socialiste din vremurile lui ’68 ar fi trebuit să fie prea cool pentru o lume încălzită global.

Sau, mă rog, prea frumoase și libere pentru o lume urâtă și lache, c-așa-i în socealizm.

Doar că în presă și la Hollyweird nu apar restricțiile, lipsurile, palmele și curelele generațiilor socialismului victorios. Nu se văd. Așa cum nu se pot vedea direct găurile negre. Se pot detecta numai după efectele lor. După sechelele pe care le-au lăsat când e vorba de seriozitate, conformism. După limbajul tinerilor urâți și liberi, sau frumoși și lache, mă rog, de care or fi ei. Limbajul ieșit din gura unor oameni care au azi sub 40 de ani. Dar vorbesc ca moșii, ca muncitoroii comuniști care acum își beau pensia:

”Io nu mă joc niciodată FIFA” (sau NFS Underground, World of Tanks, depinde de la an la an), ”sunt ocupat cu jobul”. Nu ca pulimea care pierde vremea fără să muncească pe 2 lei, evident.

”Io n-am treabă cu mașinile, tuningul, sunt ocupat cu jobul”. Sau cu familia. Nu ca puștii cordiți drogați sorosiști de bani gata.

”Io nu am treabă cu roackerii că sunt împuțiți, nici cu maneliștii că sunt țigani…” stau doar la job. Probabil jobul ăla se face zi și noapte, ca sclavii legați de piatra de moară.

”Io sunt familist, n-am treabă cu sexul, fututul…” și alte chestii dezgustătoare pe care le fac homosexualii, videochatistele, curvele și sorosiștii.

Bineînțeles, au să sară ca arși dacă le dai peste nas cu propriile fapte și afirmații. Nu se poate, ei nu sunt moși comuniști, ei au umor, inventivitate, spirit, fantezie și poftă de sex. Ca Agamiță Dandanache: io am zis!? când am zis!? țe-am zis!? io n-am zis așa ceva!

Io n-am zis așa ceva, sunt un adevărat Dorel macho, frumos, cu mușchi, fantezii, tatuaje și bemveu, stimulat cu Black Energy Drink ca Mike Tyson!

Venise un prieten de-al nostru, om cu studii și carieră, sportiv, elegant, distins, să ne explice cum se dobândește odată cu vârsta calitatea de bărbat adevărat. Unul care știe, de parcă ar fi scris în stele, că, spre deosebire de pulimea din jur, sigur fute ceva în seara asta. Fără să fi avut măcar de-a face cu băieții din Seduction Community, ăștia sunt prea proști pentru el.

Și uite că, atunci când se pune problema să fută ceva în seara asta cei cu experiență de viață (fiind un tip elegant, evită frumos să zică “bătrâni”), omul nostru are o idee. Pentru cei cu imaginație, spirit și aventură, care care nu se rușinează de sexualitatea lor. Să facă momentele de plat și plictiseală ale relației mai condimentate.

Ideea lui?

.

.

.

Lenjerie sexy și costumașe de asistentă obraznică. De la Seven Sins.

Vorba lui Bitză, nu știu ce gândeai, frate, ce-ți imaginai.

Suprema fantezie pentru un cuplu frumos și liber care vrea să rupă patul e un costumaș ridicol. De atâta sunt în stare. Până acolo merge imaginația lor. Dacă tot pomeneam de găuri negre, ăsta e pentru ei orizontul evenimentelor.

Cu ceva vreme în urmă, am zis că fanteziile astea socialiste sunt de Dorel cu Unirea.

De scutere Piaggio verzi nu mai pomenesc aici. Nu de alta, dar prietenul nostru o să creadă că l-am blestemat.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

20-și-nu-știu-cât August

Cu puțină vreme în urmă s-au aniversat 73 de ani de la Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă. S-au aniversat cam slăbuț, cu toate eforturile lui Zoso, fiindcă numărul de comuniști devotați (capabili să recite Marea Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă de 10 ori în șir, fără greșeală) se cam micșorează de la an la an, din motive naturale.

Antifascistul și antiimperialistul social și național Alexandru Florian zice, în spir(i)t eliberator: ”Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist și legionar!

Am bulit-o, băieților (și fetelor).

Dacă se prinde antifascistul și antiimperialistul Alexandru Florian că am cuțit de vânătoare, carabină Care Nu E De Argint, și pe deasupra și tomahawk, fără să fiu amerindian, mă pune la Stâlpul Caznelor, înainte de a mă trimite în Veșnicele Plaiuri ale Vânătoarei!!

D-ale României de ieri şi de azi · De ce iubim femeile · Maşinile noastre pe care le iubim · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim

Cine vrea, poate, chiar și fără Viagra

Ați auzit de comuna Petriș din județul Arad? Nici eu. Probabil nici Raoul Weiss de la Cluj, cel cu ultima (ne)civilizație țărănească și mioritică din Europa.

Din moment ce nimeni n-a auzit de ea, comuna nu se remarcă prin nimic. E o comună tipică pentru județele Arad, Timiș și Hunedoara: are tot ce îi trebuie, până și un sfert din populație neoprotestantă (penticostali și baptiști). Adică la fiecare 3 redneci românești are un redneck adevărat, de la mama lui.

Uite că în comuna tipică s-a întâmplat ceva atipic. Adică în 2016 au ales-o primăriță pe Irina Onescu. Care avea 31 de ani la alegeri, e necăsătorită, are părul roz, tatuaj pe spate, e absolventă de Jurnalism și lucrase la MTV România, e bucureșteancă de baștină cu casă de vacanță în comună și are Mini Cooper. Nu Mini Cooper modern, ci din 2005. Modelul magic de Mini Cooper: în 2006 se transforma peste noapte în zebră chioară de-un far, dacă îl lăsai într-o parcare. El fiind cel norocos. Stăpâna Mini-ului risca să fie trântită pe jos în fața Cotrocenilor, bătută cu picioarele şi cu hainele rupte. Dacă nu era violată noaptea în scara blocului. Sau pe maidanul satului, în grup.

Niște români verzi cam regretă că 2016 nu e 2006.

primarita-roz

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Sex

Păzea, că vin afganii europeni!

Imediat după Loviluție, tot analfabetul român luase o supra-doză de testosteron. Injectată în venă. Anii 1990-1998 au fost epoca de glorie a violatorilor. Ai fi zis că au trecut pe aici turcii, tătarii, cazacii zaporojeni, ostașii sovietici, toți în același timp. Deschideai televizorul? Violatori prinși. Deschideai Baricada? Infractoarea Mov? Violatori de babe. La radio? Puști aurolaci violați de homosexuali. Sau homosexuali violați de aurolaci, nu mai avea importanță de care parte a pulii te aflai.

Ceea ce era puțin cam suspect – până când aflai ce avea de spus în privința asta un tip care cunoștea foarte bine oamenii răi.

Nu neapărat despre viol. A avut multe de spus omul nostru și despre asta. Nu spune ”lasă, că mie nu mi se întâmplă”, nu te lăsa izolat(ă) împreună cu cine nu trebuie, evită oamenii care au dovedit un caracter scârbos până atunci. Ultima e un bun avertisment și când e vorba de relații: o femeie ar trebui să se gândească de 2 ori când are de-a face cu un alcoolic sau drogangiu binecunoscut.

Alt avertisment de al lui e mult mai important. Cel pe care l-a dat atunci după ce a avut de-a face cu agresorii de stradă. ”Cocalarii fără tricou”, cunoscuți pe partea astălaltă a oceanului drept ”cocalari cu bemveu”. N-au tricouri fiindcă au făcut din ele huse-tricou albe pentru scaunele de BMW din 1992.

A zis așa: ”de multe ori, când avem de-a face cu cocalari din ăștia, faptul că printre bodyguarzi sau polițiști e o femeie sau chiar mai multe lasă loc de negocieri. Cocalarilor le place să dea bine în ochii gagicilor și atunci se potolesc. Albii. Fiindcă există anumite etnii față de care e mai bine să nu aduci o femeie în poziție de autoritate. Agravează situația.”

Există anumite etnii față de care e mai bine să nu aduci o femeie în poziție de autoritate.

Sau anumite clase sociale dintr-o țară europeană civilizată cu rețea 4G.

Anumite clase sociale care nu suportă să fie tratate de sus de o femeie. Indiferent cine ar fi ea. Polițistă, funcționară la Impozite, profesoară, inspectoare la Primărie. Nevastă sau amantă. Întâlnire întâmplătoare. Nu are importanță. În ochii lor, o femeie care i-a tratat de sus trebuie să plătească. Le-a furat demnitatea de bărbați. La fel ca una care i-ar fi castrat. Trebuie să plătească în așa fel încât să fie făcută de rușine. În fața părinților și familiei ei, a satului, a polițiștilor.

Dorința sexuală are foarte puțină importanță aici.

Crize · D-ale Bucureştiului · D-ale României de ieri şi de azi · Maşinile noastre pe care le iubim · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele · Românii noştri cu care ne mândrim · Şcoala Vieţii

Dacia, d-acolo…

Un mare bloggăr român încearcă să dezlege misterul: de ce nu e Volvo Dacia?

Păi, după cum e obiceiul rromânesc: de comuniști, Renault, muncitori, ingineri, Ceaușescu, cocalari, taxe de primă înmatriculare, țigani, dealeri, BMWuri, mecanici etc.

Așa cum, înainte de epoca Internetului, clasa muncitoare urbană brodea cele mai lungi și complicate povești. De vină pentru orice se întâmpla, până și pentru faptul că n-a venit autobuzul la timp, erau de vină Ceaușescu, Roman sau Iliescu. Dacă nu ei, atunci milițienii, primarii, evreii, securiștii, Saddam Hussein, turcii, interlopii, arabii, poponarii, țiganii, Bill Clinton, FMI, Banca Mondială, Dinu Patriciu. Întotdeauna cineva din afară. Din afara familiei tradiționale.

Astfel încât Dacia a ieșit o mașină proastă, ieftină și nefiabilă. Fiindcă francezii erau hoțomani, muncitorii neinstruiți și Ceaușescu prost și cizmar. Chiar dacă la revenirea lui Renault muncitorii din anii 1970 și 1980 erau la pensie și cizmarul prost era mort și îngropat de 15 ani. Prostia lui era magică, funcționa și de dincolo de mormânt.

automobilizda

Sau poate că democrația, măsurabilă prin numărul de voturi, zice că nu e tocmai așa.

Românii ajunși pe afară știu că lucrul cel mai complicat nu e să te adaptezi profesional, şurubelniţa e tot şurubelniţă şi la români, şi la elveţieni. Modul de socializare e ceea ce îl face urâcios în ochii altor neamuri. Pe român, pe rus, bulgar, polonez sau arab. Cât timp contează numai ceea ce se întâmplă la șurubelniță, e destul să vină un investitor român, chinez sau occidental, și adaptarea profesională se face peste noapte.

Fiindcă suntem în lumea a doua. Cea industrială post-socialistă. Și aici există un avantaj, pe care lumea l-a exploatat cât a putut. Și sub Ceaușescu, și sub FSN, PDSR, PNCȚD și alte specii din astea teratologice. În ciuda creaturilor din acele specii, care au dat cu bâta cât au putut. Câteodată în sensul propriu al expresiei, când bâta a fost în mâna minerului.

Avantajul este costul redus, insignifiant, al educației.

E destul să îți bați capul câțiva ani și să rabzi. Până când ai terminat, să zicem, Medicina. Și după aceea începe să vină profitul, cum ar fi zis un capitalist în devenire de pe vremea lui John Steinbeck. Plicurile. Medicamentele date pe sub mână. Legea unică de salarizare. Prestigiul diplomei de medic în ochii autorităților de care te lovești. Volvo modern, că Dacia e veche și nefiabilă. Răsplata pentru anii petrecuți în școală.

Dar dacă ar fi costat 50 000 USD un an la Medicină, ce te-ai fi făcut?

Vorba unui băiat dăștept și suplu, jobul pentru tine înseamnă doar că îți poți produce banii de mașină sau de intrat în club în weekenduri, fiindcă o carieră e doar o problemă de confort, nu de supraviețuire. De iPhone în loc de Nokia. De ceea ce generația moșilor – cei care erau deja maturi pe vremea represiunii comuniștilor – numea ”are prea mulți bani și n-are nicio frică sau rușine”. La urma urmei, chiar și un comunist ar ezita înainte de a-i face o măgărie prea mare lu’ domnu’ doctor. Poate are nevoie mâine de o operație urgentă și n-o să știe la cine să apeleze.

Nu va costa 50 000 USD în următoarele decenii în România un an la Medicină. Fiindcă profesorii au nevoie de studenți ca să își justifice posturile. Ministerul Sănătății are nevoie de medici ca să justifice ținerea în funcțiune a spitalelor. Populația are nevoie de medici ca s-o trateze. ANAF are nevoie de salariați bine plătiți ca să le stoarcă impozite. Bancherii au nevoie de ei ca să le poată da credite. Nicio forță din societate nu e interesată să ridice o barieră de netrecut care să îi țină pe cocalarii fără rușine departe de carieră.

După cum nimeni nu e interesat să umfle impozitul pe o locuință sau o mașină medie la o valoare uriașă, nesimțită. Fiindcă sute de mii de oameni nu vor putea sau vrea să plătească. Dacă îi execuți silit pe toți, rămâi și fără bani la buget și cu sute de mii de case pe care nu le mai poți vinde nimănui. Așa încât autoritățile sunt interesate să facă acest compromis și să lase banii să le curgă în fiecare an. Ai de 10 ani încoace Volvo XC90 cu V8, în fiecare an ei îți pot lua 6300 de lei impozit. Dacă ai Logan cu 1.5 dCi, abia plătești 60 de lei. Iar dacă ar veni unul care ar spune: ”sunt Vlad Țepeș și am hotărât că mașinile sunt interzise de azi!” ar realiza până la sfârșitul anului ce cretin a fost, când ar vedea că nu mai încasează nimic.

După cum investitorii -indiferent ce produc, piese auto, volane, frigidere, armament, porțelan- au nevoie să le vină la ușă ingineri, muncitori, contabili sau pompieri în căutare de lucru. La fel cum au nevoie să le vină în magazine consumatori.

Chiar dacă domnul Ernu și tovarășul Karnoouh zic că ăsta e un capitalism sălbatic, cocălăresc, flămând, drogangiu, pițiponcesc, murdar și țigănesc ca la Pata Rât.

Crize · D-ale României de ieri şi de azi · Mahalaua de lux · Mitocănia salvează România · Politică · Presa noastră cea de toate zilele

Donald Trump a dat cu sabia în fasole

Președintele Trump a dansat cu arabii saudiți, ținând sabia-n mână. Iar presa, cum ne așteptam, s-a inflamat. Probabil, știindu-i reputația, se așteptau să aibă altceva în mână. Dar, după cum a dovedit în discursul lui, arabii i-au pus-o în mână. I-au pus 380 de miliarde USD, nu ceea ce ar fi ținut el de obicei în mână.

De, pentru 380 de miliarde, poate că ar fi trebuit să turnăm o găleată cu gheață, care să mai domolească istericalele presei și comentacilor. Sau poate chiar ei ar fi trebuit să își mai tempereze entuziasmul din campania electorală, când îl aclamau pe marele escroc fiindcă a lătrat la musulmani. Ca în proverbul românesc.

Fiindcă, atunci când ești un român adevărat, trecut prin socialism, comunism și alte rahaturi cu cravate, bască și șnururi multicolore ca la o paradă gay, începi să realizezi încet-încet cum funcționează escrocheriile.

Există două moduri în care o înșelătorie poate să pice.

Cel mai simplu, evident, când fraierul nu te crede. Ăsta e și cel mai puțin periculos. Nu te crede. Se ridică și pleacă. Nu rămân mari stricăciuni în urmă.

Varianta cu adevărat nasoală e cea în care fraierul te crede. 100%, fără comentarii, fără alte cerințe, chiar fără să negocieze deloc. Te crede sincer.

Radu Piticu’ Gratis ar fi zis: când încerci să îi vinzi fraierului o cutie de carton, spunând că e mașina timpului.

Aici e aici.

Ia să te vedem, cum îi dovedești unui fraier, care te-a crezut fără să îți pună întrebări, că mașina timpului funcționează? Ești față în față cu el. Și fraierul e entuziasmat, ca un votant în noaptea alegerilor. Vrea să vadă mașina timpului funcționând. Nu mai are răbdare. Iar escrocul, ca eroii lui Mark Twain, nu știe pe unde să fugă mai repede de acolo. Ar lăsa în urmă și banii, și tot, numai să nu fie prins cu minciuna.

Realizează și el că era mult mai profitabil să dea peste un fraier care nu îl crede chiar 100%. Care mai are dubii, mai negociază, care poate crede că va păcăli și el pe altul. Nu era atât de periculos ca un fraier entuziasmat. Care îl face chiar și pe escroc să se sperie: cu ce fel de nebun m-am băgat, fraților, în afacere?