Archive

Posts Tagged ‘sociopaths’

Donald Trump a dat cu sabia în fasole

24 Mai 2017 2 comentarii

Președintele Trump a dansat cu arabii saudiți, ținând sabia-n mână. Iar presa, cum ne așteptam, s-a inflamat. Probabil, știindu-i reputația, se așteptau să aibă altceva în mână. Dar, după cum a dovedit în discursul lui, arabii i-au pus-o în mână. I-au pus 380 de miliarde USD, nu ceea ce ar fi ținut el de obicei în mână.

De, pentru 380 de miliarde, poate că ar fi trebuit să turnăm o găleată cu gheață, care să mai domolească istericalele presei și comentacilor. Sau poate chiar ei ar fi trebuit să își mai tempereze entuziasmul din campania electorală, când îl aclamau pe marele escroc fiindcă a lătrat la musulmani. Ca în proverbul românesc.

Fiindcă, atunci când ești un român adevărat, trecut prin socialism, comunism și alte rahaturi cu cravate, bască și șnururi multicolore ca la o paradă gay, începi să realizezi încet-încet cum funcționează escrocheriile.

Există două moduri în care o înșelătorie poate să pice.

Cel mai simplu, evident, când fraierul nu te crede. Ăsta e și cel mai puțin periculos. Nu te crede. Se ridică și pleacă. Nu rămân mari stricăciuni în urmă.

Varianta cu adevărat nasoală e cea în care fraierul te crede. 100%, fără comentarii, fără alte cerințe, chiar fără să negocieze deloc. Te crede sincer.

Radu Piticu’ Gratis ar fi zis: când încerci să îi vinzi fraierului o cutie de carton, spunând că e mașina timpului.

Aici e aici.

Ia să te vedem, cum îi dovedești unui fraier, care te-a crezut fără să îți pună întrebări, că mașina timpului funcționează? Ești față în față cu el. Și fraierul e entuziasmat, ca un votant în noaptea alegerilor. Vrea să vadă mașina timpului funcționând. Nu mai are răbdare. Iar escrocul, ca eroii lui Mark Twain, nu știe pe unde să fugă mai repede de acolo. Ar lăsa în urmă și banii, și tot, numai să nu fie prins cu minciuna.

Realizează și el că era mult mai profitabil să dea peste un fraier care nu îl crede chiar 100%. Care mai are dubii, mai negociază, care poate crede că va păcăli și el pe altul. Nu era atât de periculos ca un fraier entuziasmat. Care îl face chiar și pe escroc să se sperie: cu ce fel de nebun m-am băgat, fraților, în afacere?

Berbecii paznici la oi

20 Iulie 2016 4 comentarii

La un moment dat, într-o Cora din Ploieşti, nişte băeţaşi din cei burtoşi şi cefoşi de la pază au luat pe sus o femeie, au încuiat-o într-o cameră şi au dezbrăcat-o. Şefa lor -o doamnă ca în bancul cu ţiganca la doctor- susţinea că au vrut să vadă dacă victima n-a furat nimic. Deşi e posibil ca după 8 ore de stat momâie cu pulanul la şold să le fi venit cheful de sex-surpriză vasluian.

Publicul nostru, legalist şi jurist mai ceva ca în China, e foarte dornic să facă plângeri la Poliţie, să dea Cora în judecată şi să se ia de urechi cu directorul general Philippe Lejeune. După cum spunea proverbul românesc în care baţi şaua să priceapă directorul.

Dar, cu vreo 3 generaţii în urmă, unu’ George Orwell zicea că îţi permiţi să fii pacifist şi legalist numai atunci când există nişte ticăloşi gata să folosească ei violenţa în locul tău.

Ghici din ce clase sociale se recrutează burto-cefoşii? Indiferent că se întâmplă asta la români, ruşi, ucrainieni, klingonieni, bubuli şi orice alt neam?

Yup.

Cândva, un goriloi d-ăsta de la BGS a făcut mare scandal fiindcă o fată l-a filmat cu un DSLR în timp ce el spunea şi făcea nişte măgării. Şefii lui se prefăceau că nici nu îl aud şi nici cu laba de gorilă n-a dat peste DSLR.

Cu mica precizare că DSLRul costa cât leafa lui de gardian pe un an. Şi se pare că tipul ştia asta. Aşa cum văzuse şi cu ce maşină a venit fata.

Spre deosebire de el, şefii nu erau interesaţi. Aveau şi ei.

Printre ţăranii români se spune că trebuie să ţii câinele cât mai flămând, în frig, cu lanţul de gât. Ca să se facă rău.

a0616a5bd7d2d0c1dc66b437f5db5f5d

PS Un comentac spune: golanii s-au lăsat de șmecherii și au devenit agenți de pază/bodyguarzi.

Păi cum vine asta, unul care pretindea că e interlop de renume, avut și temut… stă momâie la ușa mallului pe 1200 de lei net!? Mai puțin decât ia altul care rulează șaorme-n lipie?

Religia Păcii reloaded

De când cu lovitura de stat, sau, mă rog, după cum a sfârşit-o, mai mult lovitură de sat, a turcilor, Hotnews ne demonstrează că şi marketingul are umorul lui.

Islamism

Umanitate să fie, dac-o cer interesele partidului!

22 Octombrie 2015 3 comentarii

Cu puţină vreme în urmă, fostul Preşedinte Ion Iliescu a fost pus sub acuzare pentru crimă împotriva umanităţii. Pentru că a pus să se spargă nişte capete cam pletoase de tineri ochelarişti cam drogaţi, undeva într-o piaţă mai afumată. Nu se jucau meciuri pe acolo şi nici de tineri suporteri cu fular nu era vorba. Doar se punea în practică proverbul scoţian favorit al lui Stalin: nu poţi să faci omletă fără să spargi ochelar…ăăă, ouă.

Un martor al evenimentului, pe numele său CeTePeu, care a scăpat din el cu ambele ouă intacte, spune că executanţii veniseră chitiţi să caftească oameni, nu puteau să plece nesatisfăcuţi, voiau sânge, să plece cu un trofeu de sânge.

Acelaşi martor care era şocat că steliştii voiau să curgă sânge de câine spurcat prin Ştefan Cel Mare când era meci cu Dinamo. Un martor mai chelios de felul său.

cetepel

Acelaşi martor care s-a speriat – precum Dracul de tămâie şi precum Sataniel Preafericitu de ANAF – când a ajuns la Tokyo şi le-a văzut pe fetele din Harajuku, cu coama lor neagră şi aspră de japoneze vopsită în roz. Probabil pentru Chelu’ nostru obiceiul vopsirii în roz era un fel de boală. Creată în laboratoarele de sub Area 51 şi răspândită prin hamburgeri contaminaţi cu viruşi modificaţi genetic, să distrugă fiinţa naţională a poporului japonez ortodox, dac, muncitoresc şi ţărănesc.

Asta îmi aduce aminte de rotundul Habarna… Arhi şi tovarăşii lui. Care azi sunt oripilaţi de felul în care s-au spart capete de ochelarişti, pletoşi, intelectuali şi alţi membri ai umanităţii. Şi scârbiţi de modul în care se interzice Halloweenul altor membri ai umanităţii. Azi. Când ei erau cei care îi ameninţau şi îi batjocoreau pe emo, automobilişti, clubberi şi alte personaje de Halloween, erau tot oripilaţi, Arhi a zis-o cu tastatura lui. Dar mai puţin.

Disclaimer: în ultimii ani ai lui Ceaşcă şi primii 3-4 ani după Loviluţie, „tinerii” în general erau detestaţi. Indiferent de şcoala absolvită, meseria pe care o practicau, sau nu o mai practicau după ce a început să pice industria, de cum erau îmbrăcaţi sau cum se comportau în public. „E tânăr”, „băiatul ăla” etc erau stigmatele clasei inferioare, te făceau suspect de la prima vedere. Dacă mai erai şi necăsătorit, în ochii zombilor de la uşa blocului erai ultimul rahat, derbedeu, poponar, analfabet, drogat, parazit, fără căpătâi. Într-o astfel de atmosferă încărcată, e de ajuns o scânteie: hai să facem ordine, cu IMGB şi minerii!

Pacific Roman… Rim

26 Noiembrie 2014 4 comentarii

Motto: To fight monsters, we created monsters of our own.

Pacific-Rim-Der-gewahlte-Jager”Pacific Rim înseamnă o combinaţie între o idee bună şi scene de luptă pompate cu efecte speciale extrem de bune, care rulează frumos şi ordonat” – aiurea

„povestea filmului este construită în grabă şi este neverosimilă” – evident, dragă Watson.

„Magnific, o capodoperă a ceea ce înseamnă monster movie” – când o zbura porcu’

Pacific Rim nu e totuna cu Transformers, după cum nu are din Godzilla decît monştrii, şi nici nu e sâmburele unei industrii de monştri şi eroi pentru generaţia nouă de copii, după cum spunea un băiat.

Ar fi fost toate astea dacă se limita la monştri şi roboţi uriaşi. Atunci ar fi avut publicul lui Cartoon Network un motiv de ronţăit popcorn în 3D. Motivul e în 3D, nu popcornul.


 
Got it, bro?

Să zicem că eşti genul de personaj căruia îi plac excesiv computerele, istoria militară, tehnologia, armele, internetul, maşinile… fiarele. Atât de mult încât preferi compania lor celei a doreilor şi cocalarilor din jur. Asta are însă şi consecinţe, mai puţin plăcute. Începând cu raţia de flegme şi castane care ţi-e destinată.

Ai vrea să răspunzi cu aceeaşi monedă. Să rupi gura târgului. Poate chiar la propriu, deşi e cam greu. Nici Mike Tyson n-a reuşit să rupă gura târgului la propriu fără să treacă niţel pe la duşurile unde scapi săpunul.

Dar dacă ai putea face asta? Dacă ar exista un obiect, o maşinărie, o formulă magică, un secret care să te facă să dobori totul în calea ta? Şi dacă există, se poate afla ce e acela, dobândi, cumpăra, fabrica sau fura? (Cam aşa s-a întrebat cu vreo 20 de ani în urmă Omul Care A Furat Un Tanc.)

Imaginează-ţi senzaţia.

Când eşti într-un Jaeger, te poţi lupta cu uraganul şi câştiga.

Când eşti în BMW, poţi să ţi-o tragi cu 2 gagici minore cărora nu le ştii nici măcar numele.

Pacific Rim nu e SF. E o formă extremă de pornografie. Geek porn.

in-viata-e-altfel

Geek Of All Trades

7 Octombrie 2014 6 comentarii

Motto: A geeky guy was going to buy a fridge. He chose a small one, barely bigger than an Xbox, and he was already planning how to fit it inside furniture and how to stack juices, beer and snacks into it. The saleswoman, an older lady, asked rather puzzled: „Isn’t it just a bit too small? How are you going to fit raw food inside, for when you cook?”

mini-fridge

What Is A Geek?

A computer scientist. A master mechanic. A brilliant mathematician. An art expert. A sci-fi reader who even tried to write himself or herself a few stories. A champion gamer. A history buff.

At least nowadays.

The original meaning of the geek (incidentally, at the time, the word geek applied only to a male…) has been an eccentric carnival freak show performer, who ate glass and bit the heads of living chicken. What most people disregard is the fact this was the only dictionary meaning of the word, as late as 1976. Less than two generations back. At the human history scale, yesterday. The computer or engineering geek raised to wealth and power is a modern invention.

As late as 2006, the geek was „a bright young man turned inward, poorly socialized, who felt so little kinship with his own planet that he routinely traveled to the ones invented by his favorite authors, who thought of that secret, dreamy place his computer took him to as cyberspace—somewhere exciting, a place more real than his own life, a land he could conquer, not a drab teenager’s room in his parents’ house”.

Emphasis is mine. In the dull job market post-crisis, people outline the bright intelligence, computer talent, devotion to his work and school, for these are the things which make people usefully employed and fed. You bully the geeks until you work for one. You bash them until you’re patching the tires for their Porsches.

But even as the guy (see above, a bright young man…) pushes himself through school and work, these change little of the fact he is still a geek.

Do You Believe In Yourself?…

Tony RobbinsOne can easily learn sciences and crafts. It’s a matter of self-discipline, far more important than intelligence or talent. There are people who changed career plenty of times in their lives. Went to school as late as early retirement age. Trained madly in sports and games. Theodore Roosevelt himself, the archetype of machismo, built himself brick by brick from a gangly youth afflicted with asthma to the war hero and President. Who graduated from Harvard and Columbia and published his first historical treatise when he was 24. The motivational speakers post-1980 bombard us day by day with examples of hard work raised from the bottom. Their trade flourishes as long as people are seeking to raise themselves to higher station in life, to earn and spend, save and invest, learn and work, read and improve. Earlier in human history people who were born low stood low, now they strive upwards.

…You’re Wrong

Training only gives you mastery in technical matters, from sports to astrophysics. Matters where the rules are both clearly defined and consistent. There is a set of movements one does in football, a number of rules and formulas in maths, a set of rules in engineering and others in fencing or baseball. Practice and study do the rest, thousands of hours spent. Hours during which the geek can retreat from the outside world in a world of people like himself, work or club mates.

Do you say geeks run only in the field of computers, as Hollyweird taught you? You’d be surprised to meet a geeky guy who earned the black belt in karate. Or who turned himself into a master mountaineer, able to spend the night on Everest. Or who can teach lessons in sex to porn actors. What can stop him from training? Can you compete with him, when he invested a truckload of money and time into training? Would you do the same effort? Most likely not.

But, as a guy who learned the human nature by knife, bullet and fist on his own skin used to say, just because the geek achieves brilliant results and surrounds himself with a small group of like-minded people doesn’t mean he isn’t still dysfunctional.

Training gives you skills and crafts. It’s a bit less successful into teaching you how to be human.

As the basketball coaches used to say „you can’t teach someone how to be 7 ft tall”.

A poorly socialized guy may get the technical stuff right. And yet there are some other details which still betray him as …a bit off. He is only half there. He may say perfectly rational things about his passion and his handiwork. A lifetime of bullying taught him how to hide the real motivations behind. But being poorly socialized, he can’t hide them 100%. Even as there are some people who teach you how to understand the world around by reading cues, this is still a bit useless when the geek’s mind processes the cues differently from the everyman. Talking to them gives the annoying feeling they are a different species, one who plays a role to fit in. They are more like someone who learned a lot about sex by watching porn for years… or they even did just that, but they are ashamed to tell. (And their attitude tells it better than words. Their movements are nearly perfectly timed, their flexibility is good, muscle development nice, they are usually very gentle and polite. Too good. The fact they are never spontaneous in regards to sex, not even when they’re wrong, is a bit unsettling. Especially for a woman.)

You know, when you’re about to decorate your home, the choice of materials may be right, just as craftsmanship. But the guest, even better when the guest is female, may ask some other unpleasant questions. She may be put off by the fact you have absolutely no family photo around. Or by seeing that your computer is the only object carefully and meticulously dusted. Or by the fact you have no visible fridge for when you need to cook. Don’t you ever cook?