Archive

Posts Tagged ‘telefoane mobile’

Când s-au întâlnit hoţul cu prostul

17 Aprilie 2014 8 comentarii

Dacă te aştepţi numai la fomişti, de ce te miri când îi ai la uşă?...

Un investitor călător, proaspăt ca o floare de cicoare, dur cu scaunul de şef sub cur, caută angajaţi frumoşi, ca din hazna scoşi, dornici de muncă precum peştele de bicicletă. Şi face asta de prin august 2013 încoace, ca Farfuridi: „eu am, n-am clienţi, la zece trecute fix mă duc în târg.” Să pun anunţuri.

După care acelaşi investitor generos se plânge precum puştiul căruia i s-a luat jucăria. De manierele de maidan şi eleganţa de mahala a candidaţilor care îi vin la uşă, precum muştele la c… miere. După laptop de serviciu, maşină de serviciu şi telefon de serviciu. Mai pui o raţie standardizată de mâncare de serviciu la casoletă şi un costum de serviciu şi deja eşti cu un picior în comunism.

Telefonul de serviciu şi maşina de serviciu aveau sens pentru o anumită categorie de candidaţi, într-o anumită perioadă de timp. Pentru categoria săracilor cu fiţe, pişcotari. Întâmplător, numărul lor era maxim tocmai în perioada în care angajatorii aruncau cu telefoane de fiţe în săracii cu fiţe, dovadă că legea cererii şi ofertei funcţiona.

Mai precis, sărac cu fiţe era un provincial sau ţăran, cu studiile făcute pe jamboane de porc aduse la profesori, costum de 150 de lei din Carrefour, presat de foame, că în oraşul lui mort şi monoindustrial au dus ţiganii uzina la fiare vechi. Şi de mă-sa, că nu se mai poate lăuda la cafea cu vecinele dacă fiu-său nu e minim Network Printers Menajer (adică ăla care umple imprimantele cu hârtie) pe 800 de lei. (Dacă ar fi fost şofer de TIR, ar fi scos probabil de vreo 5-6 ori mai mult.)

Specia asta de sclav se recunoaşte de la distanţă, în orice job îl pui, prin tot felul său de a fi, de la freza dată cu gel şi până la limbajul miorlăit în faţa şefilor. Oscilează între o obedienţă absolută, de nevertebrat, în orice chestiune de natură profesională, şi o agresivitate de cimpanzeu furios acolo unde se simte sigur pe el. Când îl întâlneşti în trafic, e de obicei în Matiz, Spark, C1 sau Fabia (ultimii sunt de la Murfatlar. Firma, nu localitatea 🙂 ) colantat pe jumătate din suprafaţă cu un logo imens. Nu se uită pe unde merg, fac zig-zaguri ca o curcă beată, călăresc toate gropile şi bordurile, te tamponează fără regret şi atât ţi-ar trebui, să le zici ceva.

I-a mai calmat după 2010 perspectiva reclamaţiei la şefi şi a demiterii, că au şi ei rate de plătit. În 2005-2007 erau în stare să îţi ia gâtul în stradă: “bă, cocalarule” (dacă era femeie, “fă, curvo şi paraşuto cu sclipici), “io muncesc, d-aia îmi dă firma maşină şi CASCO, nu bat străzile ca tine în BMW (sau VW / 206 CC / Tigra…) pă banii lu’ tac’tu, nu umblu după piţipoance pă la terase” (dacă împricinatul era femeie, “după bărbaţi”) etc

Aşa încât e oarecum ciudat faptul că investichiorul nostru se aşteaptă la altfel de candidaţi sau candidraci, după caz, pentru un post de agent de vânzări cu bonusuri, telefon de serviciu şi maşină de serviciu.

Bucureştenii băştinaşi se bagă rar la aşa ceva (de asta şi sunt dispreţuiţi de ţărănoiul fiţos…) Lor le trebuie bani rapid, să îi spargă pe alcool, benzină, ieşiri în cluburi. Dacă nu s-au omorât cu cartea, se angajează la terase, hoteluri, sau cazinouri, service auto sau de calculatoare. Genul de job din care îţi poţi lua BMW Pisicuţă sau 206CC cu piese de schimb din Autovit, sau din care îţi poţi face un leasing la un Polo, cât stai cu părinţii. Cineva care mai stă şi cu chirie şi vede cum i se duc din buzunar numai pentru asta 900-1000 de lei, mai plăteşte şi curentul, întreţinerea, realizează rapid că de la un anumit punct telefonul de serviciu nu mai compensează găurile din buget. E mai profitabil să se apuce de videochat sau să bage nişte anunţuri pentru domnii generoşi, care probabil nu sunt şi investitori.

Parcă era un proverb despre nebunul care face mereu aceeaşi prostie şi se aşteaptă la rezultate diferite…

Maneaua, tuningul şi Samsung Galaxy Tab 2

8 Ianuarie 2014 12 comentarii

Cum am mai spus cu puţină vreme în urmă, de când a început Revoluţia Tabletei în 2010, sistemele multimedia auto complicate şi costisitoare au rămas în urmă, cam aşa cum era Microelectronica Băneasa faţă de Apple. În afară de cazul în care eşti un audiofil adevărat, hardcore, şi numai cablurile aurite te satisfac, altfel nu se aude bine maneaua la semafor.

Cum ne ajută tableta?

În primul rând, tableta reprezintă metoda cea mai puţin complicată de a dobândi pentru un autovehicul obişnuit tehnologia „ecranului unic” sau „maşina dumneavoastră pe un ecran” de la Tesla Model S.

Sculele: tableta (în cazul nostru Galaxy Tab 2 7.0), un dongle cititor de OBD II produs de viteaza industrie chineză (indiferent de model sau fabricant, toate au acelaşi cip ELM 327 1.5 copiat fără licenţă) şi două aplicaţii de Android. Preferabil Torque şi iGO Primo. Google Maps nu face nicio brânză fără 3G.

Odată instalat un dongle în mufa OBD II putem observa în timp real:

– debitul de aer la MAF;

– raportul aer combustibil (AFR);

– sarcina motorului (în procente);

– deschiderea clapetei de acceleraţie (în procente);

– noxele (după sonda Lambda);

– voltajul (la mufa OBD);

– acceleraţia şi acceleraţia laterală;

– viteza citită de senzorii ABS;

– temperatura antigelului (mai precis decât cu ceasul de bord);

– temperatura aerului de admisie (şi deci afla cât de eficient e intercoolerul);

– avansul aprinderii;

– presiunea şi temperatura uleiului, dacă sunt citite de ECU.

De asemenea:

– se poate calcula consumul mediu pe un traseu şi costul mediu al carburantului;

– se poate suprapune traseul peste harta Google Earth şi calcula alt traseu mai eficient;

– se pot calcula timpii de acceleraţie 0-100, 0-200 km/h, sfert de milă, optime de milă, kilometru cu start de pe loc etc

– se poate filma traseul ca şi cu o cameră de bord (ca la ruşi) şi salva filmul pe un card microSD;

– se pot proiecta pe parbriz unele valori pe timpul nopţii ca la un Head Up Display;

– se pot citi și șterge codurile de eroare stocate în ECU.

De ce Samsung Galaxy Tab 2 (care iese acum din producţie) şi nu 3 sau alt model?

1. Tab 3 e acelaşi lucru, cu un mic avantaj la viteza procesorului (1.2 GHz în loc de 1.0), în rest toate specificaţiile sunt aceleaşi, inclusiv rezoluţia, care ar fi putut să fie şi ea un 1280×800 acolo dacă Samsung ar fi avut bunăvoinţă şi ar fi făcut un mic efort.

2. Tab 2 poate fi dobândită cu costuri rezonabile în versiunea cu 16 GB. Tab 3 nu există la niciun magazin în format 7″ cu 16 GB, doar cu 8.

3. Modelele Tab 2 care se mai găsesc în magazine vin cu Android 4.1.2 Jelly Bean preinstalat.

4. Camera la Tab 2 montată în bord e poziţionată mai sus decât la Tab 3 (care o are în centru) şi are câmp vizual mai bun.

5. Din întâmplare, designul carcasei de la Tab 2 îl imită 99% pe cel al bordului şi dimensiunile exterioare fac ca tableta îmbrăcată în husa ei să intre perfect în al doilea torpedou.

Astfel încât cu o investiţie nu prea mare avem la îndemână sistemul de navigaţie, testerul, cronometrul, accelerometrul, indicatoarele de bord suplimentare, cameră de bord şi eventual TV, dacă nu poţi trăi fără Mircea Badea, pe un singur ecran tactil, fără demontări şi remontări de scaune, mochete, bord, fără dirty hand job. Aşa cum în aviaţia utilitară ai Garmin G1000, care înlocuieşte complet bordul tradiţional cu indicatoare şi ceasuri.

tableta-contra-head-unit

În plus, tableta poate fi luată din maşină ori de câte ori e nevoie, ca să nu atragă atenţia hoţilor, şi folosită ca e-reader, player multimedia etc

Pentru comoditate, tableta se împerechează ca într-un threesome cu o tastatură de buzunar cu Bluetooth şi un smartphone pe post de hotspot Wi-Fi.

Cum ar fi zis Zoso, tableta nu e laptop, iar dacă insişti să fie, o să iasă un laptop deosebit de prost. Nu are tastatură completă (104 taste) şi te chinui să o manevrezi, nu are obiectiv şi face poze proaste, lipsite de profunzime, pentru multimedia are nevoie de căşti, fie mari şi incomode, fie mici şi cu o calitate a sunetului de 3 parale chioare, deci e o struţocămilă. Ca să dobândeşti un beneficiu de pe urma ei, trebuie să te foloseşti de acele caracteristici care te avantajează şi pe care laptopurile nu le au: volumul mic, mobilitatea, bateria cu autonomie mare, camera de 3.15 MP inclusă, navigatorul GPS, comunicaţia prin Wi-Fi şi Bluetooth.

Don’t send a child to do a man’s (hand) job.

Maneaua, tuningul şi tehnologia

18 Noiembrie 2013 30 comentarii

Boxa şi maneaua să trăiască, fără număr!

Fiindcă tot ce se face în România trebuie să arate şi să funcţioneze româneşte, (in)cultura tuningului auto de la noi nu putea să fie nici ea altcumva decât românească. Aveam stilul nostru, care nu era nici cel german, nici cel spaniol, ci undeva la mijloc, nici cal, nici măgar.

Nu prea avem noi treabă nici cu tuningul clasic (compresie, axe cu came, cilindree mărită, supape etc), iar tuningul modern al epocii turbo ne cam roade la buzunar, fiindcă nu prea am vrea să consume TDI-ul nostru cu toate literele roşii ca madam Eleanor a lu’ Nicolas Cage. Ie salariile mici, frăţică, şi motorina scumpă.

Însă la o chestie tot ne pricepem noi din vremea când ne construiam antene pentru prins bulgarii şi făceam traficul cu casete piratate prin pieţe, şi anume la legat fire şi pus boxe.

Rotundul nostru prieten Arhi avea casetofon pe vremea când nu asculta manele, la fel cum ardea CDuri şi DVDuri cu .mp3 pe vremea când duduia Napsterul (şi el tot nu asculta manele), ceea ce ne demonstrează că e 100% român cu toate că e tătar. Cariera de meloman a românului automobilist începe cu radio Electronica Bucureşti, trece prin casetofon Roadstar direct în DVDul Witson cu navigaţie inclusă şi ecran motorizat, care rulează (mai ales dacă e pus pe BMW, că la orice colţ de bloc se ştie că „BMW rulleeazzză”) Windows CE.

De, şi Vin Diesel avea unul prin 2000, când au filmat The Fast And The Furious.

Cuvintele cheie: în 2000.

În 2000, practic nu aveai alternativă. Sistemele multimedia de bord fie erau nişte jafuri scumpe, prost construite şi monocrome (Golf IV / Leon I / Octavia I), fie erau de calitate, dar veneau numai pe maşini de lux (Mercedes-Benz COMAND).

Aşa încât puneai la bătaie cei 500 de euro din combinaţii cu telefoane şi aveai un touchscreen motorizat care iese din bord la o apăsare de buton. Cum deschideai COX sau 4Tuning la mijlocul anilor 2000, ieşeau din toate părţile monitoare pliabile de 7 ţoli, DVDuri în parasolar, boxe de 284637489 de waţi RMS şi interioare de fibră de sticlă modelată sub care creşteau păduri tropicale de fire şi cabluri aurite, ca lanţul manelistului, şi condensatoare cât butelia de NOS pe care n-o aveai. Ba chiar un englez prin anii aceia îşi construise un PC desktop în maşină, plasând mainboardul cu toate componentele şi sistemul de răcire în portbagaj şi un touchscreen de 7 ţoli în bord, înlocuind consola centrală cu una de fibră de sticlă. Space Age, băiatu’!

Însă de prin 2010 (anul în care a muşcat cel mai tare criza, semn că războaiele şi crizele duc la progres tehnologic) s-au mai schimbat niţeluş lucrurile.

Ce s-a întâmplat în 2010?

Trei chestii interesante: în primul rând au apărut procesoarele ARM cu consum redus şi la un preţ accesibil, în al doilea rând s-a ieftinit traficul de date 3G până când şi-l permite tot aurolacul şi în al treilea rând au apărut aplicaţiile ieftine de Android şi iOS.

Adică s-au întrunit condiţiile pentru Revoluţia Tabletei.

Mai are sens să investeşti în maşină cu navigaţie din fabrică? În laptopuri incomode şi PCuri montate cu mare cheltuială în bord? În sisteme multimedia care cântăresc cât un pasager în plus? În alarme complicate care îţi dau semnalul pe telefonul mobil?

Un mic dongle cititor de OBD2, o aplicaţie inteligentă care să afişeze şi eventual să interpreteze codurile de eroare, o legătură Bluetooth şi un smartphone sau o tabletă cu GPS. Să zicem că ar costa 1000 RON. Poate că te-ai descurca onorabil şi cu 500.  Şi dintr-o dată ai la îndemână navigaţia, multimedia, calculele rutei, consumului, puterii, cuplului motor, acceleraţiei şi multe alte fiţe, fără cabluri, fără mufe şi fără bătaie de cap.

Adică ai dobândit cu o investiţie minoră ceea ce în aviaţie se numeşte glass cockpit. Pentru orice maşinuţă ieftină, numai să aibă OBD2.

Băieţi, înţelegem că aţi pus banu’, fără număr, pentru sistemele voastre multimedia, şi că ţineţi la ele ca la ochii din cap, mai ales după ce au scris despre ele în COX şi 4Tuning.

Dar COX a dat faliment, iar investiţia voastră este -după revoluţia din 2010- demodată fără speranţe de revenire.

ecranul-unic

Legendele toamnei

29 Septembrie 2013 7 comentarii

Motto: „Dacă până la 30 de ani nu crezi în legende nu ai inimă, iar dacă după 30 de ani mai crezi în legende nu ai cap” (Pe asta nu a spus-o Petre Ţuţea. El nu credea decât într-o singură legendă până la 30 de ani, adică în justeţea cauzei comunismului. După aia şi-a amintit că are cap.)

Anticii aveau legende eroice, medievalii aveau legende cavalereşti, americanii au legende urbane, iar noi, fiindcă nu suntem urbani, dar de la colectivizare încoace nici rurali nu mai suntem, avem legende mai puţin urbane, mai mult de mahala urbană, ca în „D’ale carnavalului”.

D-ale_carnavaluluiSă începem cu câteva din cele mai răspândite…

  • „Gagica stă cu tine cât ai bani şi pula tare, după aia te lasă şi caută pe altul mai potent”

Sursa: nu e Florin Salam. Nici Guţă de maimuţă. De fapt, cu multe decenii înainte de naşterea lor, a pus-o pe hârtie… Panait Istrati.

„…se câștigă bine! Salepul tău n-o să mă facă niciodată să câștig destul pentru ca să pot, la fiecare șase luni, să adaug un nou galben la salba de galbeni imperiali ai frumoasei mele Miranda; și atunci, dragul meu, ea se va duce cu altul, căci, vezi tu, dragostea e schimbătoare!”

Mă rog, prin zilele noastre (2002), alde Liviu Guţă -care nu puneau problema să rămână vreodată fără bani, că numărul fraierilor e în creştere- au adaptat-o un pic epocii moderne. Adică: „Dacă nu-i faci toate plăcerile o dată şi încă o dată, din pat dezbrăcată pleacă şi te lasă baltă.”

Pe lângă faptul că isteţul nostru manelist ar face un efort mai mic dacă ar ţine pe lângă el o pastilă de Viagra şi atunci n-ar mai pleca nimeni de lângă el, mai ales dacă plouă afară ca acum, teoria e niţeluş falsă. Sau, cum zicea unu’ David Mikkelson de la Snopes, are multiple truth values.

De fapt, milioanele de oameni obişnuiţi ştiu foarte bine că poţi să ai luni bune şi proaste, să câştigi sau să pierzi, să ai nevoie de Viagra sau nu, dar cuplurile nu se rup aşa peste noapte. Mai aproape de adevăr e „gagica unui manelist / cocalar pleacă şi îl lasă baltă”.

Cum arată de obicei manelistul nostru? Un tip neîngrijit, fără carte, urâcios la caracter, a uitat drumul spre duş, îngâmfat fără motiv, are dinţii în gură ca pietrele de mormânt, îşi învineţeşte partenera pe la ochi ca pe ursul panda …imaginea clasică a cocalarului. Genul cu care ar sta o tipă numai atunci când ea ştie că altă şansă în viaţă nu are – n-are job deloc sau are unul prost, carte nu prea, n-are casă, e venită de curând la oraş şi nu are cum să se descurce, sau are altă problemă.

Ori dacă manelistul nostru rămâne pe uscat, ea mai e dispusă să îi suporte defectele, ca înainte?.. Nu prea. Băetzaşul nostru dă cartier şi-a pierdut ultima resursă cu care mai negocia, adică banii (cu ajutorul cărora îi oferea ei un anumit grad de confort). De, ar fi trebuit să ştie că nu te poţi baza pe o singură resursă, şi încă pe aceea pe care ţi-o mănâncă atât de uşor criza.

Ceea ce ne duce la…

  • „Când negociezi ceva, trebuie să fii ferm, să nu cedezi şi să ştii să spui nu”

Sursa: Preşedintele Nicolae Ceauşescu („nu cedaţi nimic, să nu vă pună Dracu’ să ziceţi ca ei, noi avem coloană vertebrală, suntem un popor viteaz şi independent, ne tragem din doi bărbaţi, Decebal şi Traian”)

ceascaDe fapt asta e prima prostie pe care o faci într-o negociere. Când spui „nu”, deja ai pierdut, ţi-ai tăiat singur craca de sub picioare.

Fiindcă dacă ai spus „nu”, te gândeşti de fapt la „da”. „Nu” vrei ceva fiindcă partenerul „nu oferă destul în schimb”, sau „pune condiţii proaste”, sau alte motive. Nu există „nu”, pur şi simplu, într-o discuţie. Răspunsul „nu” trebuie să fie motivat, şi când există un motiv, există şi metode mai simple sau mai complicate de a înlătura acel motiv. Când un tip „nu” vrea să îţi vândă o marfă, oferi mai mult, şi mai mult, când „nu” vrea să facă ceva îi oferi o recompensă, îl ameninţi, insişti, te încăpăţânezi, alternezi morcovul cu băţul până când ai câştig de cauză. Un răspuns cu „nu” naşte imediat întrebarea: „Ce vrei să îţi dau ca să spui da?..”

Când vrei să închei discuţia cu cineva şi să scapi de el sau ea, eviţi pe cât posibil să spui „nu”. Pui condiţii absurde, faci pe nebunul, te poceşti ca maimuţa, dispari cu săptămânile, te ascunzi, îţi schimbi numărul de telefon, când îl vezi te cerţi cu el fără motiv aparent, dar fără să spui vreodată că „nu” eşti de acord cu el sau cu ea. Mai pe scurt, faci ca discuţia sa cu tine să devină atât de stânjenitoare încât să nu mai vrea să te întâlnească vreodată, cu atât mai puţin să mai vorbească de tranzacţia pe care o propusese la început.

  • „Gagica trebuie să stea cu tine din dragoste şi nu pentru bani, dacă e curvă n-o să stea lângă tine când eşti bolnav şi să-ţi facă supă de roşii”

Sursa: un comentac. De-al lui Arhi, cred. Fiindcă era un tip atât de lipsit de importanţă încât nu m-am ostenit să ţin minte unde a comentat.

De fapt lătrăul de bloguri şi forumuri nu făcea decât să citeze poporul prieten şi frate soviet… american, fiindcă lumina vine de la Răsă… Vest: „a prostitute who would probably leave me dying in the street rather than help”.

Da, foarte probabil pe comentacii din specia asta toată lumea şi nu numai fetele „din branşă” i-ar lăsa să crape, fiindcă n-au prea multe în cap şi deci dispariţia lor nu e o pierdere pentru omenire. Cum ar fi dispariţia lui Hawking, în care se investesc sute de mii de euro pentru tratamente în fiecare an, fiindcă e prea preţios ca să moară, chiar aşa, invalid cum e acum.

În schimb, cei care ştiu cum să vorbească şi cum să se poarte şi să acţioneze în toate împrejurările, inclusiv în ale patului (vorba lui Mircişor Pene în Fund, „au tehnică”) se bucură de foarte multe avantaje şi privilegii. Chiar şi din partea fetelor din cea mai veche branşă din lume. Avantaje de natură erotică, dar şi de natură financiară, de natură socială şi informaţională, şi altele. La nevoie, chiar şi o supă de roşii.

Uneori, indiferent cum ai fi negociat tranzacţia şi cât de jmecher şi macho te crezi, primeşti de la tipa în cauză exact atât cât meriţi, nici mai mult, nici mai puţin.

  • „Sexul ajută sănătăţii, inimii, hormonilor, creierului, ficatului, înlăturării stresului şi altor chestii, după cum a demonstrat Virinel Columbeanu cu Hormonica lui”

Sursa: prietenii noştri, cerşet… cercetătorii britanici. (Care au descoperit între timp şi avantajul sclerozei: în fiecare zi descoperi lucruri noi. Spre exemplu, cum te cheamă şi unde locuieşti.)

6 avantaje ale sexului

7 avantaje ale sexului

10 avantaje ale sexului

14 avantaje ale sexului

55 de avantaje ale sexului…

Nici unul dintre ele nu este, nu a fost vreodată şi nu are cum să fie adevărat, dintr-un motiv extrem de simplu şi uşor de înţeles:

Dacă ar fi fost adevărate, la fiecare examinare medicală periodică, fie la angajare, fie la dobândirea permisului de conducere, fie la dobândirea permisului de armă, fie în orice altă împrejurare, ar fi sărit în ochi un grup de oameni care au analize excepţional de bune faţă de restul populaţiei. Nerealist de bune. Analize de cosmonaut. Ori asta nu se întâmplă.

Astfel încât s-ar putea să dea rezultate mai bune supa de roşii.

Samsung Galaxy S Advance

12 Septembrie 2012 21 comentarii

Nişte băieţi deştepţi – dar nu din cei din industria energetică – ne fac să credem că azi e o zi măreaţă, vorba activistului PCR, că o să plouă cu cârnaţi, o să curgă Dâmboviţa invers şi o să scrie Victor Ponta ceva inteligent şi original, pentru prima dată în viaţa lui. Fiindcă se lansează astăzi cea mai mare realizare a tehnologiei de la apa caldă încoace, sau aşa zic ei. (Ceea ce nu zic nici măcar după ce Arhi a mai turnat nişte apă rece pe jarul entuziasmului e faptul că măreaţa realizare a firmei chinezeşti Foxconn firmei Apple e după propriile lor date oficiale mai slabă în multe privinţe decât nişte smartphone banale ale concurenţei.) Bineînţeles, ăilalţi băieţi deştepţi, de la Samsung, trebuie să reacţioneze şi să mai ieftinească Galaxy S III. Cică le e frică, zice Zoso. Păi dacă aşa ar fi mers lucrurile pe piaţa asta care se zice că e liberă şi concurenţială, ar fi trebuit să se întâmple la fel şi cu producătorii de carburanţi, să ieftinească vreunul de frica concurenţei – aţi văzut aşa ceva?

Mă rog, Samsung dă de înţeles că ei nu seamănă cu OMV, ci mai degrabă cu alte iniţiale, adică VW: tehnologie avansată la dispoziţia publicului larg. De, un cocalar mai plebeu are VW Golf tunat cu ciocanul pe genunchi în spatele blocului, costum lucios de la turci, cravată de mătase sintetică, whisky cu cola şi smartphone Samsung, sau aşa zice ei postacii, elita noastră care se dă cu BeMWeul 316d chel în leasing şi sare peste câte o masă ca să plătească rata la iPhone şi DSLRul cât tunul de marină…

Avansaţii noştri se laudă cu avansatul lor model S Advance (I 9070) pe GSM Arena, de unde este de altfel şi poza, cam aşa:

  • Procesor dual-core 1 GHz Cortex-A9
  • GPU Mali-400MP
  • 768 MB RAM
  • Spaţiu de stocare intern 8/16 GB
  • Browser cu Adobe Flash
  • Cameră de 5 MP cu autofocus
  • HSDPA de 14.4 Mbps
  • Timp de stand-by 550-570 de ore, timp de conversaţie de 7-15 ore
  • GPS

La prima vedere ai putea spune că sunt specificaţiile unui laptop avansat de acum vreo câţiva ani, când dual-core era vârful tehnologiei şi lumea mai făcea ceva cu laptopul, o editare de documente, o prezentare, un filmuleţ, nişte jocuri. De când cu quad-core şi mai mulţi gigahertzi ca radarele scutului antirachetă, se mulţumeşte cu editarea de documente şi navigatul prin pornache. În viitorul apropiat, au să rămână numai cu pornachele.

După ce ieşi din beţia datelor tehnice, începi să vezi mai puţine chestii roz (dacă îl foloseşti şi pe el pentru pornache, poate o să vezi multe chestii roz, brune, negre):

  • Cei 768 MB de RAM sunt de fapt 555 MB în cap. Atât are disponibil pentru aplicaţii, diferenţa până la 768 o ţine sistemul de operare pentru el. Şi aplicaţiile care rulează în fundal ţin ocupaţi mai tot timpul 260-300 MB. Pune câteva aplicaţii şi vreun filmulete şi pula memorie. Ca să aibă 768 MB reali şi utilizabili, ar trebui să aibă de fapt 1024 MB în total.
  • Spaţiul de stocare de 8 GB o să fie de 8 GB… dacă mai dai banii pe vreun micro-SD. De fapt, sunt mai puţin de 6 GB. Spaţiul de stocare a sistemului are 1,83 GB, iar spaţiul de stocare USB doar 3,91 GB. Noi ştim că numai programatorii amatori cred că un GB are 1000 MB şi cei profesionişti că un km are 1024 de metri, dar oricum ai aduna 1,83 GB cu 3,91 GB, cu orice procesor ai folosi, tot nu dau decât 5,74 GB.
  • Timpul de standby o să fie 550 de ore când o să-mi văd eu curul fără oglindă aşa cum poate Zlata. Alternând conversaţii scurte cu perioade de standby de câteva ore, bateria ar ţine vreo 60-70 de ore. După care nu mai garantează nimeni nimic. Doar citind documente sau navigând pe net 4-5 ore e de ajuns să scadă rapid bateria de la ~90% la 40-45%.
  • HSDPA are 14.4 Mbps în visele umede ale coreenilor mâncăi de usturoi de la Samsung, după ce s-au uitat la ceva porno japonez cu uro şi scato. Durează minute bune să încarce o pagină mai complicată, cu multe flash-uri. În cazul în care le încarcă. Pe cursvalutarbanci.ro încerci mult şi bine să vezi ceva din graficul evoluţiei cursului. Pagina se încarcă, dar grafic ciuciu.
  • Navigatorul GPS (mai precis, Google Maps în română) e de tot rahatul. În primul rând, îţi spune clar că precizia e de 50 de metri în condiţii ideale, şi realitatea e departe de optimismul producătorilor, aşa încât să nu te miri dacă eşti în poarta lui Cris-Tim şi el îţi arată că ai fi în Parcul Bazilescu şi nu vezi urmă de parc în jur. În al doilea rând, are harta României instalată… cu mici excepţii. Şi deloc restul ţărilor europene. Iar dacă vrei să îţi arate harta locului în care te afli şi nu o are el instalată, trebuie să se conecteze la Internet (prin Wi-Fi sau HSDPA), ca să descarce harta pentru acele coordonate. Exemplu: să zicem că eşti undeva pe câmp, sau în vârful muntelui, sau în Deltă, sau oriunde ai avea nevoie de navigator GPS. Prinde semnalul de la satelit (cu mare dificultate, comparabilă cu efortul lui Dorel de a găsi drumul spre casă prin şanţuri după o navetă de Unirea – dacă sunt clădiri înalte în jur, sau eşti în maşină, pula semnal), după care îţi arată un punct pe o suprafaţă goală. Dacă nu se poate conecta, nu are de unde să facă rost de hartă. Şi ca să se conecteze are nevoie de exact acele lucruri care îţi lipsesc când eşti departe de civilizaţie, adică reţea 3G sau reţea Wi-Fi.
  • Camera de 5 MP are 5 MP, dar nu are obiectiv, ca orice cameră de telefon mobil care se respectă. (Deşi prin Coreea lor se vindeau încă din 2007 nişte telefoane cu cameră, sau mai bine zis camere care aveau şi funcţia telefon, cu 5 MP şi obiectiv cu zoom optic, dar erau prea avansate pentru ţara medievală şi ortodoxă România.) Fără obiectiv, ciuciu zoom, ciuciu profunzime. Dacă încerci să îi pozezi pe băieţii de la Street Heroes 2012, e cam greu să îi deosebeşti de fundal. Şi are o întârziere cam de o jumătate de secundă, din fabricaţie, între acţionarea butonului şi declanşare, deci un obiect în mişcare e cu totul altundeva decât ai vrea să fie când îl încadrezi.

Are şi câteva părţi bune pentru ţara din Lumea a Treia pe care o locuim, printre ele rezistenţa: poate să cadă pe beton, să sară o jumătate de metru în aer ca mingea, să îi zboare cât colo capacul posterior şi bateria, dar telefonul rămâne intact. Nici măcar o zgârietură, nici cea mai mică disfuncţionalitate. Când i-au spus ecranului Gorilla Glass s-au gândit la sportul aruncării bananei. Ştiau prin ce ţări bananiere se va vinde.

Spre deosebire de fratele mai mare Galaxy S III, nu costă 100 USD şi nici 100 EUR. Mai trebuie puşi câţiva euroi acolo, mai multişori, să se simtă inflaţia. Asta, dacă ţii neapărat să îl cumperi din salariul tău, deşi unii de pe la Go4it spuneau că gherţoiul cu Samsung îl cumpără de obicei din banii părinţilor. Dar cum pentru un cocalar adevărat – din cei care mănâncă multe şaorme cu maioneză, beau bere Timişoreana şi protestează cu monede – înjurătura favorită e „sclav corporatist împuţit”, sau în forma simplificată „băi, angajatule”, n-are niciun haz, mai ales după ce am hotărât câte defecte are. Adevăraţii jmecheri şi băeţaşi nu dau bani pe telefoane, fac combinaţii, frăţiorilor. Combinaţii cu Vodafone, dar tot combinaţii se numesc.

În concluzie, o fi tentantă pişcotăreala şi pentru 100 de euro bloggărul modern cu valoare ar fi gata să laude şi Samsung, şi Vodafone, şi pe oricine altcineva, pe tonul lui Adrian Păunescu atunci când îi scria Răposatului Ceaşcă în 1986, dar parcă ar trebui să mai şi testeze înainte să scrie, ar mai tăia din coada vulpii.

D-ale investitorilor strategici

29 Septembrie 2011 2 comentarii
  • Nokia pleacă altundeva de la Cluj. Zvonurile că s-ar muta în Republica Moldova sunt infirmate, deci momentan nu ştim unde vor pleca. Putem să sperăm, totuşi, că se vor duce la bunul lor prieten Dracu’.
  • Umblă nişte zvonuri că se orientează spre produse low-cost, de parcă jafurile pe care le produceau la Jucu ar fi fost vreun lux. Deja a apărut o poză a prototipurilor Nokia low-cost cu cameră şi alertă prin vibraţii:

  • Începând cu 2012, sloganul Nokia va fi „Fucking People”, iar toate telefoanele lor vor fi echipate cu ultima versiune de Sybian.
  • Cum ştii că Simona Sensual e confuză? Are un tampon Always în mână şi caută peste tot Nokia 700.
  • Nici n-a plecat bine Nokia şi deja ZTE, Huawei şi Bosch au început să dea târcoale. Deci ultima variantă a proverbului favorit al românilor este „Când îţi vine cheful de muncă …aştepţi să vină chinezii şi nemţii, până atunci poate îţi trece”.